7,523 matches
-
Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a ascuns pe o pajiște de dor, înmiresmată de Florile Primăverii. Împejmuit de taină, nădejdea i-a-nflorit în patima credinței. Peste pomii înfloriți inima i se deschide într-o sublimă chemare. Destinul lumii se filtrează prin marama Vinerii celei Mari a Patimilor. Sâmburele Vieții atârnă pe Cruce. Sîngele sfânt picură peste trunchiul lumii veșted. Seva Crucii urcă suspinul și rugăciunea Măicuței la Ceruri
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
care plesnesc în chiot. Parfumul și verdele pădurii îl inundă. Bucuria i se lipește de zenit. Mireasma rugii suie în timp ce Îngerii se pogoară. Florile îl împodobesc din tălpi și până-n creștet. Toate ramurile se răsfiră-n el, pline de lumină, înflorind floare lângă floare. Sufletul lui își susură cântecul deschizându-și izvoarele, spre a ne încânta cu savoarea sa. Am fost și eu cu voi în noaptea asta /și v-am urat:”Hristos a îviat!”/v-am însoțit apoi la mama-mare
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe cărăruie spre împlinite vreri, cu armonii de cânt în care se revarsă Harul sfânt. Nicicând răstignirea nu mi-a fost mai grea /și fierea mai amară, Maica mea. Nicicând ca astăzi, singur stând în cuie
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii, /că încolțește-n miezul suferinței /grăuntele de foc al Învierii. Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila, /și chinu-l înflorește-n bucurie. /Revarsă-Ți harul roditor și mila /pe fruntea-ntinsă de mucenicie! / În bunătatea Ta dumnezeiască, /tămăduiește-ne cu sfinte leacuri /și fă ca jertfa noastră să rodească, rotundă și bogată peste veacuri!(Golgota românească, memoriei lui Nicolae Chisălicescu
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
de lemn spre bisericuța veche a părinților. Chemările Strămoșilor sunt miresme de trandafir, sunt florile de salcâm scuturate pe ștergarul ce-nfășoară pâinea nouă aburindă. Dorința binelui coboară turma anilor spre pajiștea suferinței, iar pe covorul verde-al gândirii au înflorit fără vină, Florile, petale din Lumină. Văd un Hristos bătut în cuie, /când mă gândesc la biata-mi țară ./ O altă filă mai amară, /în cartea neamurilor nu e. / Dar tu o știi pe dinafară, /duioasă doină legănată. / Sub a
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
din cutele portului popular prefăcându-l în curcubeu de metanie, convertindu-l apoi în pioșenia psalmului. Când gându-i deschide miezul de noapte, șoapta-i pe furiș i se cuibărește-n patima poeziei. La Crucea Ta am stat îngenuncheați, / când înfloreau în Ghetsimani măslinii, /să-ți sărutăm și rănile și spinii, /de patimile Tale luminați. /Iisuse blând, iertați-s asasinii /deși, de veacuri, sunt stigmatizați, /călăii sunt puternici și bogați, /noi am cules doar caznele,, ciulinii. N-am căutat petreceri sau
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
încă regina înfloare lui Laur. BALADA FLORII DE NUNTĂ Hai, scrie diece, în grabă, uric tăbăcit în Pergam: „Cai negri din țară arabă, cu ținte de aur pe ham, trăsuri și calești și rădvane, ca-n solz pâlpâind felinar, livezi înflorind pe balcoane...” „Mărite, dictează mai rar!” „...să chiote vinul pe masă ulcelelor - danț sub ulcior! Vreau roua de stele culeasă în cântec să-i pun sub picior. Vison ca omătul pe munte mai fin decât șoapta-n izvod spre ea
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
și ți-l voi spune la capătul de tropot.” Convoi cu regii lumii, prințesele urmează, dantelării și-opaluri neastâmpărate-n rază. Vin crai din miazănoapte cu nibelungii-n strajă, iar codrul li se-nchină cu veacul scris sub coajă. „Ce noapte înflorește în ochii tăi - răpire? La ce gândește Riga și-al dorului meu mire?” Se sorb unul din altul, ca nor ce-și bea seninul, dar numai unicornul înghite-n gând veninul. Tristeți de-argint, alămuri Pădurile ecouă... Spre vorbă-i
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
m-ardeau săruturi de foc. ...se făcea că eram pe partea cealaltă a lumii... Florile dalbe, de-a fulgul se joc, pe partea cealaltă a vremii și-a lumii, pe luncă, pe gânduri, pe straie... Am vrut ca să-i ning înflorindu-mi toți merii Moldovei, dar din ochi se topeau florile dalbe pe-obraz șovăind stropi rotunzi ca de ploaie... „Singurătatea-i la fel pe amândouă tărâmurile lumii” a vrut să zică palmierul, dar amândoi tăceam izgoniți din același colind. PASĂREA
