1,207 matches
-
să ne dezmeticim încasasem de la prim doi, trei pumni în față, pe unii bușindu-i sângele; cu lovituri de cizmă peste fluierele picioarelor a comandat: Drepți! Alinierea! Îmbrâncindu-ne și lovindu-ne ne a așezat în linie în fața biroului. Ședeam încremeniți. Directorul s-a ridicat din scaun sprijinindu-se într-un baston. Era șchiop și avea proteză la picioare. Iar a țipat: Primuleee! Ăștia iar mă înjură!... Pumnii primului ne mutau fălcile din loc și directorul ne lovea cu bastonul unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
plângându-și păcatul groaznic. Destul, a țipat Sile, nu mă mai terorizați cu această acuzație! De la arestare și până acum sunt învinuit că mi-am ucis părinții. Nu eu sunt vinovat. Ei sunt vinovați. Ei și-au meritat soarta. Ascultam încremeniți. Am auzit apoi bușitura ușii și zăvoarele închizându-se. Inspectorul îi spunea lui Munteanu: Să i se ia toate drepturile de care s-a bucurat până acum. Pentru un criminal ca ăsta nu trebuie nici o clemență. Să-l bagi în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apăreau în ușă doi criminali de război. Unul era generalul Topor, celălalt generalul Macici. Se sprijineau de ușorul intrării, privindu-ne inexpresiv cum îngenuncheam și ne rugam. N-au trecut pragul niciodată, nici nu i-am văzut închinându-se; ședeau încremeniți, cu o mirare neînțeleasă. De obicei citeam câte un acatist sau o catismă din Psaltire. Când ieșeam ne priveau cu aceleași figuri inexpresive și plecau fără să vorbească între ei, fără să ne întrebe ceva. N-am înțeles prezența lor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
câtă nerăbdare aștept asemenea furtuni, când valurile sălbatice or să-mi bată pur și simplu la ușă! De când mă aflu aici (adică de câteva săptămâni), vremea a fost dezolant de calmă. Ieri marea a fost atât de lină și de încremenită, încât a permis unei adevărate flotile de muște albastre să se târască de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârșirea apei; numai dacă te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndărăt și s-o țin în casă cu forța. Dar nu știu ce instinct stupid m-a îndemnat să mă opresc, ca să ridic lumânările căzute. Pe urmă, lăsându-le strâmbe în farfurioarele de ceai, am alergat afară, în întunecimea albăstrie, în pustietatea încremenită a falezei stâncoase. La început, cu ochii plini încă de flăcările lumânărilor, nu am putut desluși nimic, și mi-a trecut deodată prin minte gândul ciudat că, în timp ce stătusem de vorbă cu Hartley, uitasem cu totul de mare, uitasem că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și-au putut recapătă mersul, foarte rar vor putea ieși din casă. Boală Parkinson Afecțiune neurologica care atinge centrii cerebrali responsabili de controlul și coordonarea mișcărilor. Se caracterizează prin mișcări lente, printr-un tremur de repaus, o hipertonie musculară, fata încremenita și un mers încet cu pași mici. Cauza bolii nu este cunoscută. Unii cercetători consideră că arteroscleroza, șocul emoțional, traumatismele, unele intoxicații, infecții virale, unele medicamente (neuroleptice, antidepresive) sunt cauze secundare ale apariției bolii Parkinson. Manifestări: diminuarea mobilității fizice necoordonarea
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
compoziționale care apelează în mod paradoxal la o configurație acordică masivă, în care densitatea țesăturii inițiale apare amplificată de la patru la opt voci. Un scurt episod de tranziție Un peu animé cu un pregnant caracter ritmic, incită ermetismul acestei atmosfere încremenite, pe care numai surprinzătoarea intervenție în (ce restabilește cadrul metric de 6/8) pare să-i mai tulbure ritualul consfințit în tăcerea întunericului. Cu un ritm trohaic ( sau ritm trohaic punctat) ce fusese „prevestit” anterior (măsurile 3 - 4), cea de-
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în sfârșit un mare personagiu pe care toată lumea vrea să-l vadă și care e învăluit în mister. Personajul, omniprezent, domină scena, înregistrează orice vorbă sau reacție, conduce ceremonia și își face un portret memorabil: „În sicriu, junele cunoscut, încremenit însă în una din pozele lui, care odinioară înlocuindu-se cu repeziciune, nu se observau atât, dar care au fost trăite cu neliniște sinceră. Poate aș părea fanfaron sau umil și pocăit, agresiv sau bun, grotesc sau melancolic. Și în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
optica realistă tradițională; este ceea ce face P. Guiraud: "Cum este evident că dialogul nu s-a putut repeta sub această formă, rezultă că ceea ce este repetat și obișnuit este acest tip de dialog, mătușa ducând în pat o existență total încremenită și redusă la aceste bârfe futile"136. Însă o asemenea explicație nu este îndeajuns pentru a explica amploarea pseudo-iterativului din În căutarea ..., care caracterizează în aceeași măsură și acte deloc "încremenite". De fapt, ele recurg la iterativ nu pentru că Proust
