10,200 matches
-
de Tricotajul, de chefurile de sîmbătă seara și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-am dat seama imediat că eram manipulați și le-am spus să plece, atunci să-mi spui cum au aflat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și de cele din apartamentul Bătrînului, revoluția mea a avut loc doar între zidurile astea prăpădite și atît, să-ți intre bine în cap, ciudat Părințele, eu știam altceva, versiunea asta n am înghițit-o pînă acum, n-o s-o înghit nici de acum înainte, se gîndește, am participat la miting și atît, mi-am dat seama imediat că eram manipulați și le-am spus să plece, atunci să-mi spui cum au aflat ei de miting dacă nu avuseseră legături
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și eu ceva sfînt care să fie numai al meu, să-i transmit ceva Angelinei? mai întreabă. M-ați despuiat, hoților, zice Părințelul cu jumătate de gură, nu vreau să mai aud nimic, puteți să vă duceți la dracu’ amîndoi, înghite în sec. — îi mai așteptăm mult pe fanfaronii ăia? zice Roja dînd primele semne că începe să-și piardă răbdarea, privind în gol la pereții separeului îmbrăcați de sus pînă jos în pluș vișiniu. — Unde te grăbești? Doar nu-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se militează în cenaclul ăsta, asta o să le spunem, o să-i punem față în față cu e scris negru pe alb, începînd de la Manifestul Partidului Comunist, Anti-Dühring pînă la Critica programului de la Gotha și Capitalul. Astfel o să fie nevoiți să înghită gălușca. Odată și odată poporul ăsta trebuie să se trezească, să-și dea seama că de patruzeci de ani încoace se află într-o extremă a istoriei și că în Europa probabil că doar rușii, al căror model l-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în gură cu Ivan, făcîndu-le în același timp cu ochiul americanilor, dacă situația din țară, cu excepția cîtorva schimbări minore făcute doar de ochii lumii, avea să se deterioreze tot mai tare, aproape din toate punctele de vedere? Momeala a fost înghițită de toată lumea, ne-a rămas în gît, și acum a sosit momentul s-o scuipăm afară. Gîndiți-vă și voi bine ce lăsați în urmă, uitați-vă bine în jurul vostru, cîntăriți de două ori fiecare variantă pe care o luați în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin buzunare fără să-și dea seama ce face. — Uite-le, răsuflă ușurat Dendé, era să mă scap pe mine, adăugă vîrînd cheia în contact și demarînd instantaneu. Ce s-a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce explicații îmi puteți veni cînd eu stau de trei zile și asta fac, observ cu atenție tot ce se întîmplă în jur și mă tot minunez cum de n-am dat în icter după cîtă întoxicare a trebuit să înghit. Care teroriști? Care trupe antrenate special? Sau am eu orbul găinilor și nu mai sînt în stare să văd ce se petrece chiar sub nasul meu? — Dacă Armata n-ar fi intervenit aici și n-ar fi deschis focul, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel n-aș fi auzit nimic din toată discuția și n-aș fi știut ce aveam de făcut. Slugoii păreau lihniți de foame, mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrîntitu ăsta care o hărțuia, așa că Bladesey a vrut să mă duc pe la ei și să-i susțin un pic. — Ți-a trecut vreodată prin cap ideea că el dădea toate telefoanele alea? Înghit intenționat Încet În sec. — Davie, sînt polițai de cînd mă știu și am investigat grămezi de cazuri ca ăsta. Pe atunci, trebuie să recunosc, nici nu mi-a trecut prin cap o porcărie ca asta, clatin eu din cap. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o tîrfuliță de căcat cu tot rahatul pe care trebuie să-l Înghit? Mă vezi pe dracu! Noi facem față. El merită să moară, să-i vină să se sinucidă și să moară. Ca și Clell. Da, dacă ar fi după mine, asta s-ar Întîmpla cu toți oamenii deranjați psihic: un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Gillman și nimeni nu rînjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi dau seama de la o poștă că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune-l la punct pe puțoiu ăsta Bruce. — Treso Întind. Am probleme cu femeile, surîd eu afectat. Da ăsta-i un subiect pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
