2,093 matches
-
în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa, grăbirea ritmului epic priește unei proze care îndeobște se complace în lentori. Prin Femeia lui Ben-Zohar, unde personajul charismatic este Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „piatră de temelie” romanului religios la noi. SCRIERI: Pe care trebuie să
BUTNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Leonida Teodorescu, Alexa Visarion, Ileana Berlogea, Peut-on parler d’un baroque roumain? (4/1986) - întrebare la care răspund Alexandru Duțu, Edgar Papu, Tudor Păcuraru, Mihai Zamfir, Dan Horia Mazilu, Romul Munteanu, Cornel Mihai Ionescu, Dolores Toma, Dim. Păcurariu. Dintre scriitorii (îndeobște clasici) cărora li se consacră numere tematice fac parte Dimitrie Cantemir (2/1973), Mihai Eminescu (1/1975 și 2/1989), Tudor Arghezi (3/1980 și 2/1988), Mihail Sadoveanu (4/1980), Panait Istrati (1/1981), George Bacovia (3/1981), E.
CAHIERS ROUMAINS D’ÉTUDES LITTÉRAIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
luptă cu forțele naturii dezlănțuite, totuși în prezentarea relațiilor dintre oameni nuvela lui Petru Dumitriu suferă de deficiențe serioase, căci cartea alege în zugrăvirea acestor relații din viață, momentele cele mai liniștite, cele mai obișnuite, iar situațiile nodale sunt rezolvate îndeobște în afara acțiunii propriu-zise a cărții. V. Em. Galan se referă și la alte lucrări literare cărora le dăunează aglomerarea și abuzul de anecdote, împiedicând reliefarea esențialului și citează în acest sens, alături de propriile sale lucrări și unele volume ale lui
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt un exemplu tipic de ideologie tăiată în strofe, trecută prin ritm și rimă și condimentată înainte de a fi servită, cu tot soiul de arome procurate din frecventarea clasicilor, pentru a face să dispară gustul fad pe care-l au îndeobște generalitățile versificate (...) în versurile de dragoste ale lui Eugen Frunză - cu toată aparenta lor căldură - nu s-ar fi simțit în largul ei nici o iubită (...). Trecând acum la ceea ce poetul Eugen Frunză ține să comunice femeii iubite, vom observa înainte de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația literară (cum e munca editorului, a redactorului de revistă, a istoricului literaturii) - are o anumită asemănare cu a plugarului. Plugarul asvârle sămânța în brazdele deschise, cu nobilul său gest milenar, sau invizibil, prin țevile articulate ale
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
momentele de bătălie și în perioadele de muncă încordată de la 23 August 1944 până azi? În ce măsură ajută literatura noastră la crearea viitorului? Iată câteva întrebări pe care publicul cititor, iubitorii de carte din uzine și de la sate, învățătorii, studenții, profesorii, îndeobște oamenii legați de munca pe tărâmul cultural, ni le vor pune, nouă scriitorilor, criticilor, tuturor oamenilor activi în acest domeniu. Există unele realizări, dar publicul așteaptă mai mult. Cred că trebuie semănat din vreme, pentru ca să ne bucurăm de o recoltă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că ai în față o tipică și prea cunoscută catagrafie întocmită după toate regulile genului, și că - în toate acestea - numai titlul articolului pare nou. Urmărind planul articolului, îți dai seama că autorul a atins toate problemele ce se pun îndeobște în legătură cu întreaga viață și operă a lui Gorki, și n-a dezvoltat bineînțeles nimic. Găsești aici de toate ca într-un compendiu de istorie literară: și un crâmpei de biografie, care putea foarte bine lipsi, și o serie întreagă de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
atmosfera vieții literare interbelice. Cele mai multe dintre aceste dialoguri au apărut în revista „Ramuri”, fiind apoi adunate într-un volum de Confesiuni literare (1971). În ordinea preferințelor lui A., critica se situa înaintea poeziei. Practicate cu pasiune, exercițiile sale foiletonistice merg îndeobște pe linia criticii estetice a lui M. Dragomirescu. Nu i-au lipsit comentatorului plăcerea întâlnirii cu textul de ținută și nici capacitatea de a i se devota. Informarea „elegantă, distinsă și cuceritoare” ar epuiza rostul cronicii, ierarhizările și judecățile definitive
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
În al doilea rând, va fi de cercetat despre numele și neamul turcilor. În sfârșit, în al treilea rând, va fi de lămurit obârșia stirpei aliotmanice, care se află de la o vreme în fruntea Imperiului turcesc (așa cum i se spune îndeobște). În această privință, dacă am vrea să susținem că lămuririle noastre vor fi ferite de orice pată și greșeală, fără îndoială că am putea fi pe bună dreptate învinovățiți că încălcăm întru totul hotarele prescrise cunoașterii omenești. Căci, de vreme ce nici