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de dialog, mătușa ducând în pat o existență total încremenită și redusă la aceste bârfe futile"136. Însă o asemenea explicație nu este îndeajuns pentru a explica amploarea pseudo-iterativului din În căutarea ..., care caracterizează în aceeași măsură și acte deloc "încremenite". De fapt, ele recurg la iterativ nu pentru că Proust evocă obiceiuri, ci mai degrabă datorită unei concepții legate de "viziunea" estetică. Nu ne vom opri asupra semnificației acestui fenomen în opera lui Proust. Important este să surprindem ce implică el
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de nori ce filtrau un repertoriu romantic", "pasionată ca un ochi într-o lungă visare de opiu/ și întors în orbită privind în Nerval". Există și aici o anumită senzualitate și o anumită aplatizare a detaliilor, zborul este și el încremenit: "Vedea eretic crescând țara califilor într-o seră/ cu fauni vânând columbe în steme lin -/ mai departe pe țărmuri cenușii sâni de ceară/ ce se coc numai în lumină de smalț opalin." Textul însuși este "eretic", viziunea eului poetic deformând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
peste patru decenii, abia de două ori am avut senzația clară că mă aflu în interiorul spațiului bacovian: într-un septembrie, la capătul străzii Trotuș, cînd, privind spre asfințit, mi s-a părut că m-am rătăcit într-un pustiu vegetal, încremenit și fără orizont, iar a doua oară, într-o iarnă, în parc, după o furtună de zăpadă, cînd copacii erau ca-n „Decor”, albi și negri, și sub cerul gri zburau cîrduri de corbi. Dar asemenea senzații poți avea și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
globale tulburătoare și triste. (Îmi povestea soția ieri, cum privea stupefiată tânăra generație din bloc care "ieșise afară": toți picii de clase primare erau aliniați în scara blocului, fiecare cu câte o mini tabletă în mână, și stăteau, cu ochii încremeniți, fixând nemișcați ecranul diavolesc pe care puteau vedea copacii unidimensionali, artificial colorați ai jocului, mult mai interesanți și neobișnuiți decât teii din fața blocului, la cinci metri în afara geamului.) Și, totuși, avem nevoie de huburi. Săptămâna trecută a fost inaugurat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
văzduhul scânteios”. La rândul lor imaginile vizuale, sunt dublate, amplificate, supradimensionate de imaginile sonore: „În păduri trăsnesc stejarii”, „diamanturi ce scârție sub picioare”, „Codrii (sunt) organe (pluralul de la substantivul orga) sonoare”, „crivățul... scoțând note-ngrozitoare”. Pastelul dă senzația unui anotimp Încremenit, dar nu este eliminată cu desăvârșire dinamica elementelor care compun tabloul. „Fumuri albe se ridică În văzduhul scânteios ”, „luna Își aprinde farul tainic de lumină”, „crivățul pătrunde ”, „un lup... se alungă ”. Așa că, chiar dacă Șerban Cioculescu afirma că V. Alecsandri” are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
doua jumătate a secolului al XIX-lea. Prin tematica sa, romanul realizează un tablou realist al moravurilor societății românești de la Începutul secolului al XIX-lea, (acțiunea se petrece Între anii 1814—1830) și are ca trăsătură fundamentală, destrămărea unei boierimi Încremenite Într-un stadiu final al unui feudalism târziu, dar și afirmarea unei ciocoimi (burghezii timpurii), blestemate pe drept de mulți, datorită lăcomiei ancestrale, transmisă, din păcate, până În zilele noastre. Scriitorul a proiectat romanul În două volume, așa cum reiese și din
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neliniștilor mici și mari, îmi scot ochelarii, mă așez pe marginea patului, care e foarte jos, și stau cam ca gânditorul de la Hamangia, cu coatele pe genunchi și bărbia în pumni. Apoi îmi lipesc palmele peste ochi și zac așa, încremenită, abia suflând, minute în șir. Uneori chiar o oră, până reușesc să mă smulg. Mă ajută, ca niște frânghii salvatoare, trei-patru cărți. Despre odgonul cel mai puternic nu vreau să vorbesc. Dar pot să spun că cel mai cu nădejde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
de rând. Or, repetarea erorii ar însemna sfârșitul definitiv al vechii lumi stratificate, împărțită între ei și ceilalți, între cei de sus și cei de jos. Acum, „eroarea“ încă poate fi îndreptată, iar schimbările nu sunt ireversibile. În tihnita, dar încremenita lume veche, sistemul de justiție nu era conceput să descurajeze prin sancțiuni furtul la nivel înalt. Mecanismele controlate politic de promovare a judecătorilor și procu rorilor ucideau din fașă anchetele inco mode. Dacă se găsea cineva să facă exces de