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
îndrăgostitul Te șoptește, cum apele-și sorbeau genunea spre-nceput asemeni cu pleoapele, din două - zborul întreit al Păsării cu umbră de pește. PESTE VREMURI DE COLIND Când începeau să se rumenească măgurile serii, plecam către Tine, Doamne, să-ți înflorim toți merii de-a florile dalbe. Spre miezul nopții ne trimeteai din adâncuri de codri moștoaderii, moșgheorghii, moșionii, stejarii și fagii. Prin vis, începeau să-i colinde pe magii ce văzuseră steaua, cum sfânta carte ne zice, și-au mers
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
de amnar” grăitu-a iubirea. Apa și-a-ntrebat șuvoirea sa: „Cum oare niciodată nu am gustat, din cântecul de noapte al ei, măcar un sâmbur de stea?” În cele din urmă, ca un cactus la vremi de soroc, piatra spre apă-nflori răspunsul făpturii de foc: „Oare de ce lacrima e jumătate apă, jumătate sânge și-atât de rotundă-n târziu?” POETUL, FULGUL ȘI MOARTEA Numai un poet ar fi în stare să pândească prin gaura cheii cum e-n lăuntrul de mugur
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
buzele tale. Dar au venit oamenii: „Geamul spre pădure trebuia zidit!” ...și ochii mi-au rămas în cărămizi ca legendara Ana în piatra mănăstirii. CIREȘUL Într-o primăvară mi-ai scris în privire gândul tău. Nu aveam ramuri - aș fi înflorit. În altă primăvară ne-am scris amândoi numele pe un cireș sălbatic, deasupra izvorului. În zori apele erau o Cale Lactee. A treia primăvară... Unde o fi poteca spre cireșul nostru? O fi furat-o vreun apus de lună, sau
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
spună. În fața iubirii chiar soarelui lumina îi scade-n apus, dar nimeni niciodată iubirii n-a spus că marea începe s-apună.” FĂ LAMPA MAI MICĂ Copacii toamnei au tras perdelele la casa noastră din pădure... De-atâta noapte a-nflorit izvorul. Auzi cum zumzăie stelele roirea ca dorul? Nu-ți fie frică, doar inimile se aud bătând... Fă lampa mai mică! PASĂREA PHOENIX Pe malul mării - doi tineri sărutându-se. Nu știu nimic despre Pasărea cu aripi de flăcări cum
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
clipei iarași rău mă minte, Dă-mi te rog busola, la capăt s-o scot. Lacrima tăcerii stă în colț pitită, Nodul gordian înca nu-i tăiat, Bate iarași crivăț, chiar de-i primăvară Toamne ruginii, par că nu încap. Înflorește pomul de speranțe-n noi, Pune muguri albi, toarnă calde ploi, Ostoiește setea de cuvănt curat, Și-n văpaie arde tot ce-i întinat. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Rugă / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175
RUGĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360252_a_361581]
-
aprindem o lumânare, Și să îți spun: Hristos a înviat! Am înconjura împreună, Biserica cu aprinse lumini, Și amândoua i-am lua, Coroana plină cu spini. Ce tristă! Ce tristă sărbătoare fără voi! Plecații mei în altă lume. Zambilele au înflorit în zori. Ce frumusețe! Nu pot spune. V-aș spune: Hristos a înviat! Dar nu aud răspunsul, Ce casă-n loc îndepărtat! De mă cuprinde plânsul. Vă trimit un cozonac, Pe-un necăjit din lume, Mi-a promis c-o să
PENTRU CEI CE NU SUNT ACASĂ DE SFINTELE PAŞTI. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360246_a_361575]
-
ai venit / rămâi să-mi fii scutar. / rămâi precum m ireasma-n pârg / ușa inimi-i deschisă - / după tine mereu plâng / printr-o lacrimă tot strânsă. / vreau să fii de ziua mea / prins în păr, atins de gene, / peste trup să înflorești / cu parfum de levănțele. / apoi,să-mi deschizi alt an / făr de tainice ispite,/ făr de mult dulce, amar.../ sufletului, dă-i, zile-nflorite ! Au înflorit caișii / păsările-n lumea lor / cu priviri încercănate,/ moțăiesc un cântecel / plopului cu ram
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360258_a_361587]
-
să fii de ziua mea / prins în păr, atins de gene, / peste trup să înflorești / cu parfum de levănțele. / apoi,să-mi deschizi alt an / făr de tainice ispite,/ făr de mult dulce, amar.../ sufletului, dă-i, zile-nflorite ! Au înflorit caișii / păsările-n lumea lor / cu priviri încercănate,/ moțăiesc un cântecel / plopului cu ram uscate. / primăvara-ncorsetată / cu troiene la subțiori,/ lasă iarna-n somn uitată./ primăvara mea din cer / vii cu razele bulziș,/ despletind reînvierea / firavului lăstăriș./ au înflorit caișii
