4,243 matches
-
sperând că într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de se cutremura pământul, iar norii aruncau fulgere ce luminau toată pădurea. Înghețată și obosită, Ana se opri... Norii au mai aruncat un fulger spre pământ și atunci Ana zări în fața ei o peșteră și se grăbi să se ascundă acolo de furia naturii dezlănțuite. În peștera era întuneric, pereții erau reci... de
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
nuntă hai în marginea aceea de nor să țipăm să ne scădem tăcerile impare în cifre de doi și de patru să desenăm lupii cu roșu apoi să tremurăm pe scena imaginarului sprijiniți de un toiag oarecare crezându-ne îngeri înghețați pe zidurile infinitului Referință Bibliografică: am spus că TU e prea mult pentru amândoi / Dorina Șișu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 445, Anul II, 20 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dorina Șișu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AM SPUS CĂ TU E PREA MULT PENTRU AMÂNDOI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354673_a_356002]
-
ale iernii ? Așa bine. Toți copacii se-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
Cum luna februarie ne-a oferit surpriză unei zapezi, după versurile lui Francois Villon, ca-n vremurile „de altădată”, în care casele au rămas mici, stâlpii au fost îngropați cu totul sub nămeți, oamenii au orbecăit prin tuneluri de zăpadă înghețată, pe cascade te puteai cațără că pe munte, polii s-au confundat unul cu celălalt și veștile îngrozeau pur și simplu oamenii, indiferent de locație, am ajuns, în sfârșit în Mărțișor, timp în care Babă Dochia ar trebui să-și
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
case sau sub streșini. Steluțele de nea au ținut locul floricelelor de pe glie, brândușelor, ghioceilor, violetelor și brebeneilor, dar mai cu seamă narciselor și toporașilor. Cum să mai răzbească aceste firave flori de primăvară, stratului de câțiva metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
stratului de câțiva metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă și gheața s-au găsit din belșug și la ferestre și doar trebuia să întinzi mâna, să le atingi, pentru că ele să se prelingă, sub formă de lacrima pe geamul înghețat. Învesmântate în mantii de gheață, ca niște fantome gheboșate, au fost și mașinile și coșurile de gunoi stradale și copacii și stâlpii cu sârmele de electricitate. Ce să-i oferi femeii iubite, mamei, soției sau chiar fetiței? Dar cum oamenii
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
aș uita și anii de după douăzeci. Am făcut doar mărunțișuri apoi - multe lucruri care să-mi omoare timpul, ca să pot să uit. Nu mi-am ocupat chiar tot timpul, așa că n-am reușit să uit tot. Sufletul meu a rămas înghețat în acea vară. Am crezut în zadar într-o a doua, o a treia șansă. Când ești tânăr, îți închipui că orice-ar fi, ți se mai dă o șansă. Nu oricui i se întâmplă asta. Eram studentă în anul
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
Convins că nu s‑a dezmeticit, a pornit motorul și a urcat pe acel drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier‑beton ce traversau drumul și se avântau rotindu‑se adesea‑n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S‑a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins‑o pe după
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
Zâna și Andreea, de Anca și Louise, zdrobiți de durere. Scene teribile, cutremurătoare, pe un frig de -13 grade ce coborau vertiginos cu cât ne apropiam de locul de veci aproape de vârful muntelui. Sicriul, pe buza gropii cu pământ negru înghețat, a fost coborât după ultima slujbă a preotului în spațiul adânc și întunecos, așa cum a dorit Zâna, să aibă și ea spațiu deasupra lui mâine-poimâine, așa cum îi este rânduit. Scenele de adio, de despărțirea pământească nu se pot descrie. Este
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
de mine și sculptată de Radu smulsă din loc, luată de vânt. Am luat-o cu mine acasă pe un ger cumplit, să dorm lângă el până se va face timp prielnic. Și Paul, după o lună petrecută în pământul înghețat, se întoarce acasă, la căldură! Doamne.....! De la moartea lui, nu ne găsim liniștea și nici locul în societate. Nu ne mai interesează nimic! Valorile omenești, apreciate cândva, și-au pierdut esența. În casa noastră mereu veselă și caldă cândva, când
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
colindul, din poarta în poartă, copiii de pe strada noastră sau de pe alte străzi. În anul acela s-a întâmplat ca la poarta vecinilor să bată o trupă de “trubaduri” rău intenționați. După ce au intrat în curte și au strans lucrurile înghețate de pe sârmă, le-au cântat colindul cu mare bucurie pentru că nimeni nu remarcase că sârmele erau goale. În entuziasmul lor nu au văzut tăblița de la poarta noastră și au dat să intre și la noi. Într-o secundă Cartuș era
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
mai frumos în copilărie. Pentru prima dată simțeam că în viață sunt multe lucruri care ne scapă de sub control și în afară de lecții, cel mai frumos lucru era prietenia și cel mai trist, despărțirea. L-am îngropat pe Cartuș în pământul înghețat de sub cais. Am săpat toți la groapa, pe care tata-mare a vrut să fie mare. Ani de zile, când intram și ieșeam din curte, primul gând era la Cartuș. Adesea îl salutam în tăcere, dar nu cu indiferență; știam că
