4,058 matches
-
-l mai tragă nițel de limbă pe Vasilică Pohoață, să mai afle noutăți. Nu se bucura deloc de invitația șefului de secție. Se aștepta la o nouă discuție în contradictoriu cu acesta pe tema disparițiilor de persoane, dar nu avea încotro, trebuia să se ducă. Când să iasă din casă, Ileana îl văzu și îi făcu semn cu degetul în aer ca și cum ar fi format un număr la telefon: Nu uita ce am discutat aseară! îi șopti ea repede. Aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vină, astăzi avem treabă împreună. Plecăm chiar acum, imediat ce Cristi termină de mâncat. Recunoscător, inspectorul o aprobă dând din cap în timp ce îl privea în ochi pe comandant. Desigur că el ar fi venit, spunea privi rea lui, dar nu avea încotro, aveau deja un program stabilit dinainte, nu o mai putea refuza pe Ileana. Enervat, Pop dădu din mână a lehamite și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tu trebuie să închizi răul înapoi în grotă iar eu vreau să te ajut ca să scapi teafăr din încercarea aceasta. Chiar și Moș Calistrat, deși nu-i convine, se va strădui și el să te pregătească. Acum nu mai are încotro, împotriva zeilor este imposibil să te pui. Sunt sigur că glumești, spuse total neîncrezător Cristian, gata cu poveștile! Sunt frumoase, îmi plac și chiar aș putea încerca să mă prind în jocul tău, din moment ce tu crezi cu atâta convingere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi fost să scape de ea pentru totdeauna, dar Calistrat îi spusese că așa ceva nu se poate înfăptui, după toate celelalte, bestia mai era și nemuritoare. Mă rog, acest aspect urma să-l mai analizeze el, însă deocamdată nu avea încotro, trebuia să o ia ca pe un dat al problemei. Desigur că pentru îndeplinirea acestui scop puteau să acționeze așa cum făcuseră în noaptea precedentă, adică să o momească folosindu-se de propriul lor trup și astfel să o împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noapte, nu mai vreau să umblu de nebun prin pădure. No, și ce? Crezi că eu vreau? Din păcate însă, nu ne întreabă nimeni dacă ne face plăcere ori ba. Asta este crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum intraseră din nou înăuntru. Ileana se așezase pe laviță și își privea întrebător bărbatul. Cristian, oprit cu mâinile în șolduri în mijlocul încăperii, ridică tăcut din umeri. Încerca să hotărască ce au de făcut mai departe însă nu mai știa încotro să o ia. Plecase plin de speranță de acasă de la socrul său, convins că va găsi toiagul. Știa că, de acum înainte, el era cel ce trebuia să se ocupe de vâlvă. Habar n-avea cum reușise aceasta să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-au îngropat cu tot cu toiag. Înseamnă că totul este pierdut, nu-l mai putem recupera. De ce? întrebă inspectorul ridicând din umeri. Ce vrei să facem? Doar nu te gândești să ... Ba chiar mă gândesc. Nu pot să cred. N-avem încotro. Am nevoie de tine să mă ajuți. Ileana nu răspunsese, se mulțumise numai să dea tăcută din cap. Înțelegea foarte bine ce voia să spună soțul ei. Gândul că va trebui să meargă la cimitir ca să dezgroape cadavrul bătrânului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Asta, fără a mai pune la socoteală suma imensă pusă în joc. Cu o mână tremurândă semnă cec-ul pe care i-l întindea supraveghetorul evitând să numere zerourile scrise acolo. Știa că nu are atâția bani, dar nu avea încotro. Dacă voia să scape basma curată trebuia să dea impresia că totul este în regulă și cazinoul nu este pus în dificultate. Boris părăsise încăperea, îl vedea pe monitor stând în colțul sălii și șoptind discret ceva în urechea unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rapid. Glumești, nu-i așa? întrebă inspectorul. Nu pot să cred că m-ai drogat numai ca să mă poți doftorici. Nici nu poate fi vorba de droguri, ți-am dat numai un ceai mai special și apoi, n-am avut încotro, ridică femeia din umeri. Dacă nu interveneam rapid, leacurile mele nu ar mai fi fost de nici un ajutor. N-ai făcut bine de loc. De ce? Trebuia să fiu acolo cu bătrânul. Nici nu știi cât de periculos este noaptea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un miros înțepător de pucioasă, care deja începea să-i ardă plămânii. Ochii îl usturau și făcu eforturi să nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu numai foarte importante, dar trebuiau tratate cu toată seriozitatea și singura culoare potrivită care putea fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe care să scrie cu alb, dar nu avea încotro. Imediat ce plecase din Cipru, dăduse foc registrului în care ținea evidența afacerii cu cazinoul. Nu transcrisese nimic în agendă, nu pentru că nu ar fi avut ce. Erau destui indivizi care îi datorau bani, dar se speriase prea tare de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Vorbim deja de o grămadă de timp și nu mi-ai spus nimic. Am aflat o mulțime de detalii despre Calistrat și vârsta lui, despre linii de filiație și, acum, tocmai îmi explici că, în ciuda voinței mele, nu voi avea încotro și va trebui să mă stabilesc aici pentru totdeauna. Fă o analiză și găsește tu o denumire pentru tot ce am făcut noi doi în ultima oră, altceva decât abureală. Ileana, care îl privise foarte atentă cât timp perorase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea dreptate. Trebuia să afle ce face Boris Godunov la peșteră, iar pentru asta era musai să fie și el acolo. Ca să ajungă pe Muntele Rău, avea nevoie de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
