1,762 matches
-
zi ce trece. Mănâncă puțin, se mișcă puțin. Tinerii mănâncă mult și se îngrașă. Lumea din ziua de azi nu prea are chef să se îngrașe, dar părerea mea e că nu-i nimic rău în asta. Depinde cum se îngrașă fiecare. Dacă te îmbolnăvești sau îți pierzi frumusețea, atunci, da, contează. Dar dacă te îngrași frumos, nu-i nici un pericol. Trăiești ca lumea, îți satisfaci poftele trupești, îți păstrezi și mintea clară. Și eu eram gras când eram tânăr. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din ziua de azi nu prea are chef să se îngrașe, dar părerea mea e că nu-i nimic rău în asta. Depinde cum se îngrașă fiecare. Dacă te îmbolnăvești sau îți pierzi frumusețea, atunci, da, contează. Dar dacă te îngrași frumos, nu-i nici un pericol. Trăiești ca lumea, îți satisfaci poftele trupești, îți păstrezi și mintea clară. Și eu eram gras când eram tânăr. Nici nu-ți vine să crezi, nu? Bătrânul izbucni în râs. — Îți plac sandvișurile, nu? — Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fată frumoasă și slabă mâncând în halul ăsta. Ca bucătar, nu puteam fi decât încântat, dar în același timp nu-mi puteam înfrânge dezgustul. — Întotdeauna mănânci așa de mult? am întrebat ușor stânjenit. — Da, răspunse ea calmă. — Și nu te-ngrași deloc? — Am stomacul dilatat. Nu pun pe mine indiferent cât de mult mănânc. — Cred că te costă cam mult mâncarea, nu? Adevărul e că îmi înfulecase și ce-mi pregătisem pentru a doua zi. — Enorm! Aproape tot salariul se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de aceea și uitasem că era grasă. Arăta totuși ca o balenă. În comparație cu trupul, sânii erau mici, dar frumos conturați. — Nu arăt chiar rău, nu-i așa? întrebă ea. — Nu, deloc. Dacă ai ști cât m-am chinuit să mă îngraș! A trebuit să mănânc mult, plus dulciuri și grăsimi. Am încuviințat în tăcere. Cât a fost ea în baie, mi-am scos pantalonii uzi de pe mine și mi-am pus unii uscați, care se salvaseră de la dezastru. M-am întins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țigară cu Peter Maas, care aștepta acolo același lucru. Tocmai rupsesem relația cu un topmodel din cauza unei certe bizare în timp ce prăjeam un macrou pe grătar - se plângea de prea multă băutură, prea multă inconștiență, de exhibiționism, de homosexualitate, că mă îngrășasem, de paranoia. Însă era vara lui Jeffery Dahmer, celebrul homosexual-cannibal-ucigaș în serie din Wisconsin, și atunci am fost sigur că individual fusese influențat de American Psycho, fiindcă ororile comise de el erau la fel de groaznice ca acelea ale lui Patrick Bateman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
două dintre crimele relatate în carte, am dat o serie de telefoane surescitate, la beție, agentului meu de la ICM și editorilor de la Knopf, pentru a mă convinge că nu era vorba de asta (nu era). Și da, era adevărat, mă îngrășasem douăzeci de kilograme - eram atât de bronzat și de gras că dacă ai fi desenat o față pe e gogoașă gigantică și ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru a o tăia un singur om. Apoi către maică-sa : - Mamă, era ca scroafa cea pe care am avut-o noi și au împușcat-o rușii acum doi ani. Cred că avea peste 200kg. dar dacă o puneam la îngrășat, se făcea peste 300, că avea unde băga! Tu Săndele, ce mai faci, ai venit pentru mai multe zile, sau așa o permisie ? - Am venit în vacanța ce se dă elevilor la școlile militare de sărbătorile de iarnă. Această vacanță
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vîndă pe sine însuși ca pe un animal exotic. Masca lui ursuză, care exprimă în permanență ceva între țara mea, izvor de lacrimi și grrr, nu dă deloc bine pe lîngă chipul lui Diego, care, oricît de șocant s-ar îngrășa sau ar slăbi de la o secvență la alta, rămîne chipul unui om care zîmbește ușor și sincer. Maradona și-a petrecut ultimii ani luptîndu-se cu toxicomania și cu obezitatea, dar, dacă e să e luăm după ce ne raportează orice cameră
