2,617 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2229 din 06 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Hrana zeilor Să mă hrănești în fiecare zi cu tine să știu cu ce te îmbraci dacă-ți stă bine când alții te privesc prin ochii mei și încremenesc în gânduri și privire Să-ți faci în fiecare seară câte o poză cu aerul ce te înconjoară să știu dacă ești vie și reală și s-o trimiți când crapă ziua în două iar diminețile îmi vin nedesbrăcate și
HRANA ZEILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344174_a_345503]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
vedeam totul năruit... totul deformându-se și prelingându-se.. din material solidă, dar ciudată mai era o nouă simțire... Ne-a luat inginerul atunci și ne-a dus la morgă.. Văzându-l pe tatăl meu pe acel ‘pat’ de beton... încremenisem. Era așa de mic față de cum era el mare.. Pentru prima dată și ultima la morgă... Înapoi spre casă, ciudat mai era că acea senzație începea să-mi reconstruiască alte vise.. ciudat că tocmai cu tatăl meu mort lângă mine
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
de zăpadă . Înalți cât mine, hai ! curaj !. Însă, vai ! mi-era teamă în zborul meu , de muntele ăla de zăpadă . Bănuiam că în zăpada aceea mare m-aș fi putut opri. Ah ! curajul, hotărârea, puterea de - a o face... Am încremenit în neputință , dar zborul își urma cursul său, de acum, nu mai era joc ! Nu mai aveam simțuri, nici emoții, nici gânduri. Numai zăpadă și gheață! Eram eu însămi un bulgăre în zbor, ca pe o orbită. Un bulgăre de
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
urma cursul său, de acum, nu mai era joc ! Nu mai aveam simțuri, nici emoții, nici gânduri. Numai zăpadă și gheață! Eram eu însămi un bulgăre în zbor, ca pe o orbită. Un bulgăre de zăpadă, ușor cristalizat. Trivalea însăși încremenise în gheață! Doar eu îmi urmam zborul . Un zbor înfricoșat, lung, ca o planare împinsă înainte de forțe nebănuite ale văzduhului, puternice, imposibil de controlat. Când l-am văzut, la o oarecare distanță, în fața mea, am strigat cât am putut de
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
pulpele puternice și frumoase, bronzate și fără de cusur, dezgolite până sus, uitând să mai clipească. Nu mai văzuse așa picioare de femeie și nici sâni legănându-se sălbatic la fiecare ridicare și coborâre a trupului ori a brațelor. A rămas încremenit în acea poziție când femeia, simțind că este privită, a întors brusc capul și l-a descoperit cu privirea. S-a apropiat încet de el, încetând cântatul, vorbindu-i încet, prietenoasă. - Ce bine că ai venit și tu după frunze
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
scurtă, care nu depășea o palmă de la fund și cu bluză decoltată până la jumătatea sânilor bogați, fata își unduia provocator șoldurile în fața unui tânăr copt, îmbrăcat într-un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a întors cu tot trupul, cu privirea în podea, încruntat și, fără să spună ceva prietenilor săi, a ieșit din sală, precipitat, lovindu
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
om abia săltat spre viață! Rotirile strânse ale Călușarilor, iuți de păreau scânteieri sângerii, făceau înconjurul fetei care se zguduia mai abitir în tumultul strigăturilor întărite de apăsarea picioarelor pe lutul prăfos al curții. În toiul jocului, copilul, cu ochii încremeniți spre stele, vedea numai o prelungă răsucire amețitoare a bolții. Apoi, simți cum vârtejul iscat de jucători prinsese și restul ogrăzii. Lumina făcliilor, satul, pădurea din apropiere... tot era în mișcare! El era miezul, restul se-nvârtea furtunos în juru-i
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
care-l iubise pătimaș în adolescență, îi înroșise obrazul. Capotul de mătase roz, mulat pe trupul tânăr, nu reușea să ascundă jocul agitat al sânilor și nici zvâcnetul coapselor, parcă electrizate de prezența acestui idol al tinereții ei. Zamfirescu a -ncremenit și el la vederea trupului senzual, plin de sănătate și prospețime. Pur și simplu se zăpăcise și nu găsea cuvintele potrivite pentru acest moment. Bâigui: --Bună, Olguța! Ce frumoasă te-ai făcut! Cuvintele astea îi stinse zâmbetul și lumina de pe
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud
VERONICA MICLE-166 DE ANI DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378460_a_379789]
-
agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni în tăceri de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfățișări si doar timpul se aude respirând
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PASĂREA DE PIATRĂ Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Azi s-au oprit păsările cerului din zburat și din cântat, lumea toată a încremenit pentru o clipă, că îmi venise mie rândul să ies din tăcerea mea împietrită. Cântul meu așteptase calm în mine, îl simțeam cum voia să curgă duios și-avusese răbdarea unui biet câine când stă pe labe și linge un
PASĂREA DE PIATRĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378963_a_380292]
-
Avea un aspect spectral cu fața sa tânără, însă extrem de palidă că părea de ceară, o față ca de mort cu o expresie de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
