1,782 matches
-
e faptul că totul s‑ar fi petrecut prin schimbări Întâmplătoare, așa cum afirmă numeroși dintre binecredincioșii științei. „Totul se poate Întâmpla, dacă există timpul necesar, ori miliardele de ani au putut oferi timpul necesar pentru cele mai felurite greșeli și Încurcături.” Watson, geneticianul, a emis și o lege În acest sens. Dar așa cum Îi spuneam lui Rosamund, războindu‑mă cu Watson, dacă ții seama de subtilele resurse ale corpului, mii de asemenea resurse, prea subtile pentru a fi accidentale, Watson nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbesc unui preot. GARDIANUL: Chiar în ultimul moment să vă renegați principiile? ARTUR: Ce-ți pasă de principiile mele? Am dreptul la preot sau nu? GARDIANUL: Da, numai că... ARTUR (Surescitat.): Da sau nu? GARDIANUL: Mă tem că... datorită unei încurcături... ARTUR: Știam eu! (Furibund.) Altă șmecherie! Precis că n-aveți preot! Știam eu că mi se refuză tot! Vreți să mor ca un câine. Știam eu că vreți să mor ca un câine. Pentru că sunt un câine! Un câine! GARDIANUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Încercați, vă rog să mai încercați... Nu mă lăsați tocmai acum! ARTUR: Iepurii... iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu... (Se plimbă prin fața celor trei, încremeniți.) Mocofanilor! Așa se face? (Execută exerciții din brațe.) Ah, domnule, când se oprește ploaia mă iau niște dureri de oase... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e un compliment? întrebă el. De aceea mi-ai spus „mulțumesc“? — Nu un compliment - și nici o insultă, am zis. Doar că naționalitățile nu mă interesează cât ar trebui probabil să mă intereseze. Lucrul acesta a părut să-l pună în încurcătură. — Sunt indiscret dacă te întreb cum îți câștigi existența? întrebă el. — Ca scriitor, am zis. — Adevărat? se miră el. E o coincidență extraordinară. Stăteam acolo pe bancă și regretam că nu sunt în stare să scriu, fiindcă mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
eram mică de tot, mărturisi ea. Mi-am pus capul în mâini. — Îngrozitor! am exclamat. — Eu... eu credeam că e ceva frumos, spuse ea. — Și-acuma ce facem? am întrebat-o. — Nu putem continua? zise ea. — Of, Iisuse Cristoase!... Ce încurcătură! am oftat eu. — Deci am găsit cuvintele care să ucidă dragostea, nu-i așa, spuse ea, dragostea care nu putea fi ucisă? Nu știu, am spus clătinând din cap. Mă întreb ce crimă așa de grozavă am comis? — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au început să vină tipii aceia. Burtosul în pijama și halat, l-a recunoscut din prima, e marele Aulius Chiosea, zis Furnal, fost deputat, barosanul de la oțelărie. Are vreo trei firme care vând tablă și laminate. Se vorbește că are încurcături de ceva vreme cu cei din neamul lui Brandaburlea. Îi arestaseră pe unii dintre ei (Cangurașu scăpase, nu avea afaceri în industrie), scormoniseră prin combinațiile lor și-l găsiseră și pe Aulius că era dator vândut la cămătarii lui Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
analize, parafe, comisie. Să vă vadă și bolnavii că compătimiți cu ei, adică sunteți de-ai lor. Toată șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tabla aia de și-a învelit catedrala și acareturile de la Obancea. Are și el o credință în sensul ăsta, deși biserica nu poate fi de acord în principiu cu situația asta de misticism exagerat. - Popa Băncilă, continuă Vergilică, are niște încurcături cu dom’ Țongu, se judecă pe chestii de-astea de tot hazul cu turnătoriile securiste, cu dosarele de arhivă. Popă și... Aveți dreptate, s-a cam răsturnat lumea. Vă deranjează popa la rezerva unde sunteți? - Nu, cum așa