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Să te muți cu casa, adică. Pentru că lui i-ar fi destul de greu să treacă pe strada pe care locuiești și să vadă lumină la geamul tău. Apoi, ar fi foarte bine să-ți schimbi înfățișarea. Poate reușești să te-ngrași foarte tare. Și să te vopsești. Să-ți tunzi părul scurt și să ți-l platinezi, gen C.C. Catch în clipurile din anii ’80. N-ar strica să-ți schimbi și numele. În felul ăsta, ai începe o nouă viață
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de creație. Oameni care gândesc campanii, pentru ca toată afacerea să meargă înainte cu succes. Da’ de unde, prietene. Nici pomeneală. Aia-i treaba agenției de publicitate. De-aia arunc eu pe fereastră un sfert din profit în fiecare an. Ca să se-ngrașe copiroaitării ăia. Așa-i mersu lucrurilor, ce să fac. N-am cum să mai hrănesc încă o gură care nu știe decât să mestece. Îi explic că știu să fac multe lucruri. Îl fac să înțeleagă că sunt un om
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
unele date prezentate de participanții la această campanie erau veridice, iar altele pot fi considerate exagerate. De pildă, Moreau de Brasey semnala că din cei 79.800 ruși „27000 (!) de oameni au rămas în această țară aridă pentru a-i îngrășa pământul, parte din ei uciși de focul inamicului, dar cei mai mulți de dizenterie care cuprinsese grosul armatei, cât și din lipsă de hrană”. Din cele 140 de tunuri ale artileriei ruse, doar 42 mai funcționau, o parte din ele fiind trase
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în stradă, își aprindea o țigară, cu mâinile ei tremurânde. Bărbatul ei e spitalizat undeva în Bretania. Băiatul e plasat într-un spital psihiatric." Ea își aduce aminte de un tânăr vioi și simpatic, care, brusc, a început să se îngrașe. Nu mai dădea bună ziua, nu mai vorbea cu nimeni, era de o dispoziție sumbră. "Chiar el era", confirmă Maryse, care îl revăzuse la înmormântarea mamei lui. Stătuse deoparte, cu capul în jos și mâinile atârnând. Sumbru și singur. N-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noi, cei vechi, cu niște pensii derizorii acum, ne mândrim în sinea noastră de cele construite în vremurile trecute. Nu am simțit acel regim ca fiind ilegal, criminal, sau odios cum este denumit de către unii, care s-au înfruptat și îngrășat din binefacerile lui. Pentru mass-media noastră și pentru patronii ei, tot ce s-a construit până-n ’89 a fost neutilizabil, greșit sau reprezintă, cum le spunea ex-priministrul Petre Roman "mormane de fiare vechi", moștenite de la comuniști,(fără să menționeze însă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
te rog din nou s-o supraveghezi din... Suceava. Numele muzeografului Îmi e tare cunoscut, dar nu știu, de unde să-l iau . Poate, ca folticenean, va avea cel puțin milă de creația altuia, pentru locul său natal . Totuși, „ochiul stăpânului Îngrașe vita”. Totul e: să nu strice ce-ai făcut mata. D-na Ungureanu s-a bucurat auzind de d-na Niculescu-Varone, care i-a fost colegă la universitate, la lb. română (D-na Ungureanu are 2 licențe: româna și germana
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
punea întrebări neutre, ca să nu se dea de gol că nu-și amintește deloc de ea. — Mai țin legătura cu Georgiana, începu să turuie Leni. Tare drăguțică a fost și a rămas! Veselă și hazoasă, scumpică foc! S-a mai îngrășat ea un picuț, da’ nu-i stă rău. Tu, în schimb, nu te-ai schimbat de fel, ba chiar arăți un picuț mai bine ca-n liceu! Te-aș fi recunoscut și pe stradă, ce mai! Doamna Ionescu etală un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai știe unde este, că niște banale străzi devin dintr-odată niște posibile tuneluri spre alte lumi, obscure. Când o zări de la distanță pe Georgiana venind spre ea cu un surâs larg, Clara își reprimă cu greu uimirea. Georgiana se îngrășase mult. Pistruii de odinioară i se transformaseră în niște mici pete inestetice pe obraji, iar frumosul ei păr cârlionțat era tuns scurt, băiețește, înăsprind-o. — M-am gândit să ne vedem aici pentru că fac ăștia niște sarmale trăsnet! îi spuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa. Mulțumit de sine, își ținea ochii închiși și mâinile îndoite sub cap. Avea obrajii îmbujorați și era evident că se îngrășase. ă Așa este, fu de acord Porfiri. Am venit să îți spun că ești liber să pleci oricând dorești. Răspunsul îl tulbură pe Virginski, care îl privi cu îndoială. ă Foarte bine, spuse el după o vreme și se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
