1,615 matches
-
stări de agregare diferite. Totuși nu înțeleg de ce să ții atâta să te simpatizeze toți ! Și portarul de la Casa Vanicu, și Marghiloman, și Nela, și Nicu Filipescu, și madam Ana... Toți, fără nicio excepție... Toate... Ce fire poți să ai... îngână Sophie, lăsând să i se vadă de sub evantai numai ochii mustrători. — Sunt principiile politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a dizolvat în cordialitatea Profesorului. Deși cam pământiu la față, arată iarăși bine dispus. Poate încearcă să-și răscumpere lucrurile neconvenabile ce le-a gândit despre musafir acum o jumătate de oră, când s-a înverșunat împotriva Sophiei. — Și totuși, îngână nevinovatul musafir, neștiutor de complicatele analize ale magistrului. Totuși, cercetările ce s-au făcut mi s-au părut insuficiente, parcă nici poliția nu ținea să descopere adevărul. Și excludeți ideea de atentat ? — Poate cei ce l-au omorât pe Regele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deschise larg spre teiul Întunecat, Îmbrăcat Într-o zăpadă udă. Andrei, prim- balerinul blonziu și pletos (acum se află În perioada fără mustață), se apleacă peste un pupitru și dă mai tare casetofonul din care se aude ABBA, voulez-vous, aha, Îngînă el melodia, făcînd cîteva mișcări clasice, pentru Încălzire, Își rotește trupul și Își trosnește gîtul, face două piruete cu brațele pliate din coate În față, la nivelul umerilor, face o cabriole, sau un demi- plié, sau un ouvert. Se vorbește
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu gem de cireșe - dacă le avem și pe alea. Dintr-un radio se aud șlagăre, Aurelian Andreescu (sau Marius Țeicu?) zbiară melodios o lirică metafizică: lucruri abstracte legate de eternitate și nemurire și nunți În cer. — Doamne ferește! zic și Îngîn din buze versurile melodiei (ETERNITATEEE), atît cît Îmi permite fața umflată. — Ce? zice Moise greoi, holbîndu-se la mine. Totuși, nu e un băiat rău, dar e greoi, foarte greoi - mă ia dorul de Vlad, de Csabi. — Ăștia care cîntă... cîntă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Amu’ mănâncă și culcă-te, că îi târziu și mâine pleci iar și cine știe când te mai întorci? Mă duc, Marandă. Mă duc. Duce-m-aș și n-aș mai veni - a scrâșnit Toaibă. Apoi, cu glas moale, a îngânat ca pentru sine cu ghiers de doină: „Duce-m-aș și m-aș tot duce... dor să nu mă mai apuce”... Și a încheiat cu năduf: Să nu-i mai văd înaintea ochilor pe nemernicii iștia. Blestemați să fie cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lucru: și inamicul gândește”... Locomotiva gâfâia amarnic urcând panta ce o avea în față. Ajunsă pe platou, a început să zburde cu chelălăit de roți și frâne. Locotenentul Făgurel a îndepărtat mantaua și a privit pe geamul vagonului. Ziua se îngâna cu noaptea. Totul în jur îi era străin. Nimic nu semăna cu locurile cunoscute de el. Și cunoștea ceva din cuprinsul țării. Aici însă era altă lume... Câmpuri întinse fără haturi pe care - se vedea bine - porumbul era cules. „Înseamnă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de Maranda, s-a dus în fundul grădinii și a căutat pe îndelete ce-i trebuia. Uite colo, Marandă, o nuia bună pentru ce-mi trebuie mie. Să o tai? Tai-o, dar de la rădăcină și curăț-o bine. Pe când se îngâna ziua cu noaptea, Toaibă încerca deja cârja ieșită din mâinile lui. Maranda se uita la el cu tristețe. Trebuie s-o scurtez doar de vreo două degete. Încolo îi bună - a constatat „meșterul” - după ce a înconjurat ograda de câteva ori
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
închegat pe bot, dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând vorbe de alint și întrebând mereu: „Te doare tare, dragul tatii? Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l mai durea piciorul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
absența unei ființe dragi este resimțită tot mai pregnant: Unde-ți sunt ochii ce-au privit cu sete / Duioasanlănțuire de prigorii /... Unde ți-e gura rânduind istorii /... / Unde ți-e palma stăruind pe cuie / Ca să-mi aline plânsul ce-l îngân /...// În pleoape zbateri și mirări amân, / În gesturi tandre care-n carne suie / Doar umbre-n tremur, fără trup rămân. În mod firesc, peste sentimentul neplăcut al trecerii inexorabile a timpului se suprapune cel al zădărniciei oricărei zbateri umane, frecvent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Când acesta s-a înroșit bine, a început să-l bată pe nicovală, cu lovituri ritmice și mult mai calculate. Părea că oficiază un ceremonial. Buzele lui se mișcau, ca și cum ar fi rostit cuvinte. Poate se ruga lui Dumnezeu. Poate îngâna un cântec de încurajare. Jeturi de scântei au prins a desena în semiîntuneric un adevărat spectacol de lumini și umbre. Dar și de sunet. Un fel de muzică, pe care tânărul meșter o socotea celestă. Din liniile și punctele luminoase
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
ai mei l-au numit mai tîrziu Dumnezeu. Mama mi-a povestit că atunci cînd mă purta În pîntecea auzit o pocnitură ca de os rupt. Nu mai știu al cărui fiu sunt, nu mai știu dacă limba iepurelui mai Îngînă un cîntec de durere În mine. Nu mai știu dacă maica mea Încă m-a născut sau dacă sunt un mormînt risipit Într-un alt mormînt, nu mai știu dacă febra acestui iepure cu piciorul rupt Îmi mistuie mie măruntaiele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama ce dar - infim, dar curat - vă pot pune și eu în fața bradului de Crăciun, la această
