1,482 matches
-
cunoscute de-ale lui despre stadiul întîi al simțirei 356 r nemijlocite, el, care-a avut o profundă cunoștiință asupra dezvoltărei sale artisticc. El zice: Despre Eckhof zice Engel, Idei la o mimică, I, pag. 66, că el nu se încredea neciodată la simțământ numai, ba că-și lua seama până și în cursul reprezintărei de-a nu precădea în simțământ pentru ca nu cumva, lipsit de judecată (Besonnenheit), să joace cu mai puțin adevăr, espresiune și armonie. {EminescuOpXIV 270} instrui pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai atinge caricatura. Și totuși trebuie să mărturim că, în lipsă de puteri creatorii, e cu mult mai bine de preferat daca se reproduc chiar cu o manieră oarecare creațiunile reprezintatorilor însemnați decât daca un naturel neputincios și brut se-ncrede-n sine însuși și-și închipuiește de-a putea trece de fructe ale geniului izbucnirile năuntrului său nelămurit și nearmonic. Nu e nimica mai cumplit decât de-a vedea parodiate de cătră nemijlocirea brută tot ce-i mai nalt, minunile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scopurile ei esențiale, e silită fără răgaz să lucreze sau la căpătarea unei priviri și cunoștințe solide, sau la dărâmarea cunoștințelor bune existente. Așadar atât metafizica naturei cât și cea a moravurilor, cu deosebire însă critica unei rațiuni ce se încrede aripelor proprie, critica care precede în mod preexercitatoriu (propedeutic) pe celelalte două, constituiesc ceea ce am putea numi în sens adevărat filozofia. Aceasta referă totul la înțelepciune, dară prin calea științelor, singura carea, fiind bătută o dată, nici se-nburuienează, nici permite rătăcire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
determinată, ba chiar justă asupra împrejurărei: dacă cutare sau cutare îi este asemenea lui sau trebuiește numărat între cei neculți, dacă cutare sau cutare faptă e demnă or nedemnă de un om cult; ba mai fiecine va fi atit de încrezut de-a da o sentință decisivă și promptă până și asupra gradului si a valorii culturei altuia. Dacă însă s-ar suleva chestiunea că "ce e cultura? " atuncea ușor s-ar putea întîmpla să (se prezinte) rezulte nu vrem să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poc. Cine-o ia pe arătură moare cu cireașa-n gură. Mickey crede că o să prindă peștele, dar peștele l-a-nhățat pisica irlandeză și Mickey a luat oasele fără sos, victimă sigură pentru monstrul Mieunici. Hub rachmones, Meyer, pot să mă Încred În tine, nu În ei, totul e pus la păstrare, dar nu pentru noi, te absolvo... ???????? — Cine-s tipii ăștia de care vorbești? Goldman fredonă o melodie. Fals, dar suna cunoscut. Jack prinse linia melodică: „Take the A Train“. — Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
noile indicii. Tomberon se ridică În picioare, ținîndu-se de marginea patului. — Bun, să zicem că Davey G. era În cîrdășie cu Dudley, Stompanato, Kikey, Vachss și Dot. Nu-mi trece prin cap cum a putut vreunul dintre ei să se Încreadă Într-un psihopat ca Perkins, dar mi se rupe. Oricum, toți conspirau Împotriva lui Mickey C. White, tu nu știi, dar Goldman plasase un microfon În celula lui Mickey de la McNeil. Pariez că Dudley și prietenii lui au fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu literatura - ne spune Noica -, lucrurile nu pot sta așa. Cu literatura trebuie să fii mereu în avans; ea trebuie să fie asemenea unui prisos căruia să te adresezi de câte ori ai nevoie. Autorii mari se recitesc periodic; în rest, mă încred în recomandările prietenilor și obțin astfel o selecție pe care singur nu aș avea răgazul și energia s-o fac. În privința științei, sânt încîntat să văd câte concepte fundamentale s-au născut în ea plecând de la lumea foarte puțin neutră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dormitor, se aude vocea tonică a Monicăi, lansând un "Ceao, Gabriel". Începe să coboare, cu precauția dintotdeauna, și după câteva secunde am în față o Monica surâzătoare, cu privirea vioaie și ludică. Încearcă amândoi să mă convingă să nu mă încred