1,478 matches
-
în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat. Îi mai plăceam oare? Cu siguranță mă prefera îmbrăcat, protejat de cârpe. Nu-mi sugeam burta și nu aveam brațe musculoase. Vroiam să mă privească fără nici o îngăduință, să observe imperfecțiunile bărbatului cu care urma să-și petreacă tot restul vieții. M-am azvârlit în apă și am înotat cu capul dedesubt până mi-am simțit pieptul umflându-se și devenind dur. M-am întors pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scandând timpul robustei sale tăceri. Nu mă simțeam în largul meu cu el. Tu îl cunoști așa cum este astăzi, dezorientat, blând și foarte iubitor cu tine. Dar cu șaisprezece ani în urmă mai avea încă expresia arogantă și lipsa de îngăduință care îl făcuseră să ajungă atât de departe în meseria lui. A fost unul dintre arhitecții cei mai importanți din acest oraș, atunci când va muri o stradă va purta cu siguranță numele lui. Începea să îmbătrânească și făcea eforturi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ce nu are decît un pustiu de sens?” V. tînăr nu mă las înșelat. Sînt doar un praf în deșert ce a surprins adevărul scufundării sale. Îmi pare rău că nu mă înțelege. Sinceritatea doare. Doctorul tînăr mă privește cu îngăduință așa cum privește probabil la toți nebunii periculoși. „-Știi ce faci tu?”-îmi spune. „-Te întorci cu spatele la cer și strigi punînd o unică întrebare năucilor asemeni ție: Cui să mă închin?” 13 Rațiunea e cea ce ne acoperă ochii să nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele tumultului cotidian trec prin mine fără să-mi producă vătămare. Un altul, văzîndu-mă ar crede că am trecut un prag. Că Judecătorul din mine, privindumi căderile și eșecurile suferite s-a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
am confruntat în cariera mea profesională. În consecință, când am aflat din anunțul dumneavoastră publicat în The Times că investigați împrejurările care au și cea mai mică legătură cu acest caz, curiozitatea mea a fost imediat stârnită. Trebuie să aveți îngăduință, domnule Owen (sau vă pot spune Michael, deoarece mărturisesc că după ce am citit cele două excelente romane ale dumnevoastră, simt că suntem deja buni și vechi prieteni) - pentru excentricitățile unui bătrân încăpățânat, care, în loc să vă abordeze direct, a preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vă informez că prezența dumneavoastră este solicitată mâine-seară la Winshaw Towers pentru citirea testamentului. — Prezența mea...? repetă Michael. Dar de ce? L-am întâlnit o singură dată. Cu siguranță nu mi-a lăsat nimic. — Firește, spuse domnul Sloane. Nu am primit îngăduința să discut conținutul documentului până ce toate părțile implicate nu se adună la timpul și locul fixat. Da, spuse Michael, îmi dau seama. — Mă pot baza deci pe prezența dumneavoastră? Puteți. — Vă mulțumesc. Domnul Sloane se întoarse și dădu să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stat, cît și în afacerile ecleziastice," implorîndu-l pe Hincmar să se manifeste față de el cu aceeași solicitudine precum și față de regii care l-au precedat, adăugînd apoi, ca dovadă a bunei sale voințe, că îi va asculta sfatul: "Aș dori cu îngăduința Voastră și prin slujitorii Voștri să acord scaunul de Beauvais lui Odoacru, scumpului Vostru fiu și credinciosului meu servitor. Dacă îmi faceți această favoare, îi voi onora pe toți aceia dragi Domniei Voastre"170. Poate un păstor să fie dăruit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vie credință, sigură de faptul că toate lucrurile din lume, mari sau mici, sînt deopotrivă în mîna Tatălui care este în Ceruri și se înfăptuiesc numai după cum hotărăște El pentru atingerea înaltelor sale țeluri; credința într-o nemărginită bunătate, milă, îngăduință și mărinimie a Dumnezeului Tată care hotărăște totul spre binele celor care se încred în El. Aceasta înseamnă că darurile Sale, bunătățile Sale, grija pe care ne-o poartă, harul Său sînt dăruite după măsura credinței pe care o au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
