KorAP: Find »[drukola/base=îngrozit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...74 >

1,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
îndârjită, bate-l până-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era nici urmă de milă; se uita la el cu ochi înrăiți de furie și-l încuraja pe frate-său să-l lovească și mai tare. În cele din urmă mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
aceea lucrurile merg mai bine. Îți capeți o liniște relativă și scapi de neplăceri. 3 februarie Am intrat într-o biserică. Am aprins două lumânări. M-am uitat apoi cum scădeau ceara și viața. 4 februarie Sunt bolnav și ușor îngrozit. Gripă cu complicații de respirație. Augusta e foarte enervată de boala mea. Pare din ce în ce mai sâcâită. 5 februarie Citesc o carte despre rolul delațiunilor în timpul Inchiziției și mă gândesc că uneori victimele n-au fost mult mai onorabile decât călăii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
e teamă? Te-a amenințat vreodată?” „Nu”. „Atunci?” „Nu știu, murmură Dinu. Când îl simt în aer, respir parcă mai greu”. „N-ai încercat niciodată să-l vezi, nu te-ai dus niciodată în sala cu oglinzi?” Mă privi aproape îngrozit. „Eu?” „Da, tu, de ce te miri așa?” „Cum o să mă duc eu? zise Dinu. Sunt mulțumit că nu mă cheamă. Cred că dacă ar trimite după mine să mă duc în sala cu oglinzi aș face o criză de astm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
când, deodată, se auzi un horcăit suspect la motor. Pilotul înjură groaznic văzând că aparatul pierdea din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am achitat și pe el. Într-o noapte, mi-am închipuit că aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
ajutor. Dar Profetul care ridicase de jos halatul Laurei și îl ținea între degetele lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pe Laura, care o asculta tăcută, fără să schițeze nici un gest de împotrivire. Mi s-a urcat un val de sânge la creieri și am înfruntat-o pe Moașa ca pe o servitoare, făcând-o de două parale sub privirile îngrozite ale Laurei. Moașa s-a înroșit violent, rămânând cum rămăsesem eu în fața lui Vecu. Nu i se întâmplase așa ceva niciodată. Și măcar dacă scena s-ar fi petrecut undeva fără public. Dar pe coridor, la ora aceea, foiau mulți bătrâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu mă spuneți, domnule scluptor”, s-a rugat el. „Bine, dar să nu te mai prind pe aici”, i-am zis. Am căutat-o apoi pe femeia mutilată de tren. Trebuia să aflu de la ea ceva foarte important privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

de mireasă. — Sigur că merită să mergi înainte! Unu: Citizen continuă să fie cel mai bun ziar din oraș și, dacă vreți să știți - scoase dosarul cu cifrele vânzărilor pe care îl solicitase expres în dimineața aia din geantă, realizând îngrozită că flaconul cu sânge era încă acolo -, vânzările noastre nu au scăzut de când Express-ul a redus prețul. Grupul păru ceva mai înviorat, dar nu îndeajuns încât să-i poată trimite înapoi la locurile lor, porniți să dea în vileag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

