1,433 matches
-
de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule Fielding. — Bietul Harry, făcu Ted, pe un ton sumbru. Din tot grupul, Ted era cel mai vizibil Îngrijorat de soarta lui Harry. Privea Întruna la sfera Închisă de pe monitor, Întrebând: — Cum o fi reușit? Și adăugând apoi: Sper că nu i s-a Întâmplat nimic. Repetă lucrul ăsta de atâtea ori Încât, exasperată, Beth răbufni: — Cred că deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un mediu care n-a mai văzut Înainte lumina și să nu te aștepți la nici un efect. Ceva În această discuție Îi zgândărea lui Norman subconștientul. Simțea ceva, ceva interesant. Dar nu izbutea să priceapă. — Harry. — Da, Norman. Arăți cam Îngrijorat. Știi, codul ăsta de substituție e cu adevărat mizerabil. Să-ți spun drept, nu sunt sigur c-am să pot să-l descifrez. Vezi tu, problema e că dacă este o substituire de litere, ai nevoie de doi digiți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era și aceea ce nu era important. Spusese că nu va putea să desfacă codul. Spusese că nu-și amintea ce se Întâmplase În sferă sau cum o deschisese. Și nu părea să-i pese. — Harry, când ai ieșit păreai Îngrijorat. — Îngrijorat? Că am avut o migrenă groaznică Îmi amintesc, dar... — Spuneai tot timpul că trebuie să ieșim la suprafață. — Zău? — Da. De ce ai spus asta? — Dumnezeu știe! Eram atât de zăpăcit. — Mai spuneai că e periculos pentru noi să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și aceea ce nu era important. Spusese că nu va putea să desfacă codul. Spusese că nu-și amintea ce se Întâmplase În sferă sau cum o deschisese. Și nu părea să-i pese. — Harry, când ai ieșit păreai Îngrijorat. — Îngrijorat? Că am avut o migrenă groaznică Îmi amintesc, dar... — Spuneai tot timpul că trebuie să ieșim la suprafață. — Zău? — Da. De ce ai spus asta? — Dumnezeu știe! Eram atât de zăpăcit. — Mai spuneai că e periculos pentru noi să mai rămânem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
peștii, spuse Beth. Mănâncă. Barnes Încuviință din cap. Tina umblă iar la butoane. — L-am deconectat. Auziră din nou șuieratul monoton. Încordarea din Încăpere slăbi. Norman se simți obosit și se așeză. Observă că Harry arăta mai degrabă Îngândurat decât Îngrijorat, În partea opusă a camerei, Ted stătea lângă trapă, mușcându-și buza. Arăta ca un copil Înfricoșat. Se auzi un „bip“ electronic. Pe ecranele cu plasmă gazoasă apărură brusc niște semnale. Tina Îi anunță: Am un semnal pozitiv pe senzorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am făcut-o m-a posedat. Pasiunea era întunecare ca sămînța morții. Nimeni n-o știe. Primul sărut anunță viitorul cadavru. Doctorul stă de vorbă cu soția mea: „-Nu știm încă, Elena...“-este și el stînjenit căci e, la rîndu-i, îngrijorat. Centrii vitali funcționează însă ne îngrijorează febra. Pînă la 41,1˚ Celsius hipotalamusul reușește să stăpînească termoreglarea. Peste temperatura asta însă, în prezența sîngelui în creier, evoluția ne scapă. Și la el, Celsius arată mereu 41,1˚. Îl susținem cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste noi. Și nu mai am timp să-mi pregătesc ca Noe o corabie. Nici n-aș avea cu ce o umple. N-am cum să-mi iau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îmbrăcați cu pantaloni stil Ursul Rupert. —Arăți foarte sofisticată, mi-a zis el surprins. Unde te duci? — În oraș, să mă văd cu Laura, i-am spus. —Ai grija să nu vandalizeze careva nenorocita aia de mașină, a sărit el îngrijorat. Tata provenea dintr-un orășel din vestul Irlandei și, cu toate că trăia în Dublin de treizeci si trei de ani, tot nu avea încredere în localnici. Era de părere că toți sunt niște infractori violenți. Și i se părea că centrul Dublinului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amenințat el. Dar după asta amândoi au dispărut. — Îmi cer scuze, i-am zis lui Adam când