ceva? Dar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ceaușescu lui Arafat, sau la Israel, pe unde mai avea comenzi, că se zvonea că tovarășul trăgea tare cu legăturile astea ca să-i împace și să ia Premiul Nobil pentru pace, dar așa s-a întâmplat și nu-ș cum ce încurcătură a fost că odată m-am întors din delegație mai repede, cum ar fi că trebuia să vin mâine și m-am întors azi, nu-ș’ ce s-a întâmplat, am uitat, am încurcat termenele, chestia e că am venit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ea cu profesorul câteodată la cerc, avusese și ea necazuri de pă urma lui Tomnea, mai să intre pe viață la specialiștii de la Wintris, că avea și secție de plecați, a și stat Magda la nervoși o vreme, ce încurcătură a fost când am dat de ea în garsonieră, foc de geloasă, că ce am cu persoana, adică cu maiorul Goncea, că o urmăresc până și la regulat, zicea că-s de-alea de la instituție, nu zicea securitate, eu ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a angajat să facă ceva, ar fi mutat munții din loc ca lucrurile să iasă bine. Avem niște băieți foarte pricepuți la tras sforile, o asigură el pe MM. Chiar eu i-am instruit. O să facă treabă bună. Fără încurcături! După câteva secunde, ne-am prins că făcuse o glumă. Ne-am simțit cu toții datori să râdem. Sophie l-a bătut chiar ușor pe mâna albă și dolofană. Mi-am dat seama că era mai bine că Hugo nu venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tabloul complet. S-a sinucis sau a fost forțat să o facă? Mai că i-aș da dreptate lui Violet cum că e imposibil să fi fost un accident. Se lăsă din nou tăcerea. —Dumnezeule, zise MM, cu năduf, ce încurcătura naibii. În acel moment, se deschise ușa. Ne uitarăm cu toții imediat în direcția ei, de parcă am fi sperat că va apărea Hercule Poirot și ne va spune exact ce se întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai moale. —Știu. Scuze. Mă ierți? —OK. Helen nu mai era așa îmbufnată. Deci ce spuneați? Urmă o altă pauză. —Dumnezeule, zise Hugo, cu greu. Am evitat întotdeauna să joc Pinter 1 și acum știu de ce. —Eu ziceam că e încurcătura naibii, remarcă MM. Și toată lumea părea să fie de acord. În locul vostru, m-aș gândi mai bine la Violet, zise Helen, intrându-și în mână. Și la Tabitha. La amândouă, adăugă ea, în caz că nu înțelesesem încă ce voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
devină o revistă mult mai comercială. Tarquin are niște idei grozave. O să devină o afacere în toată regula. O să ne diversificăm în multe direcții. Așa că, în curând, o să începi să-ți primești dividendele. Of, Alice, a fost așa o mare încurcătură! Dar să sperăm că acum... Alice n-a mai auzit ultimele propoziții. Trăncăneala lui Jake i se stinsese în urechi. A leșinat, prăbușindu-se pe fotoliul făcut dintr-o cutie portocalie. Capitolul 30tc " Capitolul 30" Hugo și-a desprins fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bucurie. mi se părea că l-am mai văzut undeva sau că Îl cunoș- team de când lumea. Era ca și cum ar fi fost propriul meu frate sau poate chiar, cine știe, eu Însămi, subconștientul meu, care Încerca să mă salveze din Încurcătura În care mă găseam. Père Joseph a pus ceaiul pe masă și a ieșit să aducă niște pliculețe de zahăr, asigurându-mă că va reveni curând. Am hotărât să nu mă mai gândesc momentan la vis și am cercetat curioasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
simțeam bucurie. mi se părea că l-am mai văzut undeva sau că îl cunoșteam de când lumea. Era ca și cum ar fi fost propriul meu frate sau poate chiar, cine știe, eu însămi, subconștientul meu, care încerca să mă salveze din încurcătura în care mă găseam. Père Joseph a pus ceaiul pe masă și a ieșit să aducă niște pliculețe de zahăr, asigurându-mă că va reveni curând. Am hotărât să nu mă mai gândesc momentan la vis și am cercetat curioasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
