3,818 matches
-
privind tabla scrisă în latină, elină și ebraică. Marcius își aminti că se aflase lângă procurator când acesta ceruse apă într-un vas și își dăduse seama atunci că lui Ponțiu Pilat i se făcuse frică. Mâna stângă a acestuia, înfășurată pe după togă tremura aproape imperceptibil, iar când sclavul îi dăduse vasul cu apă și ștergarul, Marcius îl privise pe procurator și îi văzuse fața albă ca varul. L-ar fi implorat pe procurator dacă s-ar fi putut, să-și
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
împiedice acest lucru se va face vinovat înaintea mea și va suferi pedeapsa mea. Dictum sapienti sat est ! " (Omului deștept îi ajunge o singură vorbă) își încheia porunca procuratorul Ponțiu Pilat, cu un proverb din scrierile lui Plaut. Marcius Cenna înfășură documentul și apoi îl puse în mâna celui care citise. -Asta este pentru Sinedriul vostru în cazul în care vor o explicație! șuieră acesta printre dinți. Iudeii începură să vocifereze însă centurionul le întoarse spatele fără să le mai spună
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
mereu „la pragul de legendă” al casei părintești, de-acolo răzbătând spre sufletul ei o „Chemare tainică”: „O tainică chemare - ca focul arzătoare/ Îmi poartă pașii-agale în lumi nemuritoare/ Prin filele de vreme ce se deschid ușor / Spre satul meu de munte înfășurat în dor.” Plutește ori de câte ori revine acasă cu gândul sau aievea: “Plutesc, mă-ndrept agale spre casa nemuririi/ În care masa-i plină cu tainele iubirii/ Răzbate lin spre lume un cânt dumnezeiesc/ Cu liniște mă umple, plutesc... Oare, iubesc?!” („Plutesc
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
Ținea privirea în pământ. Atunci m-am înfuriat, m-am apropiat de el și i-am ars un baston usturător peste brațul drept, iar el a scăpat pe jos pachetul. Helmut s-a repezit și a dezvelit pachetul care era înfășurat în ziare. Era o pâine rotundă, tare, neagră, pe care o furase din piață și pe care avea de gând s-o mănânce probabil undeva, ascuns de ochii celorlalți evrei. Goana după existență mutila oamenii în ghetou, îi dezumaniza. Cam
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
și țări. Își spun părerea, caută să explice că este periculos și deloc recomandabil ca un cetățean al României socialiste să viziteze America imperialistă. În ciuda acestor sfaturi, băbuța se decide să plece. Își face valiza de carton, în care ascunde, înfășurată într-un ziar, o pietricică de râu. Vameșii, scotocind prin bagaje, descoperă cu stupoare obiectul ascuns și rămân blocați. Nu înțeleg și nu știu cum să procedeze. O întreabă pe băbuța de ce a luat cu ea piatra? „De dor”, zise ea simplu
CLIPE DE REFLECŢIE – PIATRA ŞI DORUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354088_a_355417]
-
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului eram la reverul tăcerii mergeam cu ploile spre stepă voiam să par altceva decât un spin poate o lebădă înfășurată în liane auzeai șuieratul luminii restul se adâncea odată cu ecoul mă țineam de sfori erai păpușarul din dreptul cascadelor îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram șic aveam privirea captivă în rubinul pe care-l treceai dintr-o mână în
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
de satul unde locuiau ucenicii El a zis că merge mai departe pentru a-i testa pe ucenicii Săi, însă ei au stăruit să rămână cu ei pentru că cuvintele străinului alungau întunericul dens ce puțin mai înainte de întâlnirea lor îi înfășurase. Apoi în casa la masă, la frângerea pâinii ce măreț moment al recunoașterii, al uimirii și înțelegerii unui adevăr fundamental în creștinism că Hristos a înviat este viu a biruit moartea pentru neamul omenesc și deaceea noi avem la dispoziție
DRUMUL VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354122_a_355451]
-
sens invers acelor de ceasornic, în semn de împotrivire trecerii implacabile a timpului aducător de moarte. S-a cântat: „Când Te-a pogorât de pe lemn, mort, cel din Arimateea pe tine, viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-a înfășurat Hristoase și cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, Trupul Tău cel nestricat, însă, fiind cuprins de frică, se bucura strigând către tine: .” În timpul acestei zile, credincioșii au venit cu flori la Biserică pe care
