13,635 matches
-
își pregătește pentru tipar însemnările de jurnal adunate de-a lungul anilor. Cel mai recent volum din această serie, Aventuri pe Bega, pe Dâmbovița și la apa Sucevei (Moldopress, Pașcani, 2006), se referă la perioada 1961-1973 și ne face cunoscute, îndeosebi, succesele la femei repurtate de autor. Modul cum el își reprezintă dragostea este naiv narcisist și, uneori, pueril, aducând aminte de stilul istorisirilor vânătorești. Totuși, însemnările cu acest subiect sunt, în general, pitorești și inofensive. Există însă și însemnări despre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pecetluire și miticondriile ceea ce prelungește ecvatariile / și culisarea pe întinsul bilateral // o cuprindere prohibitivă un ajuns în vecinătatea mitiilor / felul lor prin atingere și aflarea în cele din urmă a pluralităților / deconectante și a schimburilor paramforiale.“ Excesul de neologisme - preluate îndeosebi din terminologia științifică - și inventivitatea lexicală exersată în gol, fără să producă emoție estetică, creează o impresie dezagreabilă de fandoseală de coana Chirița. Poetul încearcă să-l intimideze pe cititor cu un limbaj sofisticat, dar nu reușește decât să-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nostru. Se numește Virgil Panait și locuiește la Focșani. A publicat întâi, modest, cărți de versuri, printre care una intitulată Poemul precum actul sexual (aluzie subtilă la mișcarea de du-te vino a stiloului cu care se scrie un poem, îndeosebi unul cu versuri scurte). În cele din urmă însă, și-a asumat curajos vocația de gânditor, dăruind lumii un volum de cugetări: De ce avem dreptul să-l dăm în judecată pe Dumnezeu (Andrew, Focșani, 2007). Fotografia de pe ultima copertă a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar fi luat vreunul din teritoriile bisericii, ducele Milanului și venețienii nu i-ar fi îngăduit să-l păstreze; deoarece Faenza și Rimini erau de multă vreme sub protecția acestora din urmă. Afară de aceasta, toate forțele armate ale Italiei, și îndeosebi acelea pe care papa le-ar fi putut folosi, erau în mîinile unor oameni care se temeau de puterea lui; deci Alexandru VI nu putea să aibă încredere în nici una din forțele respective, deoarece ele aparțineau în întregime familiilor Orsini
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de puncte În relief. Mașinăria izbutește astfel ca, În orizontul aceluiași text, să antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai cu seamă la educație, documente de multe ori destinate sfredelitor timpanelor bine capitonate ale autorităților. Am mai curtat tema În eseuri asupra unor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care nu se mai isprăveau. În mai multe rânduri, Mariana îi făcuse adevărate rechizitorii, evocând cu lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului ei de următoarea întâmplare: La vreo săptămână după ce făcuseră nunta, plecaseră împreună la București, ca să caute o casă de vânzare, amândoi căzând de acord că era bine să se stabilească la oraș. Era în toamna anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dinainte ca el s-o roage asta a doua oară, însă ea se hotărâse, totuși, să-l mintă puțin, doar fiindcă observase că Șerban parcă începuse a-și lua un avânt prea puternic, prea extatic dintrodată. Așa sunt părinții, și îndeosebi mamele: de multe ori, ele se lasă rănite, iar apoi iartă. Peste câteva minute, tânărul, încet de tot, își ajută mama să se ridice de pe pat, spre a face câțiva pași prin încăpere - aceasta se descurcă de minune; practic, era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și este necesar să fie bun și adevărat, îndeosebi față de orice formă de metafizică? Crize existențiale M-am simțit mereu o persoană plină de contraste sub multe aspecte, departe de perfecțiunea dorită. În nici un caz omul ideal, dar un om cu bune și rele, cu părți pozitive și negative
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
precum alți teologi, a-l considera pe Nietzsche unul care crede în Dumnezeu și pe atei sau agnostici să-i consider creștini "impliciți" sau, cum spusese la timpul său Karl Rahner, "creștini anonimi". Îmi era limpede încă de la început că îndeosebi evreii și musulmanii nu ar fi apreciat acest tip de "anonimitate creștină" și l-ar fi considerat o încercare de monopolizare creștină. Astfel raportul dintre încrederea de fond și credința în Dumnezeu se verifică a fi foarte complex. Pe baza