0000000000000 mulțumesc 0000000000000e plăcinte În cuptor În spatele șo0000000000000Tu. Tu ai fost primul copilînd. — O să al părinților tăi. Dar ceva era Înine, ⎯ Brisbane, adaugă el. neregulă. Tatăl tău nu avea niciodată timp — Bine, Încuviințez epentru tine. Afară, oamenii din nu pot Înghiți prea mult din căcatul sat păreau să se uite lalinge În jos pe fața mea și cocaintine de parcă ai fi fost o ciudățenie a naturii.ni măcar nu observă. — Ai cheltuit o Părinții le spuneau copiilor — Opt ani În Sydlor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înjurături, nici crime pasionale, nici furturi de cârnați...Acum, te visez pe tine, cum cari În spinare de dimineață și până când noaptea se prăbușește ca plumbul peste oraș, munți de gunoaie din ghetou spre o groapă uriașă, săpată anume ca să Înghită În imensitatea ei toată această materie În descompunere. Locuitorii ghetoului te batjocuresc arătându-te cu degetul și Îndemnându-și copiii să arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cum e cerul și eram tare mândru de ea. Antoniu: Tu crezi că cei care se satură de viață, se transformă În brazde pe care cresc albăstrele? Cine se satură de viață, Își dă drumul În gol de pe vreo stâncă, Înghite melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care rămâne, după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ne amăgim? Am adus pâine și parizer. Am adus și câteva propoziții memorabile. Ți le spun când Îți faci siesta. Știi tu broască râioasă câte tone de detergenți ar trebui să consume Europa pentru ghetoul nostru? Vreo zece. Le-ar Înghiți disperații ăștia, crezând că e lapte praf. Ar muri fericiți,,. Așa cum zace cu mâinile pe piept și cu ochii Întredeschiși, cu barba crescută În dezordine, Kawabata pare o operă de artă, o pictură făcută de un maestru dintr-un secol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am inventat nici bomba atomică, nici o cale ferată care să traverseze Pacificul,,. se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În telefon, dar vocea de la capătul firului Încearcă să te potolească, să-ți explice că ,,târfele sunt Înghițite de valurile vieții, ele nu cară apă În spinare două etaje ca să-ți spele cămășile, ele nu stau la coadă la carne și cașcaval zile și nopți, ele nu miros a litere de carte și a cozonaci, ele nu cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încăpere și s-a așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din ghetou să-i calce teritoriul, dar abilitatea lui diplomatică, a funcționat fără greș, reușind să-și redobândească liniștea. A doua zi de Paști este o zi foarte tristă pentru Antoniu. Kawabata abia poate să bea puțin ceai și să Înghită o bucățică de brânză. Au ciocnit câte un ou roșu, dar bătrânul nu l-a putut mânca, chiar dacă s-a spart și s-a umplut de cracliuri ca un geam lovit de o pietricică.. Bătrânul zace Întins pe spate, Învelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o mână pe care reușise să și-o elibereze din lațul făcut de brațele brutei, a tras cu o mișcare rapidă spre el scaunul, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar pe chip se mai puteau citi urmele unei trecute frumuseți care pe ea n-o interesase, de vreme ce nu părăsise Încăpătoarea noastră casă, de la vârsta de douăzeci de ani și slujea acum, cea de-a treia generație. Moșiile bunicilor dispăruseră Înghițite de furia comunistă, dar casa, nici azi nu-mi explic cum, nu ne fusese luată. Prima zi de școală a fost un supliciu. Abia așteptam să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum Înainte va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap că vei putea deveni scriitor. Au apărut generațiile noi care or să te halească, or să re sfideze, or să te Înghită de viu. -Dar Nina Berberova? ripostează timid. La optzeci de ani publica carte după carte. -De unde ai auzit dumneata de Nina Berberova? -Am citit Într-un ziar. Eu am numai cincizeci și cinci de ani, deci poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de devreme de teamă să nu mă rătăcesc pe drum. Totuși, în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]