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
parte în alta a parcului. Nu departe de mal se afla și o insuliță. - Vrei sa vizităm și insulița? a întrebat-o Costel. - Da, cum să nu? Nu am fost niciodată acolo! Au tras barca lângă un copac și au înfășurat lanțul de trunchiul acestuia. Au coborât și au vizitat-o însă nu oferea ochilor decât priveliștea unor copaci și iarbă. - Păcat că nu au amenajat-o! Să fi avut niște ronduri cu flori, alei și să fi pus câteva bancuțe
ÎNTÂLNIRI (FRAGMENT DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354214_a_355543]
-
sub poteci neobosite Și citea de prin sertare niște versuri rătăcite, Renunțase la salutul trecătorilor spre munți Fiindcă niciodată setea nu lăsase alb pe frunți. Nu cerea nimic, niciunde, iar ființa-i înflorea În fântâna ce-n oglindă sufletu-i înfășura. În priviri purta o floare de cenușă fermecată Și scria pe înserare: ce frumoas-am fost odată! Apoi s-a topit în zidul destrămat orizontal Și îndată am simțit-o trenă-n lacrimă de val, Era punte, întrebare, vârstă, aer și
CE FRUMOAS-AM FOST ODATĂ! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354625_a_355954]
-
zăpezi ce se topesc în noi Se-ntinde-un lac cu unde de iubire Un șal de nuferi peste umeri goi Și foc din maci ce arde în privire. „Se face Dragobete când îți scriu” Mătase-i gândul care te-nfășoară Foșnind pe-altarul sufletului viu - Năvalnic jar peste amurg de ceară. Când pasu-ți umblă-n iarba sângerie Și te sărut pe tâmplele-ți blajine Înfloare-n trup vlăstar de iasomie Parfum și dor și dragoste de tine... SĂRUTUL TĂU CA O
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de lungă, vorbind despre toate și despre nimic, ca într-un vis fără început și fără sfârsit. In serile de iunie, rezemați de câte o căpiță, cu ochii pierduți în luceafăr, se înfășurau în tăceri lungi, pe care -după un timp - nu le mai împărțeau. Din adâncul unei astfel de tăceri, șoapta Sephorei a ajuns până la el, obosită, ca și cum ar fi străbătut ceruri : - Ar trebui să te numești Hypherion. - Hypherion ? De ce? - Ești la fel de
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
stele Doarme visul pe poteci pierdute, Fantome închise în castele, Se luptă închipuind redute. Noi plecăm pe drumuri ocolite N-avem aripi vrednice de zbor, În inimi puternic răscolite Luceferii pe raze se cobor. La steaua-mi veșnic norocoasă Mă înfășor în lumină rece, Iubito, tu azi cea mai frumoasă Mă umpli cu timpul care trece. Referință Bibliografică: Luceferii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae
LUCEFERII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357062_a_358391]
-
Alexandru, Ionescu, Din recuzita fetelor, dansul reuniunii, s-a desfășurat în același timp cu micul carnaval, în care premiul I l-am luat eu, bucătăreasa în travesti, locul II, antrenorul nostru, Mircea Pașec, care se dezbrăcase la chiloți, și se înfășurase, ca o mumie, în hârtie igienică, iar locul III, l-a ocupat Gelanu', care și-a făcut apariția pe întuneric, cu craniul de cal, pe cap, și de jos, lumina cu lanterna ochii lui rotunzi și albaștri ieșind prin găvanele
LA SĂLIŞTE de JIANU LIVIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357195_a_358524]
-
că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de căpăstru și înfășurat pe gâtul animalului se desfăcuse și se înțepenise între acele lemne ca într-o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
și-a așezat capul în poalele ei și așa au dormit toată noaptea. Când s-a trezit fata, miracol, pe fusta ei a găsit o petală de trandafir roz, fără să fie prin apropiere trandafiri. Mirosea frumos, iar prințesa a înfășurat-o cu mare grijă, într-o batistă de borangic. A doua seară oboseala drumului a răpus-o la poalele unor munți plini de brazi falnici. S-a așezat sub un copac iar în vis a venit un pui de vultur
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
privești un pic în jur cu atenție vei vedea foarte multe cupluri gen copac-liana:).Cupluri care copacul destoinic și stoic stă nemișcat în fața furtunii(merge la serviciu ,asigură pâinea și cuțitul ,taie iarbă și spală mașină:)iar liana doar se înfășoară languros și suge seva:) Depinde de copac.Multi trăiesc fericiți cu licheni prinși de ei toată viata.Pentru că doar asta stiu.Nu au avut niciodată un copac asemănător cu care să-și sprijine crengile și să-și transmită seva dintr-
