1,250 matches
-
la ochi, pentru a se apăra de strălucirea cerului albit. Apoi se eliberă o bancă pe alee, la mică distanță, și Kay se repezi să o revendice. Helen i se alătură venind mai Încet. Se așeză, aplecîndu-se Înainte și privind Încruntată și concentrată la oraș. — Nu-i așa că-i spectaculos? zise Kay. — Așa-i, dădu Helen din cap. Ar fi fost bine dac-ar fi fost mai senin. — Dar atunci n-ar fi fost atît de Încîntător. Acum e romantic. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fetele stau drepte În primul rând cu pixurile pregătite să ia notițe de care nu vor avea niciodată nevoie. După un timp, ajungi să distingi tipurile. Să-l luăm de exemplu pe domnul Anarhist de colo, cu perciunii și căutătura Încruntată à la Liam Gallagher. Deși azi e Îmbrăcat În costum, se vede că psihologic poartă Încă geaca de piele. Dave a fost probabil ceva student activist În facultate. Citea cărți de economie doar ca să se documenteze pentru cauza muncitorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bară În aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și În momentul În care s-a născut. Îmi amintesc cum privise roată În sala de nașteri timp de câteva minute, ca și când ar fi spus: „Nu, nu-mi spuneți, o să-mi dau singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai trimis. Hă. Îi pun la curent pe cei de la Salinger cu evoluția fondului În ultimele șase luni. Totul e floare la ureche până când una dintre tinerele consultante ale lui Jack, o roșcată à la agent Scully cu o căutătură Încruntată, Își Împinge ochelarii de pe vârful nasului și zice: — Ați putea să-mi spuneți de ce, dacă previziunile dumneavoastră pentru Japonia sunt atât de negative, aveți un surplus de acțiuni În Japonia? Aha, iată o Întrebare foarte pătrunzătoare. Cred că e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și traficanți. Ăștia de felul lor devin paranoici cînd le rămîi dator fie și-un bănuț. Îi vezi În față la discotecă În fiecare seară... Mă uimește Frank că i-a răbdat acolo atîta vreme. Paula se Întoarse spre mine Încruntată, surprinsă să mă audă pentru prima dată criticîndu-mi fățiș fratele. — Frank conducea un club de succes. În plus, era infinit de tolerant În toate privințele. — Și eu sînt. Paula, nu fac decît să indic cîteva posibile motive pentru incendiere. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Aveți idee de ce? Că erați la mila lui, nu puteați riposta. — Așa e. Cred că voia să vadă cum voi reacționa. A fost un fel de inițiere. Aproape o invitație În... — Lumea interlopă? Adevărata Estrella de Mar? (Sanger mă privi Încruntat, dezaprobînd lipsa mea de preocupare față de propria-mi persoană.) Ați pus pe jar o mulțime de oameni de cînd ați sosit aici, și e clar de ce. Ați pus atîtea Întrebări... — Trebuiau puse, i-am răspuns, iritat de stilul lui defensiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
glasul. Eduard mă privește cercetător cu ochii lui de o nuanță cenușie, având aerul că abia atunci mă vede pentru prima dată. Precis că s-a dezumflat. Pesemne că nu-i mai arde nici de dansat cu mine. îl privesc încruntată. Aproa pe sfidătoare. — O să încerc să vin mâine la prânz să te aștept la ieșirea de la olimpiadă, declară el, dintr odată serios. O să mor de somn, dar am să încerc să vin, să aflu ce-ai făcut la concurs după