tata și mama s-au întors, împotriva voinței lor, în sufragerie. Avem o criză familială minoră. —E toată lumea bine? m-a întrebat el îngrijorat. Da, bine, am spus. Eu eram cea îngrijorată acum. Oare Adam era preocupat din cauza lui Helen? Din cauza prietenei lui, Helen? —Claire, a continuat Adam. Sper că nu te superi că te-am sunat. Adică nu vreau să ai senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Oare cum era mâncarea de la închisoare? Oare ce fel de om avea să devină Kate, dacă maică-sa îl omora pe taică-su? Vocea lui James a plutit până la mine printr-o ceață de furie criminală. —Claire, m-a interpelat îngrijorat. Te simți bine? Mi-am dat seama că înșfăcasem cuțitul de unt cu atâta putere, că mă durea mâna. Și cu toate că nu-mi puteam vedea singură fața, știam cu siguranță că era roșie de mânie. Vrei să-mi spui, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
într-un final să-i șoptesc printre dinți, că ai mutat-o pe femeia aia în casa mea? Am crezut c-o să mă sufoc, c-o să vomit sau c-o să fac ceva antisocial. Nu, nu, Claire, a sărit el grăbit, îngrijorat, înfricoșat că - Doamne ferește - aș fi putut să fac o scenă. M-am mutat înapoi în apartamentul nostru. Dar Deni... ăăă... ea nu s-a mutat cu mine. —A! Eram complet șocată. Nu știam ce să spun. Pentru că nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a răspuns el. Îmi plăcea să cred că era nițel șocat de tonul meu urgent. —Bine, am zis eu. Să fii acasă pe la ora opt. Trebuie să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până diseară, i-am spus amabilă, dar foarte, foarte fermă. James a tăcut. — Atunci rămâne pe diseară, la opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis eu. Să fii acasă pe la ora opt. Trebuie să vorbesc cu tine. —Ăăăă, despre ce? m-a întrebat el părând puțin îngrijorat. O să vezi tu, i-am răspuns mieros. Nu, nu, spune-mi acum, a zis el și mai îngrijorat. Nu, James, așteaptă până diseară, i-am spus amabilă, dar foarte, foarte fermă. James a tăcut. — Atunci rămâne pe diseară, la opt, James, am încheiat tot amabilă. —OK, a bâiguit el. Am închis telefonul. Gândindu-mă în continuare la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acum? l-am întrebat. — Pentru că totul s-a rezolvat. —Ei, ce noroc ai avut că Helen te-a invitat încoace, iar eu s-a întâmplat să fiu acasă, nu? l-am întrebat înțepându-l ușor. —Claire, mi-a spus el îngrijorat. Dacă n-ai fi fost acasă, te-aș fi sunat. Eu am crezut că te-ai întors demult la Londra. Altfel te-aș fi căutat mai devreme. Nu, sincer, m-a asigurat el atunci când a văzut privirea sceptică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bărbatul în cauză mai crede că avortul este o greșeală. Ha! Pun pariu că, în drum spre cabinet, tipul s-ar transforma într-o epavă tremurătoare. În orice caz, haideți să revenim la Adam feministul. Adam continua să-mi explice, îngrijorat și serios, uitându-se la mine cu o privire imploratoare proiectată de ochii lui superbi. Știți că avea cele mai splendide gene pe care le văzusem vreodată? Erau dese și lungi și... scuze. Așa! — I-am spus că dacă năștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de estetică, cu deosebire a nasului de oameni ce lucrează subversiv cu intelectul, desfăceau, pe la unsprezece noaptea, o conservă de pește lîngă pomenita fîntînică din perimetrul staniței Dunav. FÎntînica n-avea apă. Privind În jur, unul dintre ei a remarcat Îngrijorat străzile pustii. Replica partenerului de conservă s-a dovedit a fi pe măsura evenimentelor ce-aveau să vină: ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
