4,088 matches
-
lipite cu scotch în lung și-n lat pe coperți. Din luciul coperților răsăreau figuri dure, grotești, de bărboși îmbrăcați excentric, sau peisaje cu fabrici melancolice, cu hornuri uriașe, peste care trecea în zbor un purceluș înaripat. Vocabule misterioase se încrucișau în cursul discuțiilor la care asistam absent: "Inagada Davida", "Led Zeppelin", "Samba pa Ti", "Imagine". Se murmurau refrene hipnotice și se recitau versuri aspre: Nu cred în Hitler / Nu cred în Zimmermann / Nu cred în Beatles / Cred doar în mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta gigantică. Din acest vis mă trezeam întotdeauna amețit de singurătate, cu sentimentul că viața mi s-a sfârșit. Deja începuse să ningă și era întuneric când ieșeam cu Gina de la liceu. Mergeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau prin fumul negru care se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi spunea mereu: ― Am să cad! Ți-e frică dacă am să cad? La întretăierea lui Dhurmtollah Street, taxiul nostru a trebuit să aștepte trecerea-tramvaiului. Ceilalți ne[-o] luaseră înainte, și eram cu toții întristați de acest nenoroc. Atunci ne-am încrucișat cu mașina inginerului, și am avut o neașteptată tresărire văzîndu-l pe el alături de soție și de Maitreyi. M-am roșit prostește salutîndu-l, și mi-a zâmbit disprețuitor, iar d-na m-a privit cu o spaimă și o uimire pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la anumite întîmplări din trecut, sau e vorba de altceva, în legătură cu noua dumitale condiție, despre care, repet, știm încă foarte puțin... Se întoarse de la fereastră și, după ce străbătu de câteva ori camera, plimbîndu-se, ca pe vremuri, în tinerețe, cu mâinile încrucișate la spate, se întinse în pat. Rămăsese cu ochii deschiși, privind tavanul. - Ți-am adus albumul de familie, îi spuse într-o dimineață. Cel cu fotografiile dumitale din liceu, de la Universitate, din Italia... Nu ești curios să-l vezi? întrebă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vara lui 1955 a fost neobișnuit de ploioasă și, în Ticino, furtunile se dezlănțuiau în fiecare zi. Totuși, nu-și amintea să fi văzut un cer atât de negru ca în după-amiaza de 10 august. Când primele fulgere s-au încrucișat deasupra orașului, uzina electrică a întrerupt curentul. Aproape jumătate de ceas trăsnetele au urmat unul după altul, ca și cum ar fi fost o singură, nesfârșită explozie. De la fereastră urmărea mai ales fulgerele care cădeau, către apus, pe colinele stâncoase care se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
murit, a murit, cum le-a fost și lor norocu... Se uită de mult pe geam, da de văzut nimic nu vede. Nu vede niciuna din casele, din străzile pe lângă care trece tramvaiul. Stă gheboșată pe scaunul ei, cu mâinile încrucișate în poală peste țoașca de piele - aia pe care-o are de la madam Daniel. A fost mare-n vremile astea Daniel, mare comunist, prieten cu Zaharescu, amândoi toată ziua-n străinătățuri, nevestele le ținea acasă - ce nu le-aducea de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
omu ei de ele, da mult n-a ținut. Vezi că tot era putrede ; nu s-a-ndurat madam Daniel să-i dea ce-avea mai bun, acu e-n Israel amândoi, și ea, și bărba-su. Stă pe scaun gheboșată, cu mâinile încrucișate peste țoașca de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste pulpanele redingotei, junele Ialomițeanu își reîncepe plimbarea prin salon. După câțiva pași, s-a oprit din nou - de data aceasta, în fața fotografiei regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Ar putea să deschidă acest subiect la ordinea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de lume ar merge mai degrabă în întâmpinarea discursului favorit al gazdei, preparându-i astfel buna dispoziție și făcând posibile pentru mai târziu răspunsuri la obiect. întrerupându-și plimbarea cu bruschețea obișnuită, junele se așază de-a latul pe scaun, încrucișându-și mâinile pe spătar. Va pune deci mai întâi o întrebare banală : „Chiar crede Profesorul că te poți sustrage politicii timpului - presiunilor colectivității ?“. Și-a aplecat deferent umerii, și doar intenția unei mici tachinări pare a licări în privirea sa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă spre gheridon. Evident, persoana care îl atrage cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-i răspundă domnului Ialomițeanu, și își sprijină coatele de marginea terasei. Apoi inspiră adânc. Un timp își ține răsuflarea în piept, umflându-și cușca toracică în care, striviți, se sufocă, mucegăiesc plămânii. Respiră, face câțiva pași pe terasă, își încrucișează din nou brațele pe balustradă. Miroase amețitor a iarbă, a fân, a pământ, a copilărie îndepărtată, și el simte că e vară. E vară - e vară - e vară... Aerul încețoșat de albastru, umbra catifelată a clematitelor, mirosul de regina-nopții și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