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
sportivă din flanelă" < engl. training [suit] "idem" (training "antrenament", suit "costum"; sintagma a fost calchiată în magh.: tréningruha [ruha "haină"]). Din acest tip de condensare fac parte și exemplele conjuncturale, cu aplicabilitate imediată, dar fără viitor, constând din determinanți substantivali "încremeniți" la cazul genitiv și utilizați numai deictic, în contexte grăitoare care par, strict gramatical, incorecte, dar decodează mesajul: rom. cobor la Eroilor înseamnă cobor la stația Eroilor; moștenirea din Victoriei (subtitrare apărută la o televiziune română) vrea să semnifice moștenirea
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
metal. „Apa îți oferă nenumărate posibilități de a atinge desăvârșirea“ Bine, n-a fost dintotdeauna așa. Lucrările lui timpurii, precum Quillion, Zemran sau Narcissus, geometrice, abstracte, din oțel inoxidabil, prefigurau ceea ce avea să urmeze doar prin senzația de stranie mișcare încremenită o clipă și prin oglindirea luminii de către suprafețele lucios strălucitoare. Pus să vorbească despre sculpturile sale într-un interviu, Pye amintea „felul în care cade lumina, puzzle-urile geometrice, perspectivele inginerești“. „Mă străduiesc să imprim lucrărilor mele senzația pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
ca totul să fie ca acum. Jarka a vorbit senin, cu încredere, cu înțelepciune, cu un zâmbet de copil pe față, despre viața ei de zi cu zi, despre bolnavi, despre suferință și moarte. M-a văzut cum o ascult încremenită, m-a luat în brațe, m-a sărutat și mi-a șoptit blând să nu vă fie frică. rockin’ by myself Crossroads Festival Hi-Tech Dumitru UNGUREANU Nu sunt adeptul principiului după care tot ce e nou, evoluat tehnic față de „generația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
educație, agresivitatea și prostia? Vă gândiți la șpagă? La incompetență? Nu m-aș mira. Asta e de cele mai multe ori imaginea promovată și informal, de către cetățeanul obișnuit, dar și prin mass media. De ce oare? Într-un an, de Paște, am rămas încremenit urmărind una din știrile tradiționale despre aglomerația de la mânăstirile trendy. Mașini parcate aiurea, înghesuite una într-alta, blocând întreaga circulație, și câțiva polițiști neputincioși, pe care nu-i asculta nimeni. Îmi răsună și acum în urechi replica unui personaj, probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fără să-și ia ochii de pe mine în timp ce pula îi alunecă în pizdă, după care și-o scoate și se freacă cu crăpătura de capul ei, după care se lasă iar în ea fără efort, după care se oprește, rămâne încremenită, lăsându-și pizda să se acomodeze, după care începe să călărească pula lui Bobby, ridicându-se până în vârful ei, apoi lăsându-se tare pe pelvisul lui, Bobby mormăie pompând-o și deodată toți mușchii ei se contractă și ea încearcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
în amonte pe firul istoriei. În căutarea originilor și a originalelor dispărute. Cu Perioada monastică, Albert Labarre își ia un lung adio de la Europa Orientală vlăguită oare? decadentă în sud (boala se ia!), neinteresantă, pînă la Napoleon, în, pare-se, încremenitele arii hiperboreice. În Occidentul carolingian noul nume al atelierului de copiat e scriptorium. Se poate spune că prefigurează o tiparniță de la mijlocul mileniului, lipsindu-i doar tiparul și sateliții săi. Are organizarea, dotările, mijloacele necesare, care îi conferă, în mănăstire
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
vechi de cincizeci de ani, spoit recent într-un stil modernist. Nu e nici o epidemie de prostie. Doar o teribilă spaimă de schimbare. După justiție, al doilea mare domeniu vine la rând... MONICA, PE UN CAL ALB Înghețata noastră justiție, încremenită ca o banchiză din epoca de gheață roșie, trosnește din încheieturi. Încă nu se crapă, dar pârâie promițător. Prima schimbare palpabilă s-a produs în urmă cu câteva luni la Parchet, când ministrul justiției, Monica Macovei, a obținut numirea unui
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
închide telefonul fără alt comentariu. Stau un minut, apoi sting țigara în scrumieră. Merg până la geam și mă uit afară. E soare. Se aude ciripit de păsărele. Pe cer sunt trei nori imenși, albi și pufoși. Nu se mișcă, stau încremeniți. Văd pe stradă o fată frumoasă care merge lângă un tânăr musculos. El îi pune mâna pe fund, ea râde. E primăvară. Cred că o să ies și eu din casă să-mi cumpăr o pâine. Litere După ce ai terminat de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]