te refereai? — Habar n-am. Giumbușlucuri de adolescenți? Niciodată nu m-am dat În vînt după glumițele cu trasul pantalonilor și alte de-astea. — Dar ăla nu era giumbușluc de adolescenți. Ai crezut că te violez. Ea mă privi cu Îngăduință și mă luă de mînă, observînd rana infectată care Încă mai conținea așchia din racheta lui Crawford. — Nasoală. Dacă vii la clinică, mă ocup de ea. Violată? Nu. Te-am confundat cu altcineva... După ce am Închis ușa, m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile când este făcut într-o măsură mult exagerată complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Cu toate acestea notația muzicală a pendulat mereu între severitate și îngăduință. Se poate scrie chiar o istorie a muzicii prin prisma coeficientului de libertate pe care compozitorii l-au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
forțat, cenzură, interdicția de circulație a persoanelor în afara granițelor, lipsa de comunicare și de informație, sovietizare. Lipsa legăturilor de orice fel cu Occidentul creează un adevărat marasm cultural. E un eveniment senzațional când scriitorii pot ieși din țară și această îngăduință le este acordată numai celor care prezintă deplină încredere: oportuniștii și propagandiștii regimului comunist, care nu aveau de ce să rămână în străinătate. Un caz aparte, o excepție incredibilă, îl reprezintă Petru Dumitriu, unul dintre cei mai mari profitori ai comunismului
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
acest adevăr, n-avem decât să ne preumblăm pe stradele Bucureștilor, atât în zilele de lucru, cât și în sărbătorile cele mari ale izraeliților, și vom recunoaște că au trecut timpurile când românii erau, puternici pe piața românească. Apoi, prin îngăduința ce li s-a dat a se așeza oriunde fără ca poliția să se fi inchietat întru ceva spre a ști de unde vin, care e proveniența mărfei, care e natura operațiilor ce fac, sau spre a combate mijloacele nelicite și neoneste
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu le pune în practică." "Din păcate, doamnă. Dar noi știm ce aberații se produc și pe urmă sîntem chemați în fața unei mame devenită neputincioasă și în culmea exasperării." Matilda râse iarăși, ha, ha, ha, cu simpatie, dar și cu îngăduință suverană. Și intră în bucătărie să se ocupe de cafele. "Ben, îi spusei colegului meu, ce zici tu, ce-o să se întîmple cu chestia asta? cu o nouă reformă a învățămîntului?" Tot ce pot să spun, zise el, e că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce violențe ascundea mama în tăcerile ei premonitoare bolii. Mă trecu un fior: nu mă va cruța nici pe mine, astfel de furii nu mai sânt părtinitoare, fiindcă revolta care le susține e totală și nu mai lasă loc nici unei îngăduințe. Tata vru să-i răspundă, dar îi pusei o mână grea pe umăr, mă ridicai și ieșii afară. El înțelese și mă urmă. "Las-o să spună, zisei. E bolnavă și știi și tu că o să moară. A făcut metastază
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aceasta se cuvenea s-o facă, iar nu să propuie pe altcineva Coroanei. Ce 'nsemnează această manieră de-a ignora orice margini puse de cuviință și de legi? Daca sub Carol îngăduitorul se pot multe, nu trebuie să uităm că îngăduința este o calitate pasivă și că ea nu ne poate da măsura suficienței cu care cineva poate abuza de ea. O altă necuviință parlamentară e purtarea d-lui Dumitru Ghica ca prezident al Senatului. D-sa poate foarte bine să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a Ungariei și de-a fi sprijinit de ea. Afară de asta însă mai are acel toupe, de-a spune atât de verde și dezghețat neadevărul încît nu mai știi de ce să te miri mai mult, de cutezarea vorbitorului sau de îngăduința auditorului. În asta seamănă cu d. Brătianu ca o picătură de apă cu cealaltă. Cu ocazia spiciului ținut la Sîn-giorgiu onor. șef al partidului numit liberal, chip și asemănare cu partidul postulanților și gheșeftarilor de la noi, spune în privirea naționalităților
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
militar la manevrele din Franța; generalul de la Bacău, fost mai ieri ministru de război, sunt o dovadă că, daca regele nu are din partea acestor oameni soarta celui francez, nu este a i se atribui lui. O stea fericită îl protege. Îngăduința celui ce răsplătește cu medalia Bene-merenti pasquilurile îndreptate contra persoanei sale și cu ranguri militare înalte pe prezidentul republicei ploieștene care i-a proclamat detronarea, îngăduința aceasta e desigur egală, daca nu superioară celei a lui Ludovic XVI. Da, regele