istoria a aruncat-o de unde plecase, după un alt război și o altă schimbare de regim politic. Vica știe însă să observe și are o memorie corectă, dar procesul rememorării nu rămâne doar la ea. Toate personajele cu care își încrucișează drumul în această dimineață sunt prinse de febra amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un subtil joc de monologuri interioare. Romanul se deschide în epoca noastră, dar suntem repede aruncați în ajunul angajării României în primul război mondial. După tabloul unei țări sărăcite și devastate de regimul politic autoritar, ne regăsim într-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai tare de la distanță. Din televizor pleacă firul antenei, al cărui capăt scapă undeva prin fereastră, afară, antena e fixată În geam dracu’ știe cum. În mijlocul acestui decor absurd se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare. Îți place televizorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Și apoi Adam nu creștea. Să-i fi fost oare sortit fiului său să rămână un pitic, cu o minte de copil? Poate că, în acest punct anume, gândurile tulburi din străfundurile minții lui Brian ieșeau la iveală și se încrucișau cu gândurile tulburi din străfundurile minții soției sale. — Mă bucur că o să-l vedem din nou pe Tom, spuse Gabriel. Vine atât de rar... crezi că încearcă să-l evite pe George... sau pe Alex? — Băieții tineri evită mamele posesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tăcere cu încercările lor de a stabili o comunicare cu el. Uneori i se păreau de-a dreptul grotești în eforturile lor de a se arăta naturali față de el. O urmărea adeseori pe mama lui și când privirile li se încrucișau, Adam îi zâmbea și se îndepărta repede. La tatăl lui se uita mult mai rar, dar uneori îl atingea, în semn de încurajare. Rămase un timp locului, cu privirile pierdute în gol. Se întreba ce-o fi făcând acasă Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dea, deliberat, la o parte, să se îndepărteze - și pe măsură ce el se retrăgea, George se apropia muțește, pășind tiptil, pe labe întunecate, în spațiul din preajma lui Alex eliberat de Tom. Și când au ajuns, astfel, să treacă unul pe lângă celălalt, încrucișându-și drumurile, oare au schimbat între ei măcar o privire? Poate că da. Dacă-i așa, a fost o privire foarte ambiguă. Emmanuel Scarlett-Taylor era, relativ, un fenomen nou în tânăra viață a lui Tom. În general, lui Tom îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
purtase o sârmă de aur peste dinții din față, pe urmă încetase să o mai poarte; își pieptănase părul într-o coadă de cal, apoi îl ridicase în creștet. Trecuse un mare număr de examene. Noaptea dormea ghemuită, cu mâinile încrucișate pe sâni. Era foarte nefericită, dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul ce înainta spre casă. Stătea cu brațele încrucișate la piept, în poziție de „drepți“, cu expresia ei mexicană pe fața la fel de cafenie ca și rochia. Era conștientă de privirile curioase pe care i le arunca preotul și de încercările zadarnice ale acestuia de a-i capta atenția, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se evaporase: — O, nu, răspunse Hattie. Noi ne purtăm singure de grijă. Nici n-am cunoscut-o încă pe doamna McCaffrey. Ar fi trebuit să-i fac o vizită? Se întoarse o clipă spre Pearl, care stătea rigidă, cu brațele încrucișate la piept. — Probabil că bunicul dumitale te vizitează din când în când ca să se asigure că ai tot ce-ți trebuie? — Nu, nici pe el nu l-am văzut, noi nici nu știm - nu-i așa, Pearl? - dacă e... adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi văzu zâmbetul dement și sticlirea din ochi și apucă mâna de piatră de pe masă. Ce faci aici? o întrebă Ruby pe Diane. Ruby hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spune. Ție ce-ți șoptește? Nestor ridică ochii fără să ia ghiocul de la ureche. O doamnă tânără, foarte-foarte drăguță și foarte-foarte zveltă se aplecase binevoitoare către el, ținându-și antebrațele lipite de coapse, cu pumnii strânși pe jumătate și încheieturile încrucișate între genunchi. Antebrațele lipite de coapse poate că stăteau așa în chip de sprijin, dar în același timp spuneau: nu, n-am de gând să te iau în brațe, așa că stai liniștit. Vocea ei foarte-foarte catifelată se răspândi iarăși în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de satisfacție senină. Cu siguranță nu-și dorea ieșirea la iarbă verde care se petrecea în vitrina alăturată. Nu-și dorea nimic din toate vitrinele de prin jur. Antebrațele ei se odihneau sprijinite de coapse, iar mâinile atârnau leneș, ușor încrucișate între genunchi. C'è tanta pace, își aminti Nestor un crâmpei dintr-un cântec la modă pe vremuri, în copilăria sa. Mama îl trăgea de mână, dar el se înțepenise încăpățânat în prag, privind cu spaimă în susul scării care ducea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stat pe lângă casă!” A încercat ușa casei, dar era încuiată.” Unde o fi Maranda?” S-a așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca mușcat de șarpe... Trecuse prin atâtea în ultimii ani încât toată ființa lui devenise încordată ca un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]