în aparențe. Oricum, le sugerez, se află pe drumul cel bun. Cuvintele acestea îi smulg lui Virgil un hohot de râs, după care îmi spune ― Monica tocmai ieșise ― cu un ton sfîșietor: "Gabriel, știi cât este de cumplit să ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alcov cerîndu-i nu să mă culc cu ea, ci să fie din nou traducătoarea mea? Să fiu oare pe cale să substitui alcoolul plăcerii sexuale? Atunci cînd o explicație pare corectă, Înseamnă că acesta e un excelent motiv să nu te Încrezi În ea. Orice efect are o sumedenie de cauze. La ce bun să Încerc să Înțeleg sau să analizez această recentă pasiune pentru whisky? În starea de depresie În care mă zbat, nu fără plăcere, de ceva timp, confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avusese timp s-o priceapă. A Împăturit-o la loc și mi-a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o batistă. Și-a luat un aer care mie mi s-a părut excesiv de disprețuitor ca să-mi spună: „Nu te Încrede În oameni de felul ăsta, Camus al tău și alții sînt existențialiști“. Ar fi preferat poate să-i scriu lui Gustave Thibon? Lui Gabriel Marcel? Prietenului lui canonicul Leclercq, autorul unui volum de Valori creștine publicat de editura Casterman? „Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Daniel. E trecut de miezul nopții, de unde deduc că Întîlnirea dumitale cu fetița a fost un succes de răsunet. Am ridicat din umeri. — Adevărul e că nu știu, am admis eu. — Ai pipăit-o? — Nu. — Semn bun. Să nu te-ncrezi nicicînd În cele care se lasă pipăite nici una nici două. Dar și mai puțin să te-ncrezi În cele care au nevoie de un preot ca să le dea aprobare. Mușchiulețul cel bun - dacă mi se Îngăduie comparația carnală - e undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de răsunet. Am ridicat din umeri. — Adevărul e că nu știu, am admis eu. — Ai pipăit-o? — Nu. — Semn bun. Să nu te-ncrezi nicicînd În cele care se lasă pipăite nici una nici două. Dar și mai puțin să te-ncrezi În cele care au nevoie de un preot ca să le dea aprobare. Mușchiulețul cel bun - dacă mi se Îngăduie comparația carnală - e undeva la mijloc. Dacă se ivește prilejul, e limpede, nu fi habotnic și profită. Dar dacă Îți cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care am vorbit mi-a zis că și-o amintea perfect fiindcă a trecut acum două săptămîni să ridice corespondența și, În opinia lui imparțială, era mai nurlie ca Venus din Milo și cu sînii mai tari. Iar eu mă Încred În evaluarea lui Întrucît, Înainte de război, era profesor de estetică, Însă, cum era văr Îndepărtat cu Primo Caballero, firește, acum linge timbre de-o pesetă... — Chiar ieri m-am Întîlnit cu femeia asta, acasă la ea, am șoptit eu. Fermín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și indiferentă a unei insecte. În unele după-amieze, cînd se ducea să-l caute pe Jorge, dacă acesta Întîrzia, doica vorbea cu Julián. Iar acesta Începea, la rîndu-i, s-o iubească pe femeia aceea cu trăsături aspre și să se Încreadă În ea mai mult decît se Încredea În el Însuși. În scurt timp, ori de cîte ori vreo problemă sau vreo umbră se cernea asupra vieții sale, ea și Miquel erau primii, și uneori și ultimii, care o aflau. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după-amieze, cînd se ducea să-l caute pe Jorge, dacă acesta Întîrzia, doica vorbea cu Julián. Iar acesta Începea, la rîndu-i, s-o iubească pe femeia aceea cu trăsături aspre și să se Încreadă În ea mai mult decît se Încredea În el Însuși. În scurt timp, ori de cîte ori vreo problemă sau vreo umbră se cernea asupra vieții sale, ea și Miquel erau primii, și uneori și ultimii, care o aflau. Odată, Julián Îi povesti Jacintei că Îi găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
meu instinct e acela al neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede În toată lumea, remarcă Barceló. — În ce formă vă aflați, don Gustavo, Îl lăudă Fermín. Perle cultivate cu ridicata. De-am avea și noi viziunea dumneavoastră strălimpede... — Deocamdată, singurul lucru limpede din toate acestea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