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
celui francez, nu este a i se atribui lui. O stea fericită îl protege. Îngăduința celui ce răsplătește cu medalia Bene-merenti pasquilurile îndreptate contra persoanei sale și cu ranguri militare înalte pe prezidentul republicei ploieștene care i-a proclamat detronarea, îngăduința aceasta e desigur egală, daca nu superioară celei a lui Ludovic XVI. Da, regele e tolerant cu conspiratorii și rebelii, tolerant cu Chirițopolii și Mihăleștii, tolerant cu xenocrația fără de minte și inimă. Pericolul, amenințarea perpetuă e din partea acestor oameni pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
face ca ele să pară aproape o acuzare în contra unui stat învecinat. Nu e nici un stimul pentru noi de-a sta la ceartă pentru asta cu guvernul român; deosebirea proporției de putere între Austro-Ungaria și România ne silește la oarecare îngăduință în punctul acesta, pe care cel slab poate conta totdauna în asemenea caz. Noi considerăm lucrul în sine și observăm că guvernul român nu poate dori libertatea absolută a Dunării cu mai multă sinceritate și seriozitate decum o dorește Austro-Ungaria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ocară Împotriva Făcătorului. „Dar cunoscând noi planurile vicleanului - subliniază Sfântul Maxim -, să ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne desfacem dorința de iubirea de Dumnezeu ; și să răbdăm bărbătește pe cea fără de voie, venită cu Îngăduința lui Dumnezeu, ca să ne arătăm punând mai presus decât firea pe Făcătorul firii”13. Deci, Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că plă‑ cerea irațională a avut ca rezultat durerea, iar acum este nevoie de un alt fel de durere pentru a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Întru Îndestulare cei necredincioși, iar drepții suferă, năpădiți fiind de dureri, Încercări și necazuri ? Unii dintre cei ce se tulbură și se necăjesc la vederea celor vicioși care se lăfăie În lux și În desfătare, suferă de fapt și „din cauza” Îngăduinței și Îndelungii răbdări a lui Dumnezeu. Mulți dintre cei ce nu Înțeleg aceste taine zic : „Unde este purtarea de grijă cea dumnezeiască, unde este dreptatea lui Dumnezeu, unde este judecata cea dreaptă ? Cel Înfrânat și cel virtuos sunt nenorociți, pe când
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
dintre semenii noștri, atunci când sunt atinși de vreo boală, necaz sau supărare, Îndată blestemă, deși durerea și amarul acela tot Îl simt, iar de plata răbdării se lipsesc. Necunoscând legile duhovnicești, nu știu că fugind de Încercă‑ rile care după Îngăduința lui Dumnezeu Îi apasă, vor apărea altele mai mari. „Un singur refugiu există pentru ele : răb‑ darea. Cu Împotrivirea prostească nimic nu vei izbândi, ci doar le vei Înmulți, așa că la sfârșit te vor birui. Să fii ca trestia care
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
veci. Pentru că „dacă pătimim Împreună cu El, vom fi și slăviți Împreună cu El” (Romani 8, 17). Însă aceasta nu Înseamnă că bunii creștini ar trebui să caute suferința, pentru a fi mai asemănători lui Hristos. Suferința ne vine la dorința sau Îngăduința lui Dumnezeu, dacă vine. Este mai bine ca momentul și locul suferinței să fie lăsate la Înțelepciunea lui Dumnezeu Care găsește pe cineva vrednic să‑l purifice sufletește ori să‑i ofere șansa pentru o credință mai desăvârșită, pentru ca și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o serbează”. Bucurie, cântec, lumină, oglindire, asimilare a mișcării cotidiene cu dansul și cu ceea ce francezul numește loisirs, ca o degajare de apăsările existenței de fiecare zi, creează acea atmosferă destinsă, specifică momentelor festive, de răgaz, - spațiu și timp al “îngăduinței” de a-ți descoperi propria libertate și plenitudine de a fi. Or, cristalizările imaginarului lui Voronca, funciarmente subordonate privirii spectatorului, arată că ele nu sunt decât cazuri particulare ale mai generalei perspective asupra unui cosmos festiv, impulsionată de ceea ce am
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]