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
fără să-mi pun prea multe întrebări, fericită că eram totuși în întunericul de pe stradă care cel puțin aparținea tuturora, nu m-am oprit din alergat până la colț. Șosetele din lână nu au avut timp să se ude din cauza zăpezii înghețate, în schimb pipiul cald îmi încălzea fundul răcit în dormitorul fără căldură. Mi-am tras ghetele și paltonul, mi-am acoperit capul cu căciula și mai necăjită ca niciodată, m-am îndreptat spre casă. În stradă mami cu tata-mare se
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar, Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi, Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar, Expirat peste minute, doar de simple făcături. Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat, Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte. Doresc să respir puternic, să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie, Să plătesc aspiratorul
SETE DE ADEVĂR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357241_a_358570]
-
și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș coase cruda durere
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
trezit tocmai când mă pierdeam în somn. Nu aveau ce să-mi facă. Trebuia să-mi cumpere înghețată de la prima cofetărie și să mă țină cât mai mult la aer. Am plecat de la spital mai înviorată. Prin somn auzisem cuvântul înghețată, care îmi era interzisă de la sfârșitul verii. Mergeam, nici trează, nici adormită, ținută de o mână de tanti Oala și de cealaltă de mami, când m-am trezit vorbind: -Vreau pe băț, de vanilie...vanilie. -Cum vrei tu, Bebe, numai
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul de tăcereSe varsă
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
din stradă,Mantie neagră și lungă,Otrăvind meticuloasă,Încercând să mă ajungăCa o plapumă hidoasă.Mii de vrejuri, spre călcâieCresc, spărând să mă doboare,În urmă să mai rămâieDoar flacări ucigătoare.Scântei crude vin din spate,Pârjolind puful plăpândAl viselor înghețate,De durere, spumegând,Mă inundă-n suflet gerul,Clipe crunte mă străpungDar, voi învinge misterul,Săgețile să le-alung.Voi răstigni răutate,Nepăsare și durere, Adăpostind bunătateîn suflet cu mângâiere.... XVIII. INCANTAȚII, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 301
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar, Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi, Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar, Expirat peste minute, doar de simple făcături. Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat, Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte. Doresc să respir puternic, să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie, Să plătesc aspiratorul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Nu vreau ochii să închid, să visez așa-n zadar,Ascunzând realitatea în glastrele cu picturi,Vreau să respir veritabil, fără pic de gust amar,Expirat peste minute, doar de simple făcături.Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat,Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte.Doresc să respir puternic, să respir aer curat,Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte.Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie,Să plătesc aspiratorul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
iarnă un ochi de lac închide gene printre raze târziu frigul se zgribulește-n ferestre uitate pe mine am dezbrăcate priviri un colț de umbră rătăcește tremurând câmpia zarea dincolo de mine uită ziua trecută o frântură de rouă se sparge înghețată toamna spre iarnă strigă cu vânt și zăpadă un strigăt de pasăre caută cerul ranită fără priviri culori în cenușiu pictează zarea vara trecută amăgește încă destine năuc aleargă visul prin mine și-mi spulberă speranța în pumn am strânsă
DECEMBER de VIOREL MUHA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357372_a_358701]
-
iernii capătă în "Pastel de borangic" o nouă viață, aceea a umanului din noi care își trăiește la nesfârșit copilăria trecută. E aici un amestec continuu de îngeri, de alb și de "șiruri mari de nestemate" scoborâte din înaltul văzduhului înghețat, ca un tablou minunat și plin de vrajă al unui timp ce niciodată nu a ajuns să moară în noi. " Dr. ing. Magdalena ALBU, Râmnicu Sărat „Versurile poetei Maricica Stroia sunt o revelație pentru mine. Poeziile sale însumează o poveste
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului O, mare, Mare albastră și misterioasă, Cu valuri sălbatice ce-nghit orizontul, Glasul tău plin de ispite, Mă cheamă în depărtări. Râu al nemărginirii, Cine-ți dăruiește viață În inima uscată a pădurii înghețate? Pământule-mamă, de câte milenii, Cântecele mele îți scaldă întinderile? Pământule, Iubitule, De-atâta vreme îți cutreier cărările! Iubesc această Lume Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
iubire, ci o ideologie... Adunare de cuvinte. Cuvinte grele, cuvinte ușoare. Pansament sau ciocan. Iubesc iubirea. Magnet. Iubirea nu are margini, nici spațiu, nici timp. Este atât de puternică încât străbate cerul, străpunge iadul, mângâie mormântul și topește orice inimă înghețată... Iubiți mult, Iisus Hristos vă poruncește! Sunt tuturor toate. Nu sunt un moft. Viața mea este un poem, o carte, un film și mai mult de atât. Îmi doresc să ajung la contemplație, acolo, la începutul cuvintelor. Carte de despărțire
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]