1,452 matches
-
lucrurilor celornevăzute” ( Evrei 11, 1), cel de al doilea bitahon înseamnă „încredere”.El nu diferă chiar atât de mult de primul deoarece exprimă, în de-finitiv, tot credința în Dumnezeu, cu sublinierea că merge puțin maideparte însemnând că cel care se încrede în Creatorul Său și lucreazăefectiv potrivit voii Sale are certitudinea că El Își ține promisiunea,după cum a scris Moise: „Dumnezeu nu este ca omul ca să mintă șinici ca fiul omului care să-i pară rău” ( Numerii 23, 19). După cumnotează
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
crede” sau substantivul „credință” se sugerează că se impune imperios a fi sigur de lucrarea divinității, a se baza pe lucrarea pronia-toare a lui Dumnezeu utilizându-se preferențial rădăcina bathah,a căuta sprijin sau ajutor exclusiv de la Dumnezeu, a se încrede înEl (lo taaminu ki lo teamenu, Isaia 7, 9). Explorând greaca Septuagintei, Leon Xavier-Dufour, constată căaceasta nu dispunea de niște termeni care să corespundă pe de-a-ntre-gul celor ebraici<footnote „Foi”, în: Vocabulaire de Theologie Biblique, publié sous la direction de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Utilizat la forma hifil carepoate avea un sens preponderent cauzativ, în cazurile cele maifrecvent folosite capătă un sens aproape exclusiv declarativ. Casubstantiv, la status constructus adică la genitiv ori împreună cuprepozițiile me (be) â în, se redă prin „a se încrede în”, sau le (le) âal, ai, ale) și exprimă legătura directă pe care o poate avea cineva cuDumnezeu. Credința în Dumnezeu cu sensul de „încredere” estefundamentală în monoteismul biblic. Majoritatea întâlnirilor omu lui cu Dumnezeu se încheie cu făgăduințe pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Volume 2, E-J, p. 222. footnote>. Se știe că finalul oricărei activități liturgice sau rugăciuni îl constituie cuvântul „amin”. Acest termen provine, după cum precizam, de la ebraicul biblic w m a ...„el a confirmat, a sprijinit, a susținut,s-a încrezut în, a fost credincios”. La forma nifal înseamnă „a fi sigur”,aidoma pruncului „purtat de o doică”. Mai înseamnă și „el a ve rificat”, mai cu seamă când este vorba de testarea caracterului uneipersoane. Folosit adeseori și cu referire la
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
când nu existaualte bunuri de valoare, să-și dea propriul cuvânt sub forma prestării unui jurământ depus în numele zeilor. După istoricul Tacitus,ca de altfel și după profeții biblici, a te jura pe, sau în numele zeilorînsemna implicit și a te încrede în ei, a mărturisi existența acelora<footnote Bailly M. A., Dictionnaire Grec-Français, redigé avec le concours de M. E. Egger à l'usage des élèves du lycée et des collège, huitième Èdition Revue, LibrairieHachette, Paris, 1919, p. 1560. footnote>.Cel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe frunte, El se repede mânios să-mpungă! Iar puii cei de leu și de panteră Se apără cu gura și cu gheara Când n-au gheare și nici dinți în gură! Și, mai departe, nu vedem cum pasărea Se-ncrede-n àripi, dar în van le cere Un tremurat neputincios de pene! De aceea este-o nebunie-a crede Că cineva a dat la lucruri nume Și că de la acela ceilalți oameni Au învățat întâiele cuvinte. De ce să fi putut
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spuneam, nu-l vei avea vreodată, firea ți l-a interzis; nici măcar în momentul în care îmi vorbești nu-l ai; sunetul vocii dumitale, aerul figurii dumitale, pronunția, gestul, atitudinile, sunt nobile de la natură. Trebuie numai să îndrăznești să te încrezi în acest frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