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să beneficiem de concluzii, spre a promova alte idealuri, fără să încercăm să evităm teroarea unei existențe prea adesea lăsată la voia hazardului? Am fi tentați să credem că istoria se repetă, dacă nu am descoperi măcar ceva din ceea ce îndeobște numim specificitatea timpurilor și spațiilor ei de desfășurare. Să clarificăm puțin lucrurile. homo europaeus nu este altceva decât încercarea de a vedea și de a înțelege rosturile vieții umane. Desigur, familiarizarea cu mai multe epoci își are importanța ei atunci când
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
punerii În mormânt, Însoțitoare nelipsită de la nici unul din momentele cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L Îmbrățișeze: „Nu mă atinge!” De fapt, verbul grecesc, haptein, tradus Îndeobște, slab, prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a Înșfăca”, sau „a reține”. Ne-o Închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare Încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și Încercând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Într-unul singur, plecând de la câteva aluzii și, probabil, de la omonimie. Pentru a Înțelege mai bine cum stau lucrurile suntem obligați să ne Întoarcem din nou la textul evangheliilor, concentrându-ne de data aceasta asupra unui episod „de tranzit”, cunoscut Îndeobște sub numele de unctio Bethaniae („ungerea din Betania”). Să luăm evangheliștii pe rând, dat fiind că Între versiunile lor există diferențe capitale. Fragmentul din Matei (26,6-13) ne prezintă o femeie oarecare, ținând În mâini un vas de alabastru plin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim. Evanghelia lui Nicodim face parte dintr-un grupaj mai amplu, cunoscut Îndeobște sub numele de Acta Pilati, menit să dovedească rolul covârșitor jucat de evrei În condamnarea și uciderea lui Isus, deculpabilizându-l În același timp pe guvernatorul roman. Versiunea greacă cea mai veche este o remaniere din secolul al IV-lea, dar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
34-50. La Stăniloae titlul exact este Metoda sau cele 100 de capete ale lui Calist și Ignatie Xanthopol (n.t.). La Stăniloae: Calist Angelicude, Meșteșugul liniștirii (n.t.). La Stăniloae: Sfântul Grigore, Arhiepiscopul Salonicului, Făcătorul de minuni, Că toți creștinii Îndeobște trebuie să se roage neîncetat (n.t.). „Din istoria isihasmului În Ortodoxia română”, În Filocalia, București, 2002 (ediția a doua), vol. VIII, pp. 523-604. Într-adevăr, Stăniloae nu cunoștea ediția lui B.R. Suchla, G. Heil și A.M. Ritter, apărută În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
majoritatea schimburilor politice, economice și ideologice, cvasitotalitatea conflictelor lor militare au loc exclusiv la nivel diadic, cu proprii vecini, sau la nivelul propriului subsistem de relații internaționale. Subsistemele relațiilor internaționale reprezintă Încrengături coerente de legături politice, economice și ideologice, formate Îndeobște În spații geografice compacte, bine delimitate de obstacole naturale (În special mări și oceane) sau climatice 1. Subsistemele sunt create de formarea unor modele, unor căi specifice după care sunt conduse timp de decenii sau de secole schimburile politice, militare
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
conexiuni, raportează mai totdeauna o creație sau alta la contextul (social, național) în care ele au fost zămislite. Povestește tacticos subiectul, apoi ia la rând personajele, oprindu-se la cele „verosimile” și portretizându-le analitic, în fine califică scurt și îndeobște neconcesiv eficiența mijloacelor de expresie. Cu tot atașamentul față de valorile tradiționale, B. acceptă și „poezia pură”, dar numai în măsura în care iradiază o „misterioasă putere de incantație”. Dintr-o slăbiciune de „viețist”, supralicitează versurile lui G. Topîrceanu, ale Otiliei Cazimir și ale
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Karl Storck, N. N. Tonitza, Constantin Brâncuși, lucrări ce îl vor consacra ca un cercetător pasionat al vieții și operei acestor artiști. Atras de insolit, articolele sale pe teme literare (despre Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale) sunt construite în jurul amănuntului necunoscut îndeobște, dar întotdeauna revelator. Altele sondează tărâmul de întrepătrundere a artelor (Arghezi desenator, Rolul și contribuția lui Bolintineanu la înființarea și dezvoltarea artelor plastice în Principatele Române). La vârsta senectuții, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefațat nu