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acceptă și totodată dăruiește încredere. Fără încredere, bucuria conviețuirii și colaborării nu este posibilă. Acest lucru este valabil, precum am ilustrat în capitolul precedent, pentru o viață profesională de succes, o politică eficientă, pentru o bună autoritate, organizații, instituții și îndeosebi pentru mediul personal. Fără încredere nu există prietenie, iubire, colaborare, căsătorie, nu este posibilă nici măcar psihoterapia. Declinul încrederii care se observă foarte frecvent astăzi nu doar în ce îi privește pe politicieni sau jurnaliști, dar și pe manageri, doctori sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au contribuit decisiv la afirmarea mișcării pentru protecția animalelor, ce ia naștere în secolul al XIX-lea, iar astăzi este prezentă la nivel mondial. • Teoria evoluției, între timp confirmată de microbiologie, care a studiat în detaliu legătura omului cu animalele, îndeosebi cu cele mai evoluate, pe baza patrimoniului genetic. Genele ființelor umane se disting de cele ale cimpanzeilor cu doar aproximativ 1% din elementele materialului genetic ADN (sunt cel puțin 30 de milioane din cele trei miliarde de elemente constitutive ale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Declarația accentuează în mod special, responsabilitatea noastră față de Planeta Pământ, față de cosmos, aer, apă și sol. De atunci criza cauzată de schimbările de climă la nivel global se dovedește cu fiecare an ce trece tot mai amenințătoare pentru întreaga umanitate, îndeosebi pentru cei mai săraci dintre săraci. Catastrofe naturale cu consecințe devastantoare pentru milioane de persoane: secete și aluviuni, uragane și tornade, incendii forestiere, topirea ghețarilor și a polilor, insule și regiuni de coastă scufundate în ape... Este necesară activarea urgentă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se dezvoltă, datorită capacității sale lingvistice, o extraordinară capacitate de colaborare, iar aceasta trebuie să se deprindă într-un context social. Odată cu evoluția gândirii strategice se dezvoltă și capacitatea empatică: a împărtăși cu ceilalți temeri, așteptări și speranțe, ba chiar, îndeosebi în interiorul grupului familiar, capacitatea altruistă. Aceasta asumase o importanță fundamentală pentru comportamentul social uman. Pe parcursul evoluției s-au format emoții și intuiții morale care preced argumentele și judecățile morale. Astfel a învățat omul, încetul cu încetul, încă de la origini să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iar după război s-a luptat pentru pace și împotriva introducerii armelor nucleare în armata germană. Medalia mi-a fost înmânată de primarul Klaus Wowereit, în special pentru "angajamentul exemplar în favoarea umanității, toleranței și dialogului între marile religii ale lumii, îndeosebi în cadrul proiectului pentru o etică mondială". Discursul oficial pe care îl ținusem cu această ocazie îmi dăduse oportunitatea de a corecta, în fața unui public format în majoritatea de laici, neînțelegerea foarte răspândită a faptului că etica mondială poate fi întemeiată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dobândit o și mai mare importanță. Pe lângă eșecul piețelor și al instituțiilor, este evident și cel al eticii. De aceea în legătură cu această criză se vorbește peste tot de o întoarcere la morală, de necesitatea eticii în economie, politică, știință și îndeosebi în sport, un mediu tulburat de numeroase scandaluri. Dar nu este suficient că filozofii vorbesc numai de imperativul categoric, teologii doar în sens abstract de conștiință, iar politicienii, liderii economici, oamenii de știință, directorii și funcționarii sportivi de necesitatea încrederii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iluministe de emancipare, reformă, transparență și toleranță. Revoltele studențești din 1968, începute la Berkeley în California și Ann Arbor în Michigan, ajunse până la Berlin și Tübingen trecând prin Paris și Frankfurt, au zdruncinat pentru totdeauna societatea muncii și a succesului, îndeosebi "lumea sănătoasă" a cetățeanului burghez, fie el religios sau laic. Într-adevăr, munca, succesul, banii, cariera, prestigiul social nu se mai aflau în centrul intereselor tinerei generații revoltate, a studenților și a simpatizanților lor în mass-media și în partidele politice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun uneori la o activitate plină de angajament. Dar dacă în ciuda întregii mele activități nu aș ajunge să mă odihnesc și aș face din muncă, îndeosebi cea retribuită, un scop în sine; dacă aș ajunge să fiu mereu tensionat sau chiar hipertensiv; dacă m-aș stresa să alerg de la o întâlnire la alta ajungând în punctul în care hiperactivitatea se transformă într-o formă de indispoziție