când "omul cu paradoxul", declară, în mod provocator: "Ceea ce-i face pe actori mediocri este extrema lor sensibilitate; iar lipsa absolută de sensibilitate îi pregătește pe actorii sublimi". El îl opune în mod constant pe comediantul "din fire", care se încrede în sensibilitatea lui, celui care muncește neobosit pentru rolurile sale. "Ceea ce-mi întărește opinia, spune el, este inegalitatea actorilor care joacă cu sufletul. Nu vă așteptați la ceva unitar din partea lor; jocul lor este rând pe rând puternic și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar dacă mi se pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament și pentru a-mi urma geniul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cidul, în 1636, el califică piesa drept tragi-comedie, gen fără reguli. Cum piesa îi este taxată, chiar de la primele reprezentații din 1637, de nerespectare a regulilor, el o plasează, începând din 1648, printre tragedii, gen conform cu regulile. 23 "M-aș încrede destul de mult în aprobarea parterului, pe motivul că printre cei care îl compun, există mai mulți care sunt capabili să exprime o părere asupra unei piese conforme cu regulile, iar ceilalți o judecă pe baza modului corect de a o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice, din perspectiva analizei pragmatice. Deriziunea, tendința de a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absolut nici o valoare în sine, ci în armura, în incandescența, în zgomotul bătăliei care trebuie să-l aiurească și să-l asurzească pe cititor [...] Am obrăzniciile mele, florile mele de stil, elanurile mele de elocvență, absolut goale în care mă încred perfect, fără nici o teamă"181. Astfel de extrase demonstrează că și această componentă a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul celui care, devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
succes, Vasile Lovinescu ne încurajează în manierea Împăratului Iulian: "ceea ce în mituri se prezintă neverosimil este tocmai ceea ce deschide calea spre adevăr. Cu cât mai extraordinară, mai paradoxală este enigma, cu atât este un îndemn pentru noi să nu ne încredem în vorba nudă, ci să ne trudim în căutarea adevărului ascuns."183 Jean Bruno-Renard întărește această idee, deși dintr-o altă perspectivă, considerând că miturile sunt texte fantastice care "permit mai eficient decât cele realiste să se pună în scenă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fost un semn tainic cred, îmi părea rău că nu s-a respectat ora stabilită de cei care au organizat pelerinajul. Bine că Dumnezeu nu ne uită, El nu este ca omul. De aceea Îl respect pe Dumnezeu și mă încred în cuvântul Lui. Lumea, azi, parcă nu mai are cuvânt. Dumnezeu ne-a spus: vorba noastră să fie da, DA! și nu, NU! Dar noi așa suntem, pentru că nu avem credință. Cugetam în acele clipe de așteptare...Dumnezeu spune: chiamă-mă
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
client cu care aș fi vrut să am de-a face. Ideea lui cu privire la cum se angajează un detectiv e să trimită o namilă Înarmată cu pistol automat. Dar de ce nu mi-ai spus despre asta, Bernie? Când Goering se Încrede În cineva ca mine, miza jocului e foarte ridicată. M-am gândit că erai mai În siguranță dacă nu știai. Dar acum, ei bine, nu mai prea pot să evit asta, nu? Am scuturat din nou foile transcierii către ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
despre... - și aici se opri, ezitând pentru o clipă, apoi continuă: Despre Eva. — Amanta lui Paul Pfarr? Ea Încuviință din cap. — E prietenă cu dumneavoastră? Nu suntem prietene foarte apropiate, știți, dar prietene, da. Așa că azi-dimineață am decis să mă Încred În dumneavoastră. V-am rugat să ne Întâlnim aici deoarece sunt sigură că sunt supraveghată. De aceea am Întârziat. A trebuit să mă asigur că scap de ei. — Gestapoul? — Păi, cu siguranță nu am În vedere Comitetul Internațional Olimpic, Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Aberdeen, care au un copil care se potrivește ca vârstă și sex cu victima noastre. Echipa trei: aceasta va fi sarcina voastră. Vreau ca fiecare familie de pe această listă să fie interogată. Aveți grijă să vedeți și copilul. Nu ne Încredem În cuvântul nimănui, bine? Liniște. — Bine. Acum