9,974 matches
-
care îmi apăru. Era incredibil și înfricoșător: imaginea mea era acum mai viguroasă decât mine, în timp ce eu nu mai aveam decât consistența unei imagini reflectate de oglindă. Nu puteam să stau singur cu ea în aceeași încăpere. Și totuși, nu îndrăzneam să fug de teamă să nu se ia după mine. Eram ca două pisici care se înfruntă într-o bătălie. Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
iau cuțitul, dar capul i se detașă de trup și se rostogoli pe pământ. Mi se făcu atât de frică, încât am luat-o la fugă. Alergam pe străzi, toate personajele pe care le vedeam se uscau pe loc. Nu îndrăzneam să mă uit în urmă. Ajuns în fața casei socrului meu, îl găsii pe fratele mai mic al târfei stând pe bancă. Am băgat mâna în buzunar și am scos două prăjituri; am vrut să i le dau, dar, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nicidecum spiritual ( și un exemplu notoriu este itinerantul C.D., slugă a politrucilor și vămuitor al lăutarilor de la Doina Argeșului) ; a suferit cînd un mare scriitor precum I.D.Sârbu, din lipsă de bani pesemne, comisese o comedioară jenantă - Ion Focșa a Îndrăznit săi scrie și să-l mustre, afectuos & respectuos . În fine, vreau să-l felicit pe autorul/actor și pentru faptul că n-a lăsat să se stingă (lucrul se vede bine În carte!) tradiția artistului-intelectual ; Ghinionul a fost norocul meu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al tău. Am rămas cu gura căscată, mai să uit să trag aer în piept. Ea continuă netulburată: "Și? S-a ales ceva din asta? Mai mult decât să fâlfâie din gene la el și să schimbe două vorbe nu-ndrăznește. De parcă domnișoru' ar fi Făt-Frumos cu banu' gros sau mai știu eu ce. Un ăla și el acolo, c-un amărât de apartament în Balta Albă și o leafă de la stat. Acu' na, bune și alea, dacă al'ceva nu iese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
miști! Ai înțeles? Nu miști, nu respiri, că și când respiri te miști, ai băgat la cap?" Da, să trăiți!", răspunse cu un reflex cazon Vasile. "Acumaaa! Stai așaaa! Gata, nene", făcu medicul de dincolo de paravanul acela misterios. "Am terminat?", îndrăzni pacientul. "Nu, n-am terminat. Îți mai fac două laterale." N-a durat mult. Medicul se uită atent pe jos și la pat. Niciun strop de sânge. Delia îl îndrumă spre ieșire pe Vasile. Radiologul o căută din priviri pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica îndrăzni: "V-am auzit strigând și am venit într-un suflet încoace. Mai ales că strigați ceva de bani...". "Îhî", aprobă Relu cu o ironie neagră, chipul său trecând de la alb ca varul la o culoare din ce în ce mai purpurie. "Zi așa! Cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și pierd mințile și au strigat la unison: Șefu', da' ăsta nu-i joc, ăsta-i chinuială pă față! E un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fragmentele de corp ale zeiței frumuseții. Celorlalte două zeițe nu mai aveam ce le face. N-aveam cum să repar nasurile cârne. Ceea ce mă deranja însă și mai mult în tot acest tărăboi, fusese bădărănia celui care nu numai că îndrăznise să descuie apartamentul în lipsa mea, dar să-mi facă zile fripte umilindu-mi ce aveam mai scump: statuetele. La momentul respectiv, miliția, venită după un interval de timp considerabil, să constate spargerea, concluzionase că nu mai putea face nimica cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc să-ți deschid ochii? Zii! Păi mătăluță cu cine scrii textul piesei zi de zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a observat ce s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de pușcărie (cel puțin așa zicea el). Stătuse încarcerat, e adevărat, mult timp ca să dea referințe despre guvernul Sănătescu. Primise 25 la tălpi cu vâna de bou, nu ca să spună ceea ce nu știa, cum ar fi fost normal, ci pentru că îndrăznise să scrie în