1,228 matches
-
dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea tăioasă, rostită din senin de o persoană care, până în clipa aia, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința de yoga și că dup-aceea am băut o cafea cu Fiona, apoi... Femeia a clătinat din cap. Nu, nu-mi mai amintesc nimic altceva. —Ai fost lovită de o mașină în timp ce așteptai să traversezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el nelămurit. — Eu credeam că rămân aici în noaptea asta. —Planul s-a schimbat. David i-a întins haina de camuflaj de pe brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu, nu? Puștiul s-a uitat implorator către Fiona, dar David i-a luat-o înainte. — Nu fii prostuț! Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și o deschise. în timp ce ei doi o urmau, Vultur-în-Zbor auzi pentru prima dată scârțâitul. Un scârțâit regulat, ritmic. Se auzea de pretutindeni din pereți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu era la curent cu viețile lor și, de altfel, din pricina limbii, nici nu urmărea vreun jurnal. Isabelle-Anais și Mémé îi puseseră lui Max o poreclă, dar Omar, în secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că dintele meu a-ncetat războiul, reuși să îi spună cu calm. Am să vin altă dată, când voi fi mai atent să ajung la timp. Te rog încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în stâncă decât o adevărată galerie, ceea ce mă liniști, deoarece puteam atinge cu ușurință fundul grotei, asigurându-mă astfel că nici o sălbăticiune nu se aciuase acolo. În afară de neîmblânzita mea Hiba, care se comporta tot mai ciudat, îngrămădind pietre pentru a îngusta intrarea, curățind cu grijă locul, înfășurând burduful și curmalele în lână spre a le feri de ger, în vreme ce eu însumi, trândav și batjocoritor, îi tot trânteam sarcasme și dojeni, fără să izbutesc s-o descrețesc, s-o enervez și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
primit toate detaliile pe BlackBerry-ul tău. —A, mă tem că nu am BlackBerry. —O, îți face rost Comms de unul, nu te îngrijora. O să iau... — Vreau să spun că nu folosesc BlackBerry-uri. Nu am făcut-o niciodată. Îți îngustează posibilitățile. Asculți Washingtonul sau Londra sau pe cine o fi, când de fapt ar trebui să-i asculți pe cei din cameră. Nu le suport. —OK. Davis se uită la Maggie ca și cum aceasta ar fi recunoscut că e dependentă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea, de la început, un mare cusur. Era prea devreme. Mai bine ar fi fost să dea lovitura la miezul nopții. Dar șeful le-a spus că era urgent; nu aveau timp de pierdut. —OK. Întoarce aici. Era un drum accidentat, îngustându-se rapid până când ajunse cât o pistă de motociclete. Potrivită pentru un tractor, dar dificilă pentru un Subaru închiriat. —Intră pe ogor. OK. Omoară motorul. Era un lan de bumbac, suficient de înalt ca să ascundă mașina, exact cum fuseseră informați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar face cu siguranță același lucru și ei, chiar aici, chiar acum, în această catacombă a secretelor străvechi. Capitolul 53 Ierusalim, vineri, 8.21 a.m. Picioarele luară decizia înaintea ei. Se ridică și fugi, alergând prin locul în care se îngusta culoarul unde stăteau poate douăsprezece femei, fiecare din ele ținând în mână o carte de rugăciune. Aveau capetele acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de piatră, aruncate una peste cealaltă, ca și cum constructorii de acum două milenii ar fi lăsat pur și simplu sculele și și-ar fi abandonat munca. Auzea pași grei în spatele ei. Căuta o ieșire, dar nu vedea decât una. Cărarea se îngusta din nou, întorcându-se cu nouăzeci de grade de la Zidul de Vest, care fusese până atunci un element de siguranță în dreapta ei. Acum nu mai zărea pietrele elegante, ordonat așezate, părea să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce ți-am cerut. Nu țin neapărat să-ți fiu Îndatorată: dacă