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi întorc privirea spre el. Apoi izbucnește în râs. Derulez timpul cu câteva secunde înapoi, fără să iau aminte la râsul lui. Oare am auzit bine ce-a spus? Nu, cred că am visat. — Cred că ai visat! îi spun, încruntată. Cum naiba să ai emo ții pentru o ochelaristă insipidă pe care ai cunoscut-o abia aseară și cu care de-abia ai schimbat câteva replici în timp ce dan sați pe o muzică la fel de insipidă? îmi zâmbește iar, cu o figură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ploaie torențială? mă întreabă, cercetându-mă cu privirea lui cenușie, puțin încercănată. Chiar n-a fost nici o furtună, crede-mă! Ploaia pe care am văzut-o eu din clasă, pe geam, era o ploaie torențială! susțin eu, cu o încăpățânare încruntată. Mă mir că n-ai văzut și tu stropii mari care loveau cu furie în geamurile de la etajul doi al liceului. Nu pot să cred că furia de la etaj se domolea ca prin farmec cu doi metri deasupra pământului și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să-ți spui, cu surprindere, că, la urma urmei, este și el o ființă gândi toare, nu doar una întoarsă pe dos.) Ne-am uitat amândoi la el, siderați. — Hei, nu glumi cu chestii de-astea! l-a avertizat Eduard, încruntat. Ce-i prea mult e prea mult, dă-o ncolo de treabă! Am continuat discuția încă vreo oră, dar îmi pierdusem ela nul. La plecare, Eduard mi-a spus: — Știi ce, cred că e timpul să treci de la vorbe la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fata? De ce nu mai auzea zgomotul brațelor ei tăind valurile? Edo nici nu-și dădu seama când pătrunsese în mare, în căutarea fetei. Nici nu-și dădu seama că se avântase brusc înspre larg. — Nu înțeleg, Clara! îmi spune Eduard, încruntat. E foarte frumos ce ai scris aici, dar nu înțeleg o iotă! Ce înseamnă chestia asta? Ce-i cu fata aia? Nu înțeleg! Mă uit la el surprinsă, apoi îmi plimb privirea enervată pe pe reți. Suntem la el acasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pocit, deși e scurt, un nume care creează confuzii peste confuzii! Profa întinde diploma spre mine cu un surâs ironic. Simt că iau foc de-a dreptul. Mă ridic din bancă aranjându-mi uniforma și bentița de pe cap și mă îndrept încruntată spre catedră. Mă împiedic de pantoful lui Leni, care și-a întins picioarele pe culoarul strâmt dintre bănci (pun pariu c-a făcut-o dinadins!), și sunt gata să cad. Reușesc, totuși, să nu cad - nici la dus, nici la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tine, e o zi deosebit de importantă pentru un co... o adolescentă sensibilă ca tine... Le surâd și eu, încurcată. Nu înțeleg acest ton oficial cu care îmi vorbește mama. Mă uit la tata, dar el tace. Mă privește pu țin încruntat, de parcă l-aș fi supărat cu ceva. Oare nu i-a convenit ideea cu petrecerea de azi-noapte? — Am convenit și tata, și eu să așteptăm această zi și s-o onorăm cum se cuvine. Să fie totul așa cum îți dorești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
geam, deschizând larg fereastra. Inspiră adânc, din rărunchi, aerul pe care i-l aduce vântul de departe. Un aer căruia îi simte consistența sărată. Se retrage apoi gânditor de la geam, aproape uitând de cârje. Se așază înapoi pe pat, încă încruntat. Simte durerea din carne și din oase, dar e o durere care nu îi mai amețește mintea. Ciudat, își spune, e prima oară când mă mișc și nu mă apasă durerea. Durerea aia de carne spintecată. O durere țiuind în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unul singur de ridicolul situației: e ca un explorator pitic, ca un jalnic cățărător pe orizontală. Bine că nu e nimeni să-l vadă și să râdă de el - sau, chiar mai rău, să-l compătimească! Se oprește la mijlocul plajei, încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și cu amantul ei... Mă rog, viitorul ei soț... Ce prostie! Cum și-a putut închipui c-aș accepta așa ceva?! Și-apoi... Ce să caut eu la mare de 1 Mai, dacă Eduard nu dorește să mă vadă? îl privise încruntat și scormonitor, de parcă abia atunci i-ar fi conștientizat prezența. — Sau te pomenești că și-a schimbat părerea? Ai venit cumva să-mi spui că Edi mă roagă să merg la mare de 1 Mai? Bobo înghițise în sec. Venise