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
ale luptei comuniștilor în ilegalitate” -, B. respectă cu fidelitate canonul genului. În romanele polițiste Gentlemanul șchiop (1970), Samsarul (1975), Casa păcatelor (1980), ideologizarea dublează intriga detectivistă, altminteri bine condusă. Stânjenitor este, în schimb, maniheismul autorului: hoții, falsificatorii sau proxeneții sunt îndeobște semnalați prin onomastica lor - nume cu rezonanță grecească ori armenească, drept reprezentanți irecuperabili ai „vechiului regim”. O calitate a scrisului lui B. este aceea de a oferi o bună radiografie a mediilor infracționale, chiar dacă sensul demonstrației e fals, iar incursiunile
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
în stări evanescente. Mai rar, O noapte de vară citadină aduce acorduri de jazz și frenezia orașului cosmopolit. În poezia peisajului și a anotimpurilor se strecoară meditația trecerii timpului, dar, depășit de rigorile poeziei conceptuale, B. rămâne la un nivel îndeobște banal. SCRIERI: Cenușiu, București, 1936; Vraja anotimpurilor, București, 1943; Scurt comentariu critic la poezia lui Virgil Treboniu, București, 1945. Repere bibliografice: Virgil Treboniu, Poezia lui Paul Bărbulescu, RAZ, 1938, 46; Perpessicius, Opere, IX, 44; Manu, Reviste, 37, 156-157; [Paul Bărbulescu
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
țara noastră într-o poziție mai negativă în raport cu cele europene și cele americane. Este relevantă, în acest sens, comparația între programele conținând violență din SUA, Canada, Franța și România, comparație care infirmă o presupoziție curentă: contrar a ceea ce se crede îndeobște, după cei doi indicatori de bază (procentajul emisiunilor conținând violență și numărul secvențelor violente pe oră), ponderea violenței este mai scăzută în programele TV nord-americane, comparativ cu cele franceze (oarecum reprezentative pentru Europa), îndeosebi în orele de audiență ridicată, și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
e de găsit semnând, deopotrivă ca poet și publicist, în periodice precum „Evenimentul” (Iași), „Tribuna populară”, „Arta”, „Cronica israelită”, „Mișcarea”, „Absolutio”, „Umanitatea”, „Puntea de fildeș”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Curierul israelit”, „Semnalul”, „Gazeta evreiască” etc., în cea dintâi postură îndeobște sub numele real, A. Axelrad, în timp ce gazetarul apelează la pseudonime ca A. Luca, A. A.-Luca (A. Luca-Axelrad) sau Roata, A. Roată, Moș Roată, A. Tutov(eanu). Placheta de debut, Spre Răsărit (1900), trimite vag la țara biblică, pierdută; într-
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
se angajează în judecăți de valoare îndrăznețe, practică un comentariu moderat, animat de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
dafin (1982), narații ample cu pretext istoric - se întrevede un proiect destinat eposului vitejesc, în Banul Mărăcine (I-II, 1967), Inelul lui Dragoș-Vodă (1968), Taina lui Mircea-Voievod (1970), Spătarul Coman de Suceava (1977), Mărețul rege Burebista (1980) -, unde accentul cade îndeobște pe latura spectaculară: suspans, culoare locală, aventuri picarești, șabloane, stereotipii, menite să „complice” și să agrementeze intriga întru captarea publicului favorit. Ucenicind în umbra maeștrilor recunoscuți ai genului (H. Sienkiewicz, Al. Dumas, M. Sadoveanu), B., artizanul, tinde să împace propria
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
ziua în care „eroul” ia hotărârea de a scrie un roman, gest care trebuie să-l salveze din semiconștiența, confuzia mentală și abulia în care se scufunda. Procesul e configurat în detaliu, fraza lui B., mlădioasă, elegantă, putând exprima subtilități îndeobște dificil de surprins. Prin aceste calități, romanul își păstrează prospețimea, el fiind, de altfel, reeditat în 1991. Prozele publicate în 1970, Exerciții, relevă aceleași însușiri de observator al lumii exterioare și interioare, având totuși un pronunțat caracter de încercări nefinisate
BALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285573_a_286902]
-
de sânge mai sfântă și mai strânsă decât cea dintre părinți și copii. Uriașul ridică încurcat din umeri. Nu știu cum să-ți explic... Da, da, nu prea te pricepi la vorbe, se amuză Rufus. Când se iau ostatici, primii răscumpărați sunt îndeobște nepoții de soră... Or ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă din nou: — Nama... tabicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]