declarație Washington cu „w de la veceu”. Și pentru că, la disperare, îi aruncase mai mult în joacă, celuilalt camarad legat și el de patul de lemn, Mortua est. Atâta ne-a trebuit-râdea nenea Epa amintindu-și toate astea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mobilier din sufragerie care îmi stârneau când și când, amintiri grozave, cum erau transmisiunile concertului de Anul Nou de la Viena, pe care Karin-tante și nenea Epa țineau neapărat să le urmărească împreună cu părinții mei în cea mai profundă liniște. Dacă îndrăzneai cumva să scoți vreo vorbă pe parcursul spectacolului, oricare ar fi fost motivul, sau chiar pe parcursul unui film de epocă cu vedete mult râvnite mai ales de doamne, d-na General (o numeam așa numai când voiam să atrag cuiva atenția
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domnule Gerard, că Romeo și Julieta, întro altă viață, au fost androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Să înțeleg că în rolul lui Romeo e cumva soțul dvs.? - îndrăznise atunci Gerard să urnească în sfârșit, provocarea. Iozefina îl privise întrebătoare și se eschivase precizând: - Nici într-un caz...Suntem foarte diferiți unul de celălalt. Adică ? Repet: Nu suntem făcuți unul pentru celălalt. Să înțeleg că nu v-ați luat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu zice Mircea Eliade că Creștinismul e mai mult decât o religie? Și, la urma urmei, ce e? - ridic eu sprâncenele indiscret. Viață. Și-atunci cum nu credeți? Mă nenorocești cu sulele astea în coaste. Adevărate sule, nu întrebări... Fiindcă îndrăznesc... D-ta crezi că toți cei care se dau drept creștini, cred? Ar vrea ei să creadă. Asta e altceva. Credința nu e ceva prefabricat. Nu e ceva ce poți cuceri în această viață la orice vârstă și imediat. Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei de vedere, mai mult o testare a propriului meu comportament. Nu. Eram convins încă de acasă, că nu i-ar sta în caracter sămi propună așa ceva și mai apoi să treacă la o criză de gelozie, pentru că chipurile, am îndrăznit să privesc de mai multe ori cu intensitate sporită sicriul Iozefinei. Totuși, oricât de altruist putea fi gestul ei, mesajul ei final, așa simțeam eu cel puțin, era tot unul care avea să rezolve odată pentru totdeauna problema noastră. Cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
duc: în ce tren, pe ce frig, cu ce hrană ca la câini și cu ce apă... cu boală, cu frisoane, cu tuse măgărească...dacă am fi visat vreodată că ni se va întâmpla așa ceva... Ce ați fi putut face? - îndrăzni Gerard să întrebe, fără să dea prea mare atenție faptului că mătușa vorbea la persoana întâi, ca și cum chiar ea fuse acolo, în lagăr, de față. Nimic răspunse ca trezită din somn. Și atunci? N-am să iert niciodată umilința la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu auzea prea bine, îl ruga pe Gerard să repete măcar poantele finale. Nu agrea bancurile cu perdea. Zicea că dacă bancurile sunt spuse cu perdea, își pierd tot ce au mai bun în ele. Era greu pentru Gerard să îndrăznească dintr-o dată să le spună așa, pe șleau. Mătușa îl tachina: Spune, Pruncule, bancul așa cum e el. Nu-l castra. Dă-i drumul. Eu sunt cea care îți permite să rostești toate prostiile care aici, în bancuri, de fapt nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și tot nu se aerisea. Gerard îl deschidea totuși în reprize, mai ales când simțea că-l doare prea tare, în ceafă. Coralia îi dete mătușei un calmant și aceasta adormi urgent. Într-un târziu, interesat de soarta mătușei, Gerard îndrăzni s-o întrebe pe Coralia dacă o mai surprinsese pe Karin vreodată, într-o astfel de postură. Știam - îi răspunse tânăra femeie. Și de ce nu mi-ai spus nimica? Crezând că își va reveni... A mai făcut așa ceva vreodată? Da