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lumina macerează țesătura. Eu mă trezesc, însă, înainte, căci aici mă culc mai devreme decât în București. Ies în balcon și mă uit, cum am făcut și în alte veri, spre marea taină a mării. La ceasul în care se îngînă ziua cu noaptea, marea are ceva ciudat. Pe apele ei suflă parcă duhul Genezei. Valurile spală țărmul cu o nepăsare grea, inerțială, și am senzația stranie că mă aflu înainte de apariția vieții pe Pămînt: Mi-am fixat un program riguros
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
desigur. Dar se poate să nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol, unde se îngînă Europa și Asia, unde moscheile au temelii de biserici creștine și s-ar cuveni, poate, să nu ne dea pace niscaiva melancolii legate de Bizanț ori să ne gândim numai la lungul nostru Ev Mediu, trăit cu angoasa Înaltei Porți
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dragul meu" tu îmi zici "Draga mea". Am să-ți fac proces că-mi plagiezi dezmierdările, știi că aceasta e o contravențiune prevăzută cu penalitatea cutare, paragraf cutare, poate din procedura penală, prin urmare de-acu-nainte cată și nu mă mai îngîna. Mă întrebi ce voiesc și de ce sunt tristă? Am o mie și una de cauze pentru întristare și nici una pentru a fi veselă. Mă întrebi ce-mi lipsește - toate îmi lipsesc, dar mai presus de toate Tu ești care-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Rouge zborul lin și alintat al fulgilor de nea este cu atât mai mult apreciat. Ca un miraculos spectacol oferit de steluțele albe. Fără îndoială, copiii se bucură cel mai mult și cel mai sonor. Ei sar într-un picior, îngână cântece specifice și prind în palme tremurânde plăpândele miracole zburătoare. Iar oamenii mari se bucură și ei de bucuria copiilor, în timp ce fulgii plutesc în zboruri planate sau legănate. Pe fondul roșu al așezării, totul capătă valențe picturale. Un tablou pictat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar cum rămâne cu treapta superioară...? Ce-i deasupra reptilei - un fel de pasăre? — Următoarea structură în ierarhie e mamiferul. Buzele ei se mișcau în timp ce el vorbea, îngânându-l. Nu se putea abține. —Și la fratele meu? Doctorul Hayes deveni prudent. —Asta-i mai greu de spus. Nu vedem nici o leziune clară. Există activitate. Reglare. Hipocampul și amigdala par intacte, dar am văzut o oarecare inflamație a amigdalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne. Mark. Doamne, spuse el. Apoi tăcu. Ecolalie, o numise doctorul Hayes. Imitație. Îngână ce aude. Karin n-avea de gând să se lase descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alții prin asta, fără să le pună la îndoială propriile dezastre. Se pare că suferă de ceea ce se cheamă amnezie retrogradă. Legea lui Ribot: amintirile mai vechi sunt mai viguroase decât cele noi. Noul piere înaintea vechiului. Buzele ei îl îngânau în timp ce vorbea, străduindu-se să țină pasul. Ea își puse palma întinsă peste teancul de acte. —Amnezie? Dar memoria lui e perfectă. Recunoaște pe toată lumea. Își aduce aminte totul despre... sora lui. Pur și simplu refuză să... Își prinse buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
clătină din cap. Cu timpul am învățat să nu fac pronosticuri. Ceea ce ne trebuie nouă acum, ca în multe alte situații, e răbdare și optimism prudent. Da, spuse ea. Încerc. —Spune-mi cu ce te ocupi tu. Buzele ei îl îngânau, în timp ce-l privea absentă. Slujba ta. — Oh! Își apăsă bretonul cu mâna dreaptă. Sunt agent de relații cu clienții la... Se opri, mirată de propriile cuvinte. De fapt, sunt între slujbe. Șefii tăi te-au dat afară? Din cauza asta? Genunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în altă parte, stânjenită. Se ridică în capul oaselor, arătând spre perechea din apropiere - două păsări mari și agitate, mergând cu aripile întinse, trăncănind. Una dintre ele șuieră o melodie, patru note de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni de știință. Viața e incomunicabilă, chiar și pentru viață. Se uită la femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sau poate una dintre acele inexplicabile crampe, și uite-o pe mami cum se repede înapoi în dormitor ca să te ia în brațe, se învârte iarăși cu tine prin cameră, cu dansul ei bizar, fluturându-și cămașa de noapte și îngânându-ți cântecelul ei inventat, dormi, puiul mamei, adormi la loc, dar nu adormi, vrei singurul lucru care-ți poate aduce alinare, îi cauți mamei sfârcul cu gurița înfometată și sugi, și sugi de parcă ar veni sfârșitul lumii, de parcă ar fi
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm cuvinte sfinte. Privesc la ea și de bunici mi-aduc aminte, Cum se opreau sub falnicul stejar, Se răcoreau și îngânau cuvinte Despre un vestit tâlhar. Și tot mă uit cu dragoste peste câmpia toată, Peste fântâna și stejarul gol, Pădurea nu va fi uitată, Din toate eu voi face icoană și simbol.
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
zgomotoși și aventuroși ce „cîntă“ (după cum afirmă cu Încîntare filologii cu privire la muntenii din Catawba), „exact acele cîntece, păstrate practic nealterate, pe care le cîntau străbunii lor din Anglia cu patru secole În urmă“ sau de celții războinici cu ochi fioroși, ÎngînÎnd aceleași balade ca pe vremea cînd se repezeau dincolo de frontieră conduși de nenumărații lor Bruce. Nu. Catawbianul de astăzi nu este așa și nici nu-și dorește să fie așa. Nu este un simplu colonist stabilit aici, un european transplantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]