până la urmă cineva ca să le spună tuturor românilor să se scoale cu mic și cu mare împotriva acestei societăți strâmbe unde doar hoții trăiesc bine. Bineînțeles în categoria celor mai mari hoți sunt puși în primul rând politicienii, care se îngrașă, și-și îngroașă ceafa, pe seama amărăștenilor care trag din greu la carul acesta cu roți din ce în ce mai pătrate numit România. Nu se știe și cred că nici n-o să aflăm la Jurnalul de la ora 5, dacă până la urmă cele două
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să fie desigur el. Când va ieși la pensie.” Aici Haralamb Gugui a pus punct și cere părerea dumneavoastră: un scriitor de vagoane poate fi și scriitor al necazurilor noastre? Răspunsul dați-l joi după amiază, la post-restant! Mulțumesc! Mă-ngraș, deci exist! D e când am atins cu succes greutatea de 97 de kile la cei 1,70 înălțime, pe care-i am moștenire de familie, am încetat nu numai din a alerga după femei, ci și din a merge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în tihnă la ceea ce spun unii medici nutriționiști, cum ar fi de exemplu Mihaela Bilic, ce explică chiar la modul literar cauza. „Paradoxal, în momente de criză, omul nu slăbește, ci, dimpotrivă, ia proporții. Pentru că mâncatul prost e cel care îngrașă. Se slăbește cu proteine din carne și din pește, ori oamenii, atunci când sunt săraci, mănâncă mulți cartofi, multă fasole, multă pâine, margarină în loc de unt și tot așa...“. Așa spune ea și uitându-mă la trecători, se pare că o să-i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Din zece femei care au trecut prin fața mea, opt erau supraponderale. Deci am început să trag concluzii, adică niște sentințe din acelea care încep aproape invariabil cu veșnicele cuvinte: „deci” sau „așadar”. Așadar, după câte se vede, riscul să ne îngrășăm cu toții ca porcii, iar Nikita grăsana de la TV să devină modelul absolut de frumusețe - asta ca să nu dau exemple mult mai „dezvoltate”! - e direct proporțional cu datoria la FMI și cu rămânerea la guvernare a hrăpărețului guvern PDL cu marinarul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apăru cu aceeași veselie debordantă pe care i-o cunoșteau foarte bine. În timp ce foștii dascăli îi priveau direct, în față, elevii, acum oameni în toată firea, cu familii și responsabilități, schimbați și maturizați, se analizau cu reținere. Dana Lupe se îngrășase îngrozitor. Era, aproape, de nerecunoscut. În vremea anilor de liceu, fusese socotită una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și trupul zvelt, o fetiță timidă, abia ieșită în lume. Cu tenul alb, curat, ochii creionați discret cu dermatograf negru, silueta armonioasă, îmbrăcată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
convins pe Rotari că era bine să dispar o vreme din Brescia, drept care m-am instalat într-o casă din vecinătatea mănăstirii. Trebuie să spun imediat că succesul nu mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi rugat-o să se-ntoarcă la Pavia, ea însăși s-ar fi oferit s-o facă, iar Gundeperga ar fi putut să spună doar atât: „Ea a hotărât“. În ceea ce o privea, Gundeperga a început din nou să se îngrașe. Nu ca pe vremuri, dar destul de mult ca să-și dea la cusut alte tunici mai încăpătoare. Era interesată de toate câte aveau loc în regat și, când și când, îmi trimitea scrisori în care, mascat de rugăminți, găseam un sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]