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se întâmplă în viață. Avem la îndemână, ca toți ceilalți, resursele necesare pentru a obține ceea ce ne dorim de la viață, iar ca să reușim, uneori trebuie să învățăm să mai și pierdem, să depășim momentele mai dificile, să avem curaj, să îndrăznim, să visăm frumos, să ne aducem aminte că și noi avem putere, să credem cu adevărat că destinul nostru depinde în mare măsură de noi înșine. O altă regulă pe care am învățat-o și pe care o consider regula
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se poate!” Cocoșitu - plin de mândrie - își purta privirea de la unul la altul, ca și cum ar fi spus: „Vedeți?! Eu sunt cel mai bun! De azi înainte veți da socoteală în fața mea”!... Hliboceanu, cu un zâmbet trist, a plecat fruntea abia îndrăznind să privească la cei din jur. Pâcu și moș Dumitru - gata să izbucnească în râs - își aruncau priviri complice. Tăcerea cărăușilor devenea stânjenitoare. Atunci, ca împins de un arc, Pâcu a sărit cu vorba: Ce stați așa ca muții? Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ia spune, mânzule. Ce am uitat? Cred că ai uitat fluierul, da’ nu-i bai, că am eu unul. De când cânți tu la fluier? Eu nu te-am auzit niciodată. Cânt și eu de ceva vreme, dar nu prea am îndrăznit s-o fac în fața matale, care știi a cânta nu șagă. Și unde ții tu fluierul, de nu l-am văzut eu până acum? În buzunarul sumanului. Mi-am făcut un buzunar în dosul sumanului și acolo îl țin. Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache. Ulcelele au poposit înaintea fiecărui cărăuș, dar aceștia le au adulmecat doar așa, de departe, neîndrăznind să pună mâna pe ele până acest lucru nu-l vor face cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme, moș Dumitru a pus mâna pe ulcica lui cu vin și, ridicând-o, a grăit molcom: Poate asta a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acest Puicuță. Am găsit un om, dar pe al doilea de unde-l luăm? - a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Știe careva unul care vrea să se facă cărăuș? - a intrat în vorbă și Alecu Slobodă. Aș avea eu unul - a îndrăznit să deschidă gura Gheorghe Amnar. Îl știm și noi? - a sărit cu întrebarea moș Dumitru. Cred că îl știți. Îi Petrea Fluer - cumnatul meu - a răspuns Gheorghe, oarecum stânjenit... Aha! Petrea! Îl știu eu... Îi... îi cam zurbagiu. Și nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bucata de obadă smintită din locul ei... Hliboceanu a fixat-o apoi, ca să nu mai scape de sub șină. Cei ce țineau carul - deși treaba era foarte grea - glumeau în surdină: Ar trebui să ne țină așa măcar până la amiază - a îndrăznit Ion Cotman cel tăcut. După aceea, sigur te lași de cărăușie. Ce s-a întâmplat, flăcăi? S-a umflat orzul în voi? Vedeți să nu scăpați carul, că cel puțin unul din voi rămâne sub el... Pe urmă...noi trebuie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
într-o mare de puf... Nici nu-mi dădeam seama ce moment al zilei poate fi. Timpul părea înecat în imensitatea albă... De undeva - ca o părere - a pornit un cântec de cocoș... Acela era cocoșul lui moș Dumitru - a îndrăznit Mitruță Ogaș - stârnind râsul. Nu cred că era al lui Dumitru, pentru că mie mi s-o părut că cântă fără motiv. De ce ar cânta cocoșul, când afară ninge de atâta vreme, fără semne de oprire... Așa că m-am liniștit, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acum însă vântul suflă peste măsură de tare și felinarele s-or stinge - și-a dat cu părerea Mitruță. Unde-i moș Pâcu cu luleaua lui? Dacă o aprindea mergeai după el fără nici o grijă. Ca după un far - a îndrăznit Puicuță. De unde până unde vorbești tu de far, Pavele? - a sărit cu întrebarea Hliboceanu. Apoi am fost și eu oleacă de marinar la vremea mea, nene Hlibocene. Cum de ai făcut tu marinărie, Pavele? - nu l-a iertat Cotman. Iaca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]