neîncrederii. Prin regula asta de trei simplă nu putem fi siguri de nimic. Tot ce știm este, cum spuneți dumneavoastră, la mîna a treia, sau la a patra. Cu sau fără portărese. — Să nu te Încrezi În omul care se Încrede În toată lumea, remarcă Barceló. — În ce formă vă aflați, don Gustavo, Îl lăudă Fermín. Perle cultivate cu ridicata. De-am avea și noi viziunea dumneavoastră strălimpede... — Deocamdată, singurul lucru limpede din toate acestea este că domniile voastre aveți nevoie de ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Palacios. Am așteptat să se Îndepărteze, Însă polițistul nu se hotăra să demareze. M-am Întors și am văzut cum cobora geamul. Mi s-a părut că citesc sinceritate, chiar durere, pe chipul lui, Însă am refuzat să mă Încred În el. — Nuria Monfort a murit În brațele mele, Daniel, zise el. Cred că ultimele ei cuvinte au fost un mesaj pentru tine. — Ce-a spus? am Întrebat eu, cu glasul sugrumat de frig. Mi-a pomenit numele? — Delira, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pierdut speranța că ne vei pierde urma, că vei uita de noi sau că viața, a ta și nu a noastră, te va purta departe, În siguranță. Timpul m-a Învățat să nu-mi pierd speranțele, dar să nu mă Încred prea mult În ele. SÎnt crude și vanitoase, lipsite de conștiință. De mult umblă Fumero după mine. El știe că voi cădea, mai devreme sau mai tîrziu. Nu se grăbește, de aceea pare de neînțeles. Trăiește ca să se răzbune. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, atît timp cît cineva Își aduce aminte de noi, sîntem Încă vii. Așa cum mi s-a Întîmplat de atîtea ori cu Julián, cu ani de zile Înainte să-l Întîlnesc, simt că te cunosc și că, dacă mă pot Încrede În cineva, acela ești tu. Amintește-ți de mine, Daniel, fie și Într-un colțișor, pe ascuns. Nu mă lăsa să plec. Nuria Monfort UMBRA VÎNTULUI — 1955 1 Se crăpa de ziuă cînd am terminat de citit manuscrisul Nuriei Monfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luat banii pentru că-i destrăbălată, iar dumneata voiai să te însori cu ea! Și de ce plângi, mă rog? Ți-e sufletul amărât? Mai bine râzi, ca mine! continuă Nastasia Filippovna, căreia îi străluceau și ei două lacrimi mari pe obraji. Încrede-te în timp, totul o să treacă! Mai bine să te răzgândești acum decât pe urmă... De ce v-a apucat pe toți plânsul? Uite, și Katia plânge! Ce-i cu tine, Katia, draga mea? Ție și Pașei vă las destul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără zgomot printre buzele întredeschise. Chiar propria-i longevitate a stins dorința pentru o altă formă de gu vernământ. Ceea ce lumea dorește este să se bucure în continuare de pace și liniște. Alături de el, Livia profețește cu voce teatrală: — Te încrezi prea mult în soldații tăi! Coboară tonul, lugubru: — Și în garda personală care ne străjuiește. Augustus îi ia mâna într ale lui, o duce afectuos la buze, apoi și-o apasă cu putere pe piept. — Draga mea, îi răspunde cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt mincinoși. Dac-o spune el, care e cretan și pe cretani Îi cunoaște bine, e adevărat.” „Asta-i stupid.” „Sfântul Pavel. Epistola către Titus. Acum asta: toți cei care gândesc că Epimenide e mincinos n-au decât să se Încreadă În cretani, Însă cretanii nu se Încred În cretani, de aceea nici un cretan nu crede că Epimenide e mincinos.” „Asta-i stupid sau nu?” „Vezi și dumneata. Ți-am spus că e greu să-l identifici pe stupid. Un stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e cretan și pe cretani Îi cunoaște bine, e adevărat.” „Asta-i stupid.” „Sfântul Pavel. Epistola către Titus. Acum asta: toți cei care gândesc că Epimenide e mincinos n-au decât să se Încreadă În cretani, Însă cretanii nu se Încred În cretani, de aceea nici un cretan nu crede că Epimenide e mincinos.” „Asta-i stupid sau nu?” „Vezi și dumneata. Ți-am spus că e greu să-l identifici pe stupid. Un stupid poate lua și premiul Nobel.” „Stați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]