fi răsărit brusc În fața ferestrei sufrageriei mele, anume pentru a-și revărsa căldura asupra mea. După cum constat În prezent, necazul cu sentimentul de vină pe care-l ai atunci cînd te prefaci bolnav este că sfîrșești prin a fi prea Îngrozit ca să părăsești casa și astfel Îți irosești Întreaga zi. Și desigur, cu cît faci mai puțin, cu atît Îți dorești să faci mai puțin, așa că, la ora două, ajunsesem să mă plictisesc și să fiu adormită și lipsită de energie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu siguranță că ai părăsi pe cineva pentru una ca asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde ea Îngrozită. Cine se ușurează În public merită trimis la plimbare. Și altceva ce mai face? Întreabă ea, aplecîndu-se, ca și mine, spre Fran, cu un rînjet diabolic. Aceasta oftează. — Sally, da’ știi că ești de plîns? — De unde să știu ce anume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pe nervi? 9 — Hai, Ellie, inspiră mai adînc. Linda gîfÎie enervată În timp ce strînge mai tare șireturile de la corsetul rochiei mele de nuntă, Înjurînd că marginile refuză să se unească. — Of, pentru numele Domnului! În cele din urmă se lasă păgubașă, Îngrozită că transpirația care stă s-o podidească Îi va strica machiajul perfect. — E total ridicol, spune ea, așezîndu-se pe vechiul pat din camera lui Dan. Credeam că ai fost la o probă acum două săptămîni. Cum se face că rochia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
omorî dacă i-aș spune maică-sii fără să fie și el de față. — Am tot ronțăit snacksuri În ultima vreme, spun eu cu nonșalantă, Încercînd să ofer o explicație pentru talia mea, care ia proporții rapid. — Snacksuri? exclamă Linda Îngrozită. Majoritatea mireselor slăbesc, Ellie, nu se Îngrașă, pentru Dumnezeu. Ce-o să ne facem? Vocea ei atinge limitele isteriei, iar eu sînt martora uimită a acestei scene. Cu toate că lumea vorbește despre stresul provocat de organizarea unei nunți, deși am citit practic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
nodul din gît, acesta scapă cumva de sub control și se aude sub forma unui suspin, care, la rîndul său, se transformă Într-un șir de suspine. Sar În picioare și fug În casă, fără să-mi pese că Linda pare Îngrozită (bănuiesc că din cauza ingratitudinii mele), iar Michael, furios (Dumnezeu știe din ce motiv). Dan, sărmanul meu Dan, arată pur și simplu complet pierdut. Înăuntru, mă calmez și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
șezut acolo, simțind că mi-e rău și teamă. Eram prea lașă ca să o sun. Nu m-am mișcat de la locul meu pînă nu a venit Dan acasă, moment În care i-am povestit totul cu o voce pierită și Îngrozită, omițînd intensitatea „concertului“ meu și spunîndu-i doar că era posibil ca mama lui să fi auzit lucruri nu tocmai amabile. A sunat-o el. Tot ce auzise și continuase să asculte timp de douăzeci de minute, cît mersesem eu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Întinsă În pat și mă gîndesc să-l părăsesc. Mă gîndesc dacă eu și Tom ne-am putea descurca singuri. SÎnt șocată de faptul că am reușit să dau glas celui mai mare secret al meu, dar Fran, În loc să arate Îngrozită, așa cum mă așteptasem, se mulțumește să rîdă. — Crezi că n-am visat și eu la asta În fiecare seară, după ce le-am născut pe fete? Stăteam În pat, simțeam că-l urăsc pe Marcus și visam la divorț. Nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
asigur eu. Dar trebuie să Începi să ții regim de mîine. Am slugărit la bucătărie toată după-amiaza, așa că trebuie să mănînci tot În seara asta. — OK, zîmbește ea. O să Încerc să nu mă gîndesc la bikini. — Bikini? o privesc eu Îngrozită. Glumești? N-am mai purtat bikini de cînd aveam șaisprezece ani. Știu, nici eu, dar tot omul are dreptul să viseze. Pariez că Lisa poartă bikini, zice ea, cu un chip posomorît. — Mda. Și mai pun pariu și că arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
urăsc. Cred pur și simplu că nu au știut cum să fie socri și, desigur, după accident, au fost nevoiți să se confrunte și cu sentimentul de vină, iar tu Îi țineai la distanță. — Dumnezeule, exclam eu, privind la ea Îngrozită. De partea cui ești? Observ că pînă și Trish Îi adresează o privire care o previne că ar trebui să tacă dracului din gură, pentru că nu e nici momentul, nici locul. — Îmi cer scuze, Ellie, se căiește ea. N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ei bine, ar fi indicat să Începi să-ți amintești, căci vreau să aud toate detaliile picante. ZÎmbesc și clatin din cap. Nu există nici un astfel de detaliu. M-a condus acasă, am dat mîna și gata. — Gata? Lisa pare Îngrozită. — Gata. La ce te așteptai? Sex pe Primrose Hill? — Păi, da, dacă ții neapărat să știi. Eu asta speram. — SÎnt Încă măritată, spun eu, acum pe un ton serios. Și ultimul lucru de care am nevoie e o aventură sentimentală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
oglindește pe a mea. SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din cele două reacții, șocul este cel mai puternic. — Ce cauți aici? El e primul care deschide gura, iar În spatele lui o zăresc pe Lisa, Într-un halat flaușat, care pare Îngrozită. Și eu sînt Îngrozită. Și de ce mi se Întîmplă tocmai mie toate astea? De ce nu mi-am dat seama? Lisa și socrul meu. Vă mai amintiți ce Îndrăgostit era de ea În Franța? Vă amintiți cum rîdeam cu toții pentru că practic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
SÎntem șocați și nedumeriți, dar, din cele două reacții, șocul este cel mai puternic. — Ce cauți aici? El e primul care deschide gura, iar În spatele lui o zăresc pe Lisa, Într-un halat flaușat, care pare Îngrozită. Și eu sînt Îngrozită. Și de ce mi se Întîmplă tocmai mie toate astea? De ce nu mi-am dat seama? Lisa și socrul meu. Vă mai amintiți ce Îndrăgostit era de ea În Franța? Vă amintiți cum rîdeam cu toții pentru că practic saliva de cîte ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Ba da! Ea a fost de departe mult mai Înțeleaptă decît oricare dintre noi. — Biata Linda. — Știu. Exact la asta m-am gîndit și eu. — Ce intenționezi să faci? Doar nu vrei să-i spui, nu? Trish are o expresia Îngrozită. — Doamne, nu! Mă Întind și fur un cartof prăjit de pe farfuria de plastic a lui Tom. — Dar s-ar putea s-o sun. Doar să văd ce mai face. SÎnt conștientă că sună bizar, dar simt brusc nevoia să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

acolo până dimineața. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simțit cu groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de obicei, dimineața la cabană, a intrat fără să trântească ușa

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]