PE COPACI II DOARE FRUNZA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357275_a_358604]
-
cu lacăte făcute din rugină, care numai ție îți aparține și pe care nu-l cunoști numai tu sau poate nici tu ... și îl vei descoperi împreună cu mine când vei sta pe scaun în așteptarea mea... eu sosesc chiar acum, înfășurată într-un voal mov în degrade, tu te prinzi de un capăt și mă desfășori încât mă dezvelești aproape în întregime, creierul mi-l cunoști, și sufletul, dar ele stau acum în penumbra tăcerii ... mă tragi de capătul voalului către
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
ține doar o clipă sau două, ca și viața fluturilor rari, fără menire ... lasă-mă să simt cum se prelungește creierul în trup, carne și dor, senzație care se trezește ca să te contemple în floarea ta răsărită, percepție care se înfășoară în senzualitatea ta diurnă și nocturnă suprapusă, lasă-mă să te am înainte de a-mi lua voalul mov în degrade... și încet mă așez pe coapsele tale flămânde, cu picioarele deschise, să te cuprind în coordonate neverosimile... iar tu apuci
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
să o facă conștientă pe iubita lui de existența milei lui, în acest moment, când vedea clar că ceva rău se întâmpla cu ea. Ridică mâna ușor și încercă să îi mângâie părul atât de drag altădată, în care își înfășura fața, mirosindu-l până la sufocare...dar, Ilona se feri brusc, înterupănd cântecul și îi aruncă o privire absentă, nebună, albastră ca cerul și marea acelei clipe...îl străfulgeră un gând declanșat d eimaginea lugubră a Ilonei îmbrăcată în mireasă , în
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
București. Înaintau cu greu prin aglomerația bulevardelor. Trecând prin fața Universității zidurile acesteia încă mai păstrau urmele revoluției din decembrie '89. Au răsuflat ușurați când au luat drumul Piteștiului ieșind pe la Leul. Intrând pe autostradă motorul torcea lin, iar distanțele se înfășurau pe roți. Imaginile câmpurilor și satele care abia se vedeau în depărtare constituiau, pe fondul melodiilor trasmise de radioul de la bordul mașinii, adevărate videoclipuri. Decorul ce se derula în depărtare amintea de scenă unui teatru. Aură privea iar gândul ei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
Pentru băut, știa că trebuie să coboare până la cișmeaua din sat. Pentru spălat, însă, apa de ploaie era grozavă dacă scăpai de viermi. - Lasă racameții, Tiță, că-i târziu! Fetița dădu ascultătoare din cap. Își trase cizmele de gumă, își înfășură basmaua de două ori în jurul capului, după care o legă bine pe frunte. Apucă trăistuța cu trandafiri roșii și coborî treptele în curte. - Să ai grijă la drum, o plouat az’noapte și lunecă! Copila mai dădu odată din cap
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
să răscolesc, Cu privirea mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie lumea Dintr-o parte în cealaltă, Supărat pe a mea soartă, Am să las pe toate baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și de voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va
DESCĂTUŞARE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357809_a_359138]
-
mirate ale drumețului grăbit de nevoile prezentului. La porțile impozante ale cetății de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenușiul prezentului și zâmbetul viitor al renașterii sale. Poate numai așa peste fardul ruginit și colbul așezat pe iluziile noastre înfășurate în dorința de mai bine vor sosi vulturii din înălțimile la care aspirăm. Acum îți împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moștenirii, ți se dezvăluie trofeele câștigate prin spirit și adversitate. De pe dealurile dezvelite care înconjoară cetatea, soarele reînnoirii îți
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
cu mâna ca cel care ținea torța să intre în mormânt. Apoi intră și el aplecându-se și sprijinindu-se de marea piatră care fusese trasă din față intrării și răsturnată. Păși înăuntru și privi către giulgiurile cu care fusese înfășurat Iisus din Nazaret și care erau așezate pe piatra dreptunghiulară unde fusese așezat acesta. O mahramă fină se afla acolo și era împăturită la o parte. Ponțiu Pilat își scoase sabia gladius din teacă și întoarse giulgiurile cu ea ca și cum
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]