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360258_a_361587]
-
Au înflorit caișii / păsările-n lumea lor / cu priviri încercănate,/ moțăiesc un cântecel / plopului cu ram uscate. / primăvara-ncorsetată / cu troiene la subțiori,/ lasă iarna-n somn uitată./ primăvara mea din cer / vii cu razele bulziș,/ despletind reînvierea / firavului lăstăriș./ au înflorit caișii.../ la marginea grădinii,/ zambilele și irișii / sub poala luminii. / Referință Bibliografică: Poezii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175, Anul IV, 20 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360258_a_361587]
-
Buzău și nuci pecan. Viața la oraș, pe repede înainte, cum ziceam. Post nu prea țin, dar sunt împăcată că nu m-au părăsit gândurile bune față de cei din jur. În grădina din fața blocului s-au trecut cei câțiva ghiocei înfloriți pe sub zăpada care de-abia ce s-a luat. Mai sunt câteva viorele și niște tufe de primula plantate de vecina care se ocupă de grădină. Primule olandeze, evident. Anul acesta așteptăm și flori de liliac, am adus eu de la
Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie () [Corola-blog/BlogPost/338197_a_339526]
-
mă vor prinde. Era normal să iau bătaie, prietenii cu care veneam acasă de la școală și vecinii toți o primeau-cu lingură de lemn, cu cureaua, șuturi, de toate. În liceu ai mei nu m-au mai bătut și am înflorit, olimpiade, printre primii în clasă, învățam de drag, nu de frică. Nici acum nu acceptă că au acționat greșit, deși o anume anxietate generală, frică de autorități le-o datorez cu prisosință. Dar asta se oprește aici, copilul meu nu
„M-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat pe pielea goală. Arătam ca o zebră”. Moștenire de la tata, noi mărturii () [Corola-blog/BlogPost/338227_a_339556]
-
asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... În timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură, uneori după ce a reușit să nimicească în prealabil viața unui cuplu. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Unii oameni, deși au cultură, sunt analfabeți prin concepția pe care o au despre cultură
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
ca un mare semn de întrebare, pe care eu mă prefac că nu-l văd. Marin Preda în Marele singuratic Cine a putut iubi doi ani, așa cum mă iubise ea, poate uita o vreme fericirea de atunci, dar ea va înflori din nou, cu alt chip, din același izvor, fiindcă un om nu poate avea două suflete și mai ales nu poate trăi fără iubire. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 (1980) Când faci dragoste, moartea își
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
și îți vrăjește sufletul? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Entuziasmul este foarte necesar, mai ales când faci primii pași. Marin Preda în Creația și morala Privirea ei nu-ți mai aparține, surâsul ei nu-i mai înflorește pe chip când o privești, râde pe neașteptate de ceea ce spune altul și ești stupefiat să descoperi că, deși e aceeași, nu-ți mai aparține. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Domnule, eu totdeauna am dus o
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
suflet, Mai lasă-mă să cuget, Nu-i teatru nici nu-i film, E doar ceva sublim. Mai mult ca o trăire, O flacărä-n simțire, E chiar o puritate, De gânduri și de fapte. E veche de când lumea, Și-a înflorit în timp, La fel precum o floare, Ce-a răsărit pe câmp. Acum îți spun pe seară, Nu o lasă să moară, Nu o lasă în noapte, Inalț-o 'n blânde șoapte. Prefă-o în lumina, Că ziua cea senina, Ofer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
suflet,Măi lasă-mă să cuget,Nu-i teatru nici nu-i film,E doar ceva sublim.Mai mult ca o trăire,O flacărä-n simțire,E chiar o puritate,De gânduri și de fapte.E veche de când lumea,Și-a înflorit în timp,La fel precum o floare,Ce-a răsărit pe câmp.Acum îți spun pe seară,Nu o lasă să moară,Nu o lasă în noapte,Inalț-o 'n blânde șoapte.Prefă-o în lumina,Ca ziua cea senina,Ofer
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]