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aduce o pa-pată ddde lu-mi-nă. Iartă-mă! Da-cccă vrei, cum pppă răm un ta-pppet și-l ppun eu pe pppe-reți... Șterg inorogul... Domnul Scarlat clătină din cap. — Nu-i nevoie, nu... Nu-i nevoie... E bine așa! 5. Eduard adormise încruntat și încrâncenat, și astfel pătrunse iar în coșmarul care se lipea încă de somnul lui. Escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
își spuse Eduard, dez bră cându-se de haine și aruncându-le pe nisipul umed. „Dar eram foarte surescitat de provocarea Andei. Naiba să mă ia! Clara merita mai mult decât rolul unei victime într-un rămășag.“ Se apropie de țărm încruntat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. „Am impresia că fac numai prostii“, își spuse. „Prostii în lanț, care țin de orgoliul meu de a mi dovedi morțiș că mă pot trans forma dintr-o persoană interesantă într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mod straniu, de singura care l-a părăsit fără vorbă și fără regret, deși, conform scenariului, el și numai el avea dreptul să proclame despărțirea, atunci când, în sfârșit, ar fi devenit în scris personajul exemplar al romanului ei.“ Privi marea încruntat. Marea fremăta abia auzit, oferindu-i-se lipsită de orice apărare, întinsă pe spate, goală și supusă. Nu părea nimic mai ușor decât să pătrundă în ea, până în adâncuri, să o posede cu totul, să câștige acest rămășag cu sine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia azi a ieșit soarele, azi când au plecat cu toții, de parcă soarele ar fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ridice privirea spre el. O folosesc ccca să fie fffolo-sită. — Ei bine, spuse Eduard, bătându-l pe umăr, atunci să știi că-ți las ție camera mea definitiv. E a ta de-acum! Bobo se uită la el încordat și încruntat, apoi își lăsă privirea în jos. — Nu glumesc, Bobo. îți las camera mea definitiv. Și-așa tu n-ai avut niciodată spațiul tău propriu. Iar aia a fost camera ta încă de când am început să lipesc desenele tale pe pereți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el un pulover mai gros și ieși din nou din casă, pornind spre mare. Nu se mai auzea vuietul surd al valurilor. în schimb, se au zea un huruit venit parcă din străfunduri. Dinspre larg se apro piau niște nori încruntați, posomorâți, ba chiar de-a dreptul războinici. Se pregătea o nouă repriză de ploaie. Ar fi trebuit să plece, să nu-l prindă ploaia, încă mai era răcit, însă ceva îl reținea acolo, nemișcat. Huruitul de furtună se întețea. Un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stâncă. Nu orice stâncă. Chiar stânca pe care urcase el, până aproape de vârf. Stânca de pe care căzuse neputincios și nătăfleț, rostogolindu-se bezmetic, ca o minge azvârlită în mare pe timp de furtună. Eduard se apropie mai mult de țărm, încruntat. De ce ești așa de agitată? întrebă el marea, în gând. Parcă te sperie ceva! Tocmai pe tine, care nu te sperii așa ușor! Marea nu îi răspunse. Vuia spasmodic. Atunci simți că îl bate pe umăr cineva și se întoarse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stare tre că toare de fericire. Nici măcar acum nu putea trage la o parte cor tina groasă pe care o lăsase de bunăvoie să cadă între ea și tre cut, nu putea atinge acele momente nici măcar cu ochii minții. Intră încruntată în supermarket. Se deschisese de sărbători, la scurt timp după mutarea lor, și ea nu apucase să-l viziteze sau, mai bine zis, nu dorise să-l viziteze, o dezgusta ideea că avea să se calce în picioare cu o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață, la un portret care o fascinase și prima dată când îl văzuse. Din tablou o priveau niște ochi imenși, care ieșeau pregnant în evidență. Severi și în același timp curioși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]