putut scăpa nevătămat. Ce mai aflase? Că nu poate ieși din peșteră la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent să nu calce cu roțile peste ele. Bestia nu se vedea nicăieri. Își făcuse mendrele și acum plecase în căutarea altor suflete. Boris opri în mijlocul curții privind la prăpădul din jurul lui. Nu oprise motorul, se simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repede acest gând din minte. Odată ieșit din acel spațiu, ar fi devenit o victimă sigură, nimic n-ar mai fi oprit arătarea să îl ucidă. Desigur că nici să rămână acolo nu era o soluție, dar deocamdată nu avea încotro. Se mai liniștise puțin, convins că cel puțin pentru moment se afla la adăpost. Acum, în container, era întuneric beznă. Înserarea coborâse deja peste munte. Dacă își întindea mâinile în față, nu-și putea vedea vârful degetelor. Era obosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai mare. Trupul lui Simon Magul venea spre pămînt ca un pietroi ce se Învîrtea În jurul axei sale. Magul dădea din mîini și din picioare și se făcea tot mai mare și mai deslușit. Mulțimea se puse pe fugă, care-ncotro, temîndu-se să nu cadă pe vreunul din ei trupul care se prăvălea din cer. Urmă o scenă năprasnică. Precum un sac umplut cu nisip jilav cînd cade din căruța chirigiului sau precum oaia scăpată din ghearele vulturului, tot așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după evenimentele din 1989 și folosirea termenului crează confuzie) trebuie să fi fost robi pe moșia Filipeni a Rosetteștilor sau în altă parte, pe altă moșie boiereasc sau mănăstirească. Când țiganii au fost eliberați din robie au apucat-o care încotro prin țară, până s-au convins că libertatea fără mâncare și loc de dormit nu valoreaz mare lucru. Atunci s-au așezat unde au fost primiți, ca slugi boierești, ca argați, văcari, dar și ca lucrători ai pământului, devenind, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de Științe Aerospațiale. La absolvire era ofițer inginer și înaintează până la gradul de comandor-colonel. Este căsătorit cu Veronica Nicula, absolventă a Facultății de Cibernetică din cadrul ASE, care s-a dovedit a fi, atunci când, după evenimentele din 1989, lumea nu șștia încotro s-o apuce, pricepută în afaceri, simțind pulsul vremii. Împreună cu o fată, Daniela, cu studii economice în Elveția, Facultatea de Finanțe - Bănci. Familia Bănuț Jr. este un model de reușită în afaceri, a știut să prindă un culoar favorabil, și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o jumătate de franc și a luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit, iar Monsieur Roquefort nu avu Încotro și trebui să-și Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ea? m-a Întrebat. — De bună seamă. — În cazul ăsta, poate că vei binevoi să recurgi la o mică stratagemă. — Stratagemă? — Tinere, dumneata ești olecuță tare de cap, nu-i așa? Amintește-ți de Minotaur. După cîteva clipe, am priceput Încotro bătea. Isaac scoase din buzunar un briceag vechi și mi-l Întinse. Fă dumneata cîte un mic semn la fiecare colț de care treci, o crestătură pe care numai dumneata o vei ști. E lemn vechi și are atîtea scrijelituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
soldatul care-l ucisese pe tatăl Clarei Barceló În castelul Montjuïc, la Începutul războiului. Omulețul a Încuviințat, palid și Îngrozit. Se vedea că era Înfometat, murdar și puțea a luni Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să mă concentrez pentru a prinde firul acțiunii. Junele prim, un detectiv cinic dar cu inimă bună, Îi explica unui personaj secundar de ce femeile ca Veronica Lake erau pierzania tuturor masculilor dintr-o bucată și, chiar așa fiind, nu aveai Încotro decît să le iubești cu disperare și să pieri trădat de perfidia lor. Fermín Romero de Torres, care se transforma Într-un critic expert, numea acest gen de istorii „povestea călugăriței“. După el, nu erau decît niște fantasme misogine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
două săptămîni. — Mă bizui pe cuvîntul tău și plec ca din pușcă, fiindcă mă așteaptă treizeci și două de minți În alb. Profesorul Velázquez mi-a făcut cu ochiul și a dispărut În interiorul aulei, lăsîndu-mă singur cu Bea. Nu știam Încotro să mă uit. — Ascultă, Bea, În privința insultei, Într-adevăr... — Vorbeam În bășcălie, Daniel. Acum știu că a fost o chestie de copii, iar Tomás te-a bumbăcit de-ajuns. — Mă mai doare și acum. Bea Îmi zîmbea, cu ceea ce Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la Paris? — Nu. Mi s-a părut suspect. — El ce-a zis? — A rîs de mine, mi-a spus că o va găsi el pe altă filieră și a Închis telefonul. Ceva părea s-o roadă. Am Început să bănuiesc Încotro ne purta conversația. Dar dumneavoastră ați mai auzit de el, nu-i așa? Încuviință cu nervozitate. — Cum vă spuneam, la scurt timp după dispariția lui Julián, bărbatul acela s-a prezentat la editura Cabestany. Pe atunci, domnul Cabestany deja nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]