O denumire. Ce fel, pentru ce, denumire? A, Îi trece, uneia, prin cap: presupun, cred, ce vrei să spui; o denumire, zici, pentru altarul ăsta? Da, tu, da. Dacă așa stau lucrurile, fii pe pace, că te scot eu din Încurcătură! Dar, mai stai, să Înțeleg, eu, bine, ce vrei. Ascultă-mă. O denumire, adică, ceva, care să fie scris, pe firma de la intrarea În edificiu. Da? Da. Ei, team Înțeles. Păi, ca să fie și adevărat, și șocant, și atractiv, zi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
poate. Încă nu ai greșit nimica <victor37>: ce era să greșesc? <lia>: gramatică, etc <victor37>: era și greu. Folosesc cuvinte simple, construcții simple. Fostul prof de română m-ar lua de nas dacă aș greși... <lia>: ți-am zis: presimt încurcături. Mai bine mă duc... <victor37>: cum vrei. Dar ai grijă <lia>: de ce? <victor37>: poate nu-i vremea. Și să nu te- mpiedici... <lia>:pa - Iarăși pe mirc? - Am terminat proiectul. Nici nu te-ai uitat pe el. - La ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Îmi mai doream să mă ajute cineva să mi le pun În ordine, dar cei despre care credeam că o pot face, nu aveau timp pentru mine, iar cei care mă ascultau, mă sfătuiau să mă bucur de tinerețe, că Încurcăturile vieții nu le-oi descîlci eu cît voi trăi. Așa că nici nu știi cît de fericit sunt că m-ai ales pe mine să Încercăm Împreună a lămuri unele din problemele care te frămîntă. Așa că hai să Începem cu Începutul
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
fi un răspuns care să explice cu adevărat de ce rugămintea lor nu s-a Îndeplinit, cu toate că a fost făcută cu toată credința de care erau ei În stare? ─ Mie mi se pare mai degrabă o modalitate de a ieși din Încurcătură, pentru că de fapt nu le poate da o explicație logică. Dar lăsînd asta la o parte, totuși, de ce nu se activează și la acești oameni acele resurse de rezistență? De ce la unii se Întîmplă asta și la alții nu? Depinde
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
În ei... Dar de unde vine atunci neîncrederea În el, la un om care nici măcar nu vrea să Încerce să se convingă dacă va reuși sau nu? Se citea pe fața lui Dragoș că de data asta se simțea oarecum În Încurcătură. Și a recunoscut fără reținere: Una e să fugi de un eșec Întro acțiune care Îți este impusă de cineva, dar să fugi de eșec neurmărind un scop pe care ți-l dorești... chiar nu-mi dau seama cum s-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
putuse abține să nu memoreze Înscrisul. Îl tot repetase În gînd, Îl fixase Într-o cută potrivită a creierului, nu avea cine să cotrobăie acolo. De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită din fantasmagoriile lui Berg? Aproape fiecare om Își Încărca mintea cu tot felul de scenarii aberante, pe care le tot rumega obsedant; Însumate, ajungeau insupor tabille. De aici și multă nefericire, probabil. Lui Thomas Îi era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
necesar, sfîrșiseră prost. Jesper nu avusese niciodată ceva eroic, poate doar - mult spus - În vremea În care, alături de Thomas, se lupta cu motocicliștii rivali, noaptea pe străzi sau prin spelunci, prin parcuri. Îl scosese pe Thomas de multe ori din Încurcătură, dar asta fusese cîndva. ...Jesper nu se mai bătea cu nimeni, Își găsise o amică, care Îl prostise parcă: nu mai bea decît bere, o sticlă doar, mai avea să meargă duminica la liturghie, poate chiar făcea asta, era venit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]