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
moralistul trist. Totuși, nu sunt singurul care constată că în această situație nu este ușor să promovezi viața în mod autentic bună și deci să fii de partea datoriei, a responsabilității și legăturilor care durează mai mult decât o zi: îndeosebi nu este ușor în fața ultimei generații. Sfaturile bune costă, ca acelea ale multor psihologi și psihoterapeuți care și ei, precum o arată unele publicații, sunt în căutarea unui sens. Nu de puține ori sfatul lor sună astfel: având în vedere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doar la lucrurile mari și sublime și să uităm viața de toate zilele cu sarcinile ei. Sensul "mic" Am subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru lume în dimensiunile sale globale. Când călătoresc cu avionul, deseori mă gândesc la măreția cu care se înfățișează de la înățime orașele, de exemplu în Statele Unite, cu sclipitoarele lor skyline în lumina soarelui. Și totuși de câte preocupări economice, sociale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale. De ce au ajuns să-l nege pe Dumnezeu? Mă interesau îndeosebi: Ludwig Feuerbach, student protestant de teologie, al cărui prim gând, după spusele lui, era Dumnezeu, al doilea rațiunea, iar al treilea omul; Karl Marx, născut evreu și crescut cu o educație creștină, devine un hegelian de stânga și obține doctoratul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înțeles ca Dumnezeu, Brahman, Dharma sau Nirvana. Este prezentă în special în spiritualitatea indiană în Vedănta, în yoga samkhya și în budismul mahăyăna, dar și în taoismul chinez. Se regăsește chiar și în Kabala ebraică, sufismul musulman și curentele creștine îndeosebi monahale. Eu însumi cred într-o Realitate primordială și ultimă care conține și stăpânește totul. Și totuși mă întreb: unire cu Dumnezeu... este posibilă atingerea unirii cu Dumnezeu care să fie mai mult decât imaginație? Nu am putut fi de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rugăciune și cea mistică în meditație. Le-am practicat pe ambele. Rugăciune sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un lucru pentru copii. Eu am învățat să mă rog încă de când eram copil în familie cum făceau toți în acele vremuri, îndeosebi înainte de masă și înainte de a adormi. În cele mai multe cazuri, rugăciunile erau formule foarte precise, adresându-se lui "Dumnezeu". Erau cerințe de a fi auziți, ajutați, se cereau mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta este de altfel și practica fiecărui ordin contemplativ. Rugăciunea poate fi ușor de făcut, dar meditația? Aceasta trebuie să fie învățată: în tradiția mistică, în hinduism și budism, meditația se diferențiază substanțial de tipul de rugăciune descris mai sus. Îndeosebi în budismul meditativ sau zen, s-a dezvoltat o metodă perfect calculată din punct de vedere psihologic, care prevede acordarea maximei atenții propriei respirații, ajutându-se de un ritm calm al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reflecție". La acestea se adăugau, o dată pe an, trei sau opt zile de exercitia spiritualia în liniște totală. Totuși în această meditație cotidiană nu se urmărea respectarea cu atenție a propriei respirații sau întreruperea gândului, ci contemplarea unei scene biblice (îndeosebi cu referire la viața lui Isus), a unui pasaj din Biblie sau a unei sărbători religioase or eveniment special. Astfel eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
eram introduși în "formele cele mai elevate" de rugăciune. Misticii creștini unul dintre ei fiind chiar iezuitul spaniol Ignațiu de Loyola, cel ce a fondat Collegium Germanicum au prestabilit un Ghid de rugăciune compus din diferite niveluri, recitate și practicate îndeosebi în comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme de rugăciune, iar prin analiza acestor faze, să ating claritatea interioară, dobândirea capacității de autocritică și orientarea totală spre Absolut. Am încercat cu o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]