descoperi un bilețel. Exley, Eu Încă mai cred că ești tot ce am spus că ești, dar am sunat acasă și am vorbit cu sora mea, iar ea mi-a spus că ai venit și că erai În mod evident Îngrijorat din pricina mea, așa că m-am mai Înmuiat puțin. Ai fost drăguț cu mine (cînd nu umblai cu șoșele și momele și cînd nu băteai oameni) și poate că eu Însămi sînt o oportunistă și mă folosesc de tine ca să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el și spuse: — Of, fir-ar să fie! — Spade nu se prezintă la concerte. Cred că te costă bani, nu glumă! Penzler băgă o mînă sub masa lui. — Neanderthal, de-ai ști cîte suferințe Îmi produc clienții! — Nu pari prea Îngrijorat. — De ce ți-e frică, de-aia nu scapi. Știi unde este? Penzler scoase mîna de sub birou. — După părerea mea, este pe planeta Pluto și se distrează cu amicul lui, Jack Daniels. — Ce faci cu mîna aia? Mă scarpin la podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
casetă nepotrivită, spuse ea. Dacă e construită pentru curse, viteza e prea mare pentru dumneata. E chestie de ritm. Asta e probabil făcută pentru circa nouăzeci de rotații pe minut și dumneata probabil că faci mai degrabă șaptezeci și cinci. Norman părea îngrijorat. — E grav? — Nu chiar. Ai noroc. Lanțurile se schimbă separat. Ai nevoie de o cheie și poți să ți-l aranjezi singur. Fiona se ridică. E o idee. — Poți s-o încerci dacă vrei, spuse Norman. Să-mi spui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împarți cu nimeni într-o zi ca asta. E o minunăție. — Nu pentru asta am venit aici. — O... — Nu. Am venit... din motive de sănătate, le-am putea numi. Nevoia de a se mărturisi cuiva deveni brusc puternică. Sunt foarte îngrijorat, abia așteptam să-ți spun. Am încercat să aflăm câte ceva de la doctori, dar durează de luni de zile: febră, transpirații nocturne, dureri de gât cumplite. M-am gândit că o schimbare de peisaj i-ar prii - înțelegi, aer de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se examina pe sine însuși, dacă în inima sa încearcă vreo îngrijorare pentru binele sau răul din lume, dacă este mereu pe deplin liniștit, de deplin odihnit, în orice împrejurare rînduită, sau dacă este cuprins de neliniște, dacă se simte îngrijorat ca toți oamenii pentru reușită și dacă, om cu puțină credință fiind, speră și se teme prea mult, deci este mereu șovăielnic. 14. În al șaselea rînd, desăvîrșirea vieții creștine este convingerea fermă de a nu vrea să faci altceva
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vedeam nicăieri. Speram ca Zach să se simtă bine cu vreun invitat important, pe undeva, deși, în sinea mea, eram îngrozită, fiindcă mă evitase toată seara. — Te simți bine? fu prima întrebare a lui Charlie când m-am așezat. Părea îngrijorat. Oare eram chiar atât de transparentă? Evident, zâmbetul meu chinuit era très neconvingător. — Da, eu... am îngăimat neștiind ce să zic. — Ce s-a-ntâmplat? Oamenii sunt atât de nepoliticoși câteodată, nu-i așa? N-au trecut nici trei secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ca bagaj de mână? mă întrebă el. —Bine’nțeles, i-am răspuns eu nonșalantă, de parcă de fiecare dată când mă îmbarcam într-un avion aveam o valiză și patru pungi de cumpărături. Te simți... bine? mă întrebă el părând sincer îngrijorat. —Minunat! i-am replicat. Cu siguranță că comentariile laudative pe care le-a primit la Cannes i-au șters cu desăvârșire din memorie incidentul Advil. —Sigur? Am fost îngrijorat pentru tine după... Paris, îmi mărturisi stânjenit. —Mă simt bine. Totu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în scandal. A fost pur și simplu îngrozitor pentru mine. Asta nu-i în totalitate adevărat, dar n-are nici o importanță, de vreme ce nu mai avem nimic a ne spune, replică contesa glacial. Se lăsă o tăcere stânjenitoare. Charlie se uită îngrijorat de la mama lui la a mea. Nu-mi dădeam seama pe cine-o să creadă. Poate i se luase un văl de pe ochi și-și reamintea vechile povești de familie. Nimeni nu mișca și nu scotea o vorbă. În timp ce secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din locul de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]