trezi. Strigase Zina? Venise ea oare acolo sub nuc? Ascultă ce ascultă cântecul nopții, asculta acele tăceri, totul părea încremenit. Privi cerul, Calea Laptelui, și Cloșca cu Puii, și Carul Mare, și luna bezmetică pe cer, și stelele care parcă încremeniseră pe boltă; nici foșnet de licurici, nici boare de vânt, călca parcă pe vată căci se sculase să meargă în grădină la umbra nucului s-o vadă pe Zina.? Coborî pragul prispei, merse-n grădină, văzu parcă o nălucă-n
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
petrece acolo jos,văzu un bărbat însoțit de un copilaș ce stăteau îngenunchiați la capătul drumului. Bărbatul și copilul nu făceau nimic; stăteau și priveau la drumul care tocmai se sfârșea și care nu ducea niciunde. Totul în jurul lor era încremenit de parcă și timpul se oprise în loc. Priveau amundoi atât de înmărmuriți la spațiul ciudat care nu avea depărtări. Acel loc, fără zări și orizont li se părea atât de înfricoșător după cum se înfățișa și expresia feței lor. Îngerul privi la
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
adolescent, de! Citisem câteva cărți comuniste și începusem să cred că sunt deștept. La masă, gura mea se trezește că vorbește, fără nicio comandă de la creier: -Bă, știți ceva? Eu nu mai cred în Dumnezeu, pentru că...nu există Dumnezeu. Au încremenit toți, cu îmbucătura-n gât. -Cum așa? a-ntrebat palid tata. -Uite-așa! am răspuns eu, cu deșteptăciunea șiroind pe nas, pe gură, chiar și prin urechi. Am citit câteva cărți despre materie. Ăhăă! Dac-ați ști voi câte cărți am citit
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL Plânge ora, plânge ceasul, în secunda tremurată. Nu știi? Înalță-te pe stâncă, să simți timpul în care ne-am rătăcit demult. Azi,e doar ecoul amintirii încremenit într-un bulgăre de viață ce se trece în tăcere, dinspre mai demult, spre tocmai când... plânge ora, plânge ceasul, în fața veșniciei. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1654, Anul
PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379946_a_381275]
-
lumineze mai repede, să vadă lumea, să vină să mă scoată de aici. Nu trece nimeni prin pustiul acesta? O, Doamne! Claxoanele astea mă tâmpesc, nimeni nu le aude”... ... Când a auzit Gabriel cuvintele „o casă sus pe deal”, a încremenit pentru o clipă. Gândul l-a întors în timp, pentru o secundă, la casa în care a stat cu Dana. Îngrozit de ce se poate întâmpla Amaliei, a sunat direct la patron. Convorbirea a fost scurtă. Până să vină șeful de
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
cărți elevate și atractive, cu și despre oameni de valoare, întocmai așa: cu „Destine ca-n filme”. Noua carte, lucrată împreună cu Iuliana Marciuc și tocmai lansată în ambianța boierească a restaurantului „Jariștea” din București, un spațiu public ce reînvie evurile încremenite în istorie nu doar cu decorul copiat armonios și estetic din vechile timpuri, ci viu ca ziua de azi, cu boiereasa dragă nouă prin cine este realmente și prin nobilele doamne ale salonului de altădată ce, prin rodul imaginației și
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
își mai amintește oare, de stivele imense de sfeclă de zahăr, care - în fiecare toamnă - se înălțau impunătoare în spațiile de depozitare ale stațiilor de cale ferată, până târziu în iarnă? În comparație cu acele vremuri, satul românesc de astăzi, pare mort, încremenit într-un îndepărtat Ev mediu. Câte un bătrân, purtându-și arhaicele unelte agricole, în spate sau pe bicicletă, își târșâiește pașii firavi spre pământurile pe care le-a redobândit după ’89. Majoritatea tinerilor sunt plecați la oraș, încercând să se
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
scurtele comenzi pe care bărbatul i le dădea femeii, de a se așeza, de a se opri, de a se ridica de pe banca pe care tocmai se așezase să se odihnească, asemănându-se în acele momente cu un fetus uriaș, încremenit într-o tensionată așteptare. Scurtele și ininteligibilele ei răspunsuri guturale de refuz, sau poate de nemulțumire, nu erau deloc luate în seamă de acesta. Și de fiecare dată, revederea celor doi, departe de a-i stârni admirația pentru aparenta abnegație
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > STATUIE ÎN AMURG Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui
STATUIE IN AMURG de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381990_a_383319]
-
precum baloanele de mâini ne-ndemânatice scăpate pâlcuri de nori gonesc spre depărtări și lasă-n urma lor fumegătoare amețitoarele chemări privirea rătăcită-n deja-vu tresare gata să-i urmeze dar - acvilă ce a îmbătrânit - se-ntoarce golurile străbătând si-ncremenește așteptând pe mâna ce-o hrănește și-o dresează și-n dosul ușii ce cu zgomot s-a închis mă sprijin și rămân s-ascult ecoul zborurilor de demult și ploaia care-n urma mea ca mânzul neastâmpărat tot ropotește
ROPOT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380356_a_381685]
-
-i îndeamnă la neliniștitoare, obsedante, roditoare meditații despre rosturile vieții și ale sufeltului, despre misteul existențial și despre destin, despre marea trecere și despre finalitate”( Valeriu Stancu). Cartea cuprinde nouă schițe despre oameni și destinele lor implacabile, vieți supuse eșecului încremenite în vicii ce par a fi niște boli ce duc la moarte, prin întâmpări mereu catastrofice. Ele sunt radiografii ale sufletului omenesc imperfect, si fără voința ori dorința de a-l perfecționa ori spiritualize prin credință. Fiecare schiță este un
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]