2,464 matches
-
ele (cu prezența lui Dumnezeu!) nuL recunoaștem (sau nu-L înțelegem). Spuneți-mi acum: dacă Iisus ar fi apărut mulțimilor sub forma unei flăcări înalte și vioaie, ar fi reușit să se facă ascultat? Nu cumva... toți ar fi fugit îngroziți de foc? Din acest motiv, El s-a înfățișat oamenilor ca OM! A trebuit să se prezinte ca unul de-al lor pentru a Și-i apropia și a Se face ascultat, înțeles, crezut... Acum îndrăznesc apropierea: dacă noi, cei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat! Să revenim la Chile lindo! Discuția în "patul conjugal", cu trecerea de la Roma la Santiago, n-a prea fost ușoară. Soția, o mare sufletistă, iubindu-și părinții, sora și nepoata, era îngrozită de a pune "mări și țări" între ea și familie. Când și-a mai adus aminte că la Santiago sunt frecvent cutremure, m-a informat "oficial": "Băiețaș, te duci singur!". Am purtat câteva zile muncă de lămurire cu ea, evidențiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să văd dacă s-a mai "băgat" ceva și mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd, la Hala Unirii, coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și o singură zi de muncă. Rosanna îmi promisese că, între timp, se va interesa de un loc stabil pentru mine. O să-mi aduc mereu aminte acea seară. Eram foarte speriată, între timp Concetta încerca să mă sune și mă îngrozeam. Parcă aș fi făcut ceva ilegal și așteptam în orice moment să fiu prinsă. Când am intrat pe ușă, două capete albe s-au întors spre mine zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
doi ani, a fost repartizat în satul unde avea să profeseze și viitoarea lui soție, ceea ce în alte condiții nu s-ar fi întâmplat. De aceea, el scrie o frază care în alt context ar fi fost aberantă: „M-a îngrozit nu o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în acea vreme elevă internă, la liceul „Zoia Kosmodemianskaia”, liceu perfect vizibil de la celălalt capăt, dinspre Grădina Icoanei, al străzii I.L. Caragiale. Doar vreo două sute de pași mă despărțeau în spațiu de Doina. În timp - încă 5 ani. M-a îngrozit nu o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă. Dacă în acea după-amiază de martie aș fi rămas acasă, așa cum, la un moment dat, plănuisem, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al scrisului - eram, pur și simplu, din disperare. Din disperarea că nu voi reuși să găsesc idei, că nu voi fi în stare să mi le exprim etc. Pagina albă - o banalitate pe care am trăit-o din plin - mă îngrozea. Am intrat în literatură cu o părere nu foarte bună despre mine. În nici un caz ca un Napoleon dinainte sigur de victoriile sale. Unii colegi motivau modul meu de a scrie printr-un ascuns spirit de avariție. Vroiam, cu alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca un bloc de realitate, unul din acele vise care te conving că trăiești cu adevărat ceea ce visezi, care elimină orice urmă de complicitate între vis și cel ce visează, știind, bănuind că visează. Visul nu numai că m-a îngrozit, dar m-a și surprins. De câte ori mă gândeam, și mă gândeam adeseori, la ziua în care o să dispară și tata, mi se părea că atunci nu o să sufăr la fel de mult ca la moartea mamei. Iată însă că visul de la Snagov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație, era cât pe ce să cobor după țigănuș și să cer să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cordială a Sfântului Părinte, în semn de omagiu, pentru cartea dvs. „Ceasul hotărârii - Apostolica Vivendi forma “. Aceste pagini scrise cu inima sfâșiată de durere în fața rătăcirii religioase și morale, care aduce mari nenorociri asupra omenirii și ne fac să ne îngrozim de altele și mai rele, vor să fie - și chiar sunt - o atenționare tristă și stăruitoare adresată preoților și persoanelor consacrate, ca să iasă din mediocritatea lor spirituală pentru a trăi și a lucra potrivit misiunii lor, înălțând oamenii la lumina
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
dificultatea nu constă în obstacolele de depășit, ci în lipsa de credință. Din cauza asta se scufunda și Petru atunci când mergea pe valurile mării: «Om cu puțină credință, pentru ce te-ai îndoit?» (Mt 14,31). Din acest motiv furtuna i-a îngrozit pe Apostoli, chiar dacă îl aveau pe Isus cu ei în barcă: «De ce vă temeți? Nu mai aveți credință?» (Mc 4,40). Din această pricină n-au putut Apostolii să-l alunge pe diavol, din cel posedat: «Din cauza slabei voastre credințe
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Unii - așa nota card. Mercier într-o scrisoare adresată clerului său - preferă ca Bisericile separate să ajungă la cea mai desăvârșită descompunere a lor, pentru ca să fie cât mai net contrastul dintre greșeală și adevăr. Ajuns la extremități, răul îi va îngrozi și va fi ceasul triumfului adevărului! Dar, ne întrebăm, oare asta este cea mai bună tactică? Este o râvnă adevărată? Și ce vom putea salva, atunci când totul va fi pierdut? Și apoi, pierderea credinței, ruinarea sufletelor creștine, este tot în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în evidență în acest loc. Ar trebui să încerc să scriu ca un poet anonim. Abia atunci s-ar vedea dacă am geniu. Singurătate Aspir să mai am timpul acela pe care l-am risipit fără întoarcere. Ideea ce mă îngrozește cel mai mult e aceea de a fi nevoit să mor înainte să pot învăța ce înseamnă moartea. Simt că singurătatea mă apropie de acest mister, îmi dă puterea să-i tolerez vecinătatea inevitabilă. Templul din Eryx Revăd urcușul iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doar un lucru: reușiserăm să zburăm împreună. A trecut o grămadă de timp de când n-am mai izbutit să zbor în vis. Acum nu mai am acest soi de vise, care altădată îmi umpleau somnul. Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știe dacă baa al meu - sufletul, după egipteni - are să fie după moarte atât de binevoitor încât să nu mă părăsească imediat. Geții cred că sufletul rămâne în preajma trupului defunctului, ferindu-l de orice pericol. Aș vrea să fie adevărat. Sunt îngrozit de viziunea trupului meu lipsit de apărare... Mă chinuie gândul că ar putea să fie profanat de fiare exact ca hoitul acela pe care l-am văzut sfârtecat fără milă pe plajă. Nu știu de unde-mi vine grija obsesivă de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie efectiv. Nu știau cum să mă dea afară și eu și colegii mei am fost rugați să ieșim mai repede . Nu înțelegeam de ce, dar ne-au dat afară din pușcărie. Erau deja îngroziți de noi...” N.n. - Bătuți măr; tumefiați, cu tălpile ca niște anvelope de trabant; punctați corporal cu echimoze, ochi cianotici, numai buni de ieșit pe stradă spre groaza trecătorilor. Chiar în situația unicat, profesorul George Pruteanu l-a invitat în modestul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Eu am deza‑ măgit-o până la urmă pe Monica Lovinescu, pentru că m-am lăsat de literatură. Și ea a simțit încă de atunci, după întâlnirea mea cu Ghiță Ionescu. Când a auzit că m-am întâlnit cu Ghiță Ionescu, s-a îngrozit, pentru că ei erau convinși că sunt un mare talent literar. Monica Lovinescu, în orice caz. Și încă nu știau tot restul. CĂci, după aceea, Ghiță Ionescu m-a trimis la Harvard, m-a pus pe un alt circuit. Când Monica
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe care le țin, un curs despre tranziție, și nu vreau să fiu plicti‑ coasă. Dar, în același timp, cursul Ăsta se plătește așa de mult cu viața noastră din acești 25 de ani, că studenții mei de la Berlin sunt îngroziți când le spun că eu orga‑ nizam emisiuni TV... V.A. : Studenți care nu știu ce e comunismul sau sunt și din fostele regimuri comuniste ? A.M.P. : Sunt și din regiunea noastră. Am studenți polo‑ nezi, slovaci, lituanieni... În orice caz, toți
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
control erau identificate cu sta‑ tul comunist ! Ce să mai vorbim ! E notoriu că la noi cei din Garda Financiară au fost primii hoți. La Garda Financiară, ani de zile, dacă te uitai la declarațiile de avere ale salariaților, te îngrozeai : parcă era peștera lui Ali Baba cu toate nestematele din lume ! V.A. : Sau vameșii. A.M.P. : Hai să zicem că vameșii sunt foarte slab plătiți. Aici sunt greșeli politice foarte mari. Celor de la Garda Financiară și celor de la Fisc
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Toată lumea a făcut așa. Nu e grav. Dar poate că e o oarecare contradicție, când tu ești șeful taberei anticorupție. Alții au fost pe lista neagră pentru mai puțin. De exemplu, Iliescu, pentru casa din Jean Monnet. S-a supărat îngrozi‑ tor. De ce l-am pus acolo pentru casa din Jean Monnet ? Pentru că și-a luat o casă sub prețul pieței, profitând de faptul că a fost demnitar. Poate că nu trebuia să-l punem nici pe Iliescu, dar, dacă l-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
îl trimisese în America, la studii... A.M.P. : Era printre puținii oameni care căpĂtaseră o edu‑ cație potrivită pentru ce urma. Acum cred că e mare antreprenor în sectorul privat. Iar PSD, să nu uităm, s-a răzbunat, după aceea, îngrozi‑ tor. SĂ nu uităm că Alin Giurgiu, adjunctul lui Radu Sârbu care conducea privatizările, a stat în închisoare, în arest preventiv, vreo doi ani. Scriau disperați antrepre‑ norii străini, s-au strâns semnături sub Adrian NĂstase, dar, până n-a
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu l-au citit pe Cicero. Ei învață pe de rost niște articole de lege. Asta e Facultatea de Drept de la noi. În mod evident, ei nu au o cultură a dialogului. Ei niciodată nu exersaseră dezbaterea. V.A. : MĂ îngroziți cu această informație pe care mi-o dați. Ce se întâmplă atunci în facultățile alea private ? A.M.P. : N-am nicio idee ce e în facultățile private, dar la stat cu certitudine nu e bine. Acum poate să mai fi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ideal de dezvoltare pentru restul lumii, de la contestarea principiilor sale, cum ar fi tratamentul egal acordat femeilor sau separarea Bisericii de stat la distrugerea în fapt a facilităților cre‑ ate de civilizația occidentală“ și „Occidentalii nu înțeleg antraxul și sunt îngroziți de altruismul aparent al acestor dormanți care se trezesc doar pentru a se sinucide. Ideologii contra cărora s-a luptat în secolul XX nu se sinuci‑ deau ca purtătorii de antrax, chiar dacă ocazional uitau de ce au plecat de acasă și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
La un moment dat o să fie agenda pe regiunea asta mai favorabilă decât este acum. Se vor alinia stelele. Dar, în momentul în care se întâmplă acest lucru, tu trebuie să ai motorul tău deja pornit. Iar pe mine mă îngrozește faptul că și după 25 de ani România nu e mai pregă‑ tită să fie pentru Moldova locomotiva care s-o tragă, cum a fost Germania de Vest pentru Germania de Est. Dimpo trivă. Când am avut o misiune ONU
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În această văgăună iarăși dintr-o pricină cu păcat; preoteasa, mândră, frumoasă și plăcută femeie, cânta din gură pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]