exista altă rezolvare, recurgeam fără ezitări la ea. Avea dreptate, cred. În orice caz, vorbea ca și când ar fi avut. În ceea ce mă privește, plaja de opțiuni individuale se Îngustase până la reiterarea șanselor omologului meu biblic căruia Dumnezeu i-a spus: Adame, alege-ți o nevastă. Intrasem În horă, trebuia să joc până la capăt. Sau până la epuizare. Norocul meu a fost că am ajuns la capăt Înainte de a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În cele mai țipătoare culori. Am călătorit Înapoi În gând - și gândul se Îngusta tot mai mult, fără speranță, pe măsură ce Înaintam - Înspre regiuni Îndepărtate unde am bâjbâit În căutarea unei deschideri secrete, pentru a descoperi că temnița timpului este sferică și fără ieșiri. Cu excepția sinuciderii, am Încercat totul. Mi-am lepădat identitatea, ca să trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Îți spui probabil că am un tic nervos! râse Cristescu. Cum dau de numele bătrânei îmi vine o idee ori îmi imaginez că în perimetrul respectiv s-a pus la cale un complot tenebros. Coincidența însă nu-i de ignorat. Îngustează unghiul raționamentului și ai să vezi că sună al naibii de interesant. Una din prezumtivele gazde ale cârnului locuiește la o distanță de câțiva metri de Melania Lupu. Începu să râdă încetișor: Nu zău, nu m-ar mira deloc. Locotenentul impasibil își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit, protestam În zadar. —Ha! chicoti el, plin de voioșie. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
afundă într-un desiș de cătină. Se însera... La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
te lași luată cu asalt de sentimente, deși ești conștientă că aici n-ai voie... Fii mai tare. Lasă apa. Discuția celor trei începu să devină numai o simplă părere pentru că orificiul dintre tavanul pivniței și movilă de pământ se îngusta, pe-ncetul, tot mai mult. Se mai auzea intermitent o voce aproape surdă: Vreau apă. Mi-e sete.” 10. 2 decembrie’80. În plin Săgetător. Spitalul X. are A.S.C.R și nu U.A.S.C.R. Baladă pentru calul belit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui Josef se Îngustară și se concentrară pe revolver, calculând unghiul și traiectoria glonțului și dacă acesta va trece pe alături. Nu, se gândi el, va ținti la picioare și mă va nimeri În stomac. Herr Kolber era cu spatele la seif și nu putea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și pierdea capacitate de exprimare. Cum să se bazeze pe ea când va ajunge la Belgrad? Și pe urmă, spuse domnul Savory, să nu-l uităm pe Shakespeare. — Cum l-am putea uita? spuse domnul Opie. El străbate lumea asta Îngustă ca un colos. Vrei să spui... Ce atitudine avea el În privința confesiunii? Era, evident, romano-catolic prin naștere. — În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dans nemaiauzit. și mulți dintre localnici, în acele momente, prin somn, se întorceau de pe o parte pe alta, și orele de odihnă continuau, în liniște și pace deplină. De la un timp, însă, această atmosferă de basm a început a se îngusta. Era pe când Guvernul țării dăduse afară miile de polițai, dispariția lor încurajându-i pe hoții de păsări, care furau și puneau la oală, noapte de noapte, în tot mai mare măsură, cocoșimea satului. În scurtă vreme această populație de cântătoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar numai ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spre noi. — Dar nu e posibil. Nu se poate. Ce spuneai despre natura firavă a adevărului? am întrebat. — Da, își aruncă Fidorous brațele spre gaura din podea. Dar n-ar trebui... nu poate să provoace asta. Ochii lui Scout se îngustară gânditori spre mine înainte să se întoarcă înapoi la doctor. — Deci, ce vrei să ne spui? Că ne scufundăm? El încuviință o dată din cap. — Da. Ne scufundăm. Pur și simplu nu... Scout își păstra o atitudine profesională. — Cât timp mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]