echipele. Logan organiză trei echipe de câte patru oameni și le trimise la lucru. Cei rămași Începură să se foiască la locurile lor sporovăind, În timp ce „voluntarii“ o luară din loc. — Ascultați aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în întâmpinare. Nu, nu alerga după ajutoare, alerga spre el. Era înarmat - ținea pumnalul ridicat. El nu avea cum să se apere. Îi privi pe cei doi agresori, în spațiul îngust care-i rămăsese. Încă o străfulgerare: „Să nu te încrezi în cei care te văd zi de zi“, îi spusese tatăl său pe patul de moarte. „Nici nu bănuiești de câte ori, iubindu-i, îi faci să te urască.“ Cei doi se apropiau, iar el se afla între ei. Se mișcau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din superstiție, poate de teamă, poate din ambele motive, Tiberius nu avea să se întoarcă la Roma în anii care-i mai rămâneau de trăit. Și n-a vrut niciodată să-și vadă mama. Asemenea majorității romanilor culți, nu se încredea în nici o religie, însă raționalismul lui era completat bizar de o idee confuză despre niște puteri astrale de nepătruns, care dirijau soarta oamenilor. Se spunea că asupra lui avea o mare influență astrologul Thrasyllus, pe care-l cunoscuse în exil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de ani, pe jumătate chel, cu o piele urâtă, rugoasă și o privire alunecoasă. „Nu te încrede în cel care, atunci când îți vorbește, se uită în altă parte“, îi spusese tatăl său. Senatorii așteptau într-o liniște plină de încordare; era primul proces de după moartea lui Tiberius. Nu aveau de-a face cu o persecuție politică sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l bănui de asemenea lucruri. Dar eu totdeauna a trebuit să cad, după ce mă ridicasem prea sus... De data aceasta, am căzut prea jos, prea trist... după ce fusesem prea fericită, prea sus... Dar după deznădejde vine iar fericire... Nu mă Încred În aceste vorbe, sunt minciuni de Încurajare. A fost un vis frumos, care dacă s-ar repeta și-ar pierde din minunăție... Cum Încerc să mă mint! Ce n-aș da doar să se repete! 19 octombrie 1961 (joi) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ascunse secrete. Ceea ce pare inofensiv ar putea fi de fapt fatal; pericolele de care vă păziți ar putea fi doar simple trucuri, destinate să vă distragă atenția de la adevăratele primejdii ce vă pasc. În ce sau în cine vă puteți încrede pe parcursul spectacolului? Răspunsul, onorată audiență, este: în nimic. Și în nimeni. Mai ales nimeni... Acum, cortina se ridică, luminile se sting, muzica se oprește. Rămâne doar sunetul inimilor bătând cu nerăbdare. Să înceapă așadar spectacolul... Clădirea arăta ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fi înlocuite în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar nu o cunoscusem, cel mult o întâlnisem - doar de vreo șase sau șapte ori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trecea pe lângă clădirea unde se lăudase el (cel puțin în mintea ei) că e nu știu ce mare rahat. Adriana nu l-a plăcut niciodată, dar trebuia să recunoască faptul că era un bancher tipic newyorkez rezonabil de atrăgător, peste măsură de încrezut și destul de selectiv când venea vorba de fete. Nu era de presupus că, dacă Duncan o schimbase pe Emmy cu una mai tânără cu opt ani, prietenii și colegii lui făceau la fel? Normal că da. Și mai era Yani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca Basie, dar războiul schimbase totul. — Dar ce-i cu tatăl tău, Jim? Întrebă Basie. De ce nu ești acasă, cu mama ta? SÎnt aici, În Shanghai? — Da... Jim ezită. Întreaga sa experiență din săptămînile anterioare Îi spunea să nu se Încreadă În nimeni, poate doar cu excepția japonezilor. — SÎnt În Shanghai - dar sînt pe vasul Idzumo. — Pe Idzumo? Frank sări din scaunul lui de pînză. Apucă o cutie de tablă din ranița lui și se servi cu generozitate din tigaia cu orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]