4,549 matches
-
În Franța, a fost propus pentru Legiunea de Onoare. Este un om de aproape optzeci de ani. Din punctul de vedere al celor care și-au vărsat sângele pentru eliberarea Franței, al celor câteva zeci de mii de militari americani Înmormântați pe teritoriul Franței, al rudelor, prietenilor sau al celor care știu despre acest lucru, s-a creat o stare de profundă durere și mânie. Lăsând deoparte excesele de genul respingerii mâncării și vinurilor franțuzești - cum s-a Întâmplat În unele
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
-i cere lui Tiberiu judecarea celor vinovați de răstignire. Apoi Încreștinează Galia, Împreună cu Lazăr și Maximin. Revine pentru scurtă vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se Întâlnește cu apostolul Ioan. Moare În urma unei boli și este Înmormântată, la Efes, În peștera celor șapte tineri adormiți. În 899, Împăratul Leon al VI-lea, Înțeleptul, poruncește ca moaștele să-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
moartea lui Titu Maiorescu. A fost delegat în Senat din partea Universității clujene. Se va înscrie în Partidul Național Țărănesc, dar, nemulțumit, trece în Partidul Național Liberal, fiind ales, cu acest prilej, și deputat. Moare pe neașteptate la Brașov și este înmormântat la Sibiu. Pedagog prin vocație, B.-D. s-a preocupat de timpuriu de problemele educației și învățământului, începând să publice articole și studii despre manuale, despre organizarea școlară încă din 1897. Temperament de polemist, a intrat în gazetăria cotidiană. La
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
din Iași (1777-1778), apoi limba greacă la Seminarul Teologic din Poltava, devenind ulterior rector al acestuia. A fost mitropolit al Kievului (1799-1803), exarh al Moldovei, Valahiei și Basarabiei (1808-1812), mitropolit al Chișinăului și Hotinului, din 1812 până la moartea sa. Este înmormântat la mănăstirea Căpriana. B.-B. a desfășurat o largă activitate culturală. Prin eforturile sale, au fost înființate, la Chișinău, Seminarul Teologic (1813), o școală de nivel mediu pentru fiii de nobili (1816) și tipografia eparhială, inaugurată la 31 mai 1814
BANULESCU-BODONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285611_a_286940]
-
pentru a susține interesele naționale, în calitate de codirector al publicației „La Roumanie”. După ce, în 1922-1923, este ministru al Artelor și Cultelor, urmează o relativă retragere din viața publică. Moare departe de București (avea o proprietate la Hălăucești, lângă Roman), dar e înmormântat la cimitirul Bellu. Îndrumarea sau fondarea unor periodice culturale și literare constituie aspectul cel mai important al activității lui B. Sub conducerea sa, „Voința națională” devine un ziar în care literatura și comentariile literare, teatrale, artele plastice aveau un loc
BANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285609_a_286938]
-
de stimă, intrând în discuție cu ocazia decernării premiului Goncourt: Le Gigantesque. Roman d’un arbre (1922) și L’Heure finale (Méditations) (1924). Câțiva critici îl consideră chiar un stilist strălucit. A murit bolnav și sărac, așa cum fusese întotdeauna, fiind înmormântat în cimitirul din Passy. În volumul Feciorul și alte nuvele, închegat stilistic, dar inegal ca valoare, mai evidente sunt atracția pentru atmosferă și simpatia aproape sămănătoristă față de năpăstuiții sorții. Lumea imaginată în nuvele este, totuși, în esența ei, citadină. Teza
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
la Tecuci, iar în 1945, după ce cunoscuse rigorile detenției, se vede îndepărtat de la catedră de autoritățile comuniste, care îi trec numele la index. Se stabilește la București, unde publică rar, după 1960, și tot aici se stinge din viață, fiind înmormântat la cimitirul mănăstirii Cernica. Primele sale articole pe teme culturale le publică în „Viața studențească”, în 1921, însă faima de eseist redutabil i-o aduc colaborările la „Ideea europeană” (din 1924) și, mai ales, la revista „Gândirea”, din al cărei
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
Dunărea pe malul românesc și, pentru câteva ore, la pichetul din Turnu Măgurele, se întâlnește cu mama lui. În octombrie, se îndreaptă singur spre Italia, trece prin Neapole și se oprește la Palermo, unde moare după scurtă vreme. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Capucinilor. Împreună cu Mihail Kogălniceanu, B. inaugurează în cultura românească o concepție modernă despre istorie și pune bazele istoriografiei naționale, ca știință. Pentru el, a scrie istorie nu înseamnă a face biografia unor eroi privilegiați, ci a reconstitui
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
recunoscători dacă neați ajuta să o identificăm! Mama s-a dus la morgă și în sala rece cu cadavre a recunoscut trupul scheletic al Surdei. Le-a povestit istoria ei și cei de acolo i-au spus că o va înmormânta comunitatea, din banii primăriei. Mama i-a rugat să o lase să aducă de acasă niște haine și cele necesare pentru a fi înmormântată creștinește. Costică O seară rece se lăsase peste orașul care se pregătea pentru somnul unei nopți
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Surdei. Le-a povestit istoria ei și cei de acolo i-au spus că o va înmormânta comunitatea, din banii primăriei. Mama i-a rugat să o lase să aducă de acasă niște haine și cele necesare pentru a fi înmormântată creștinește. Costică O seară rece se lăsase peste orașul care se pregătea pentru somnul unei nopți lungi de iarnă. Doamna profesoară Mladinescu se întorcea de la liceul de fete unde profesa, când zări pe treptele scării unei prăvălii închise un copil
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
loc în geamantan. Din fericire, datorită aglomerației, nimeni nu a băgat de seamă incidentul. Au ajuns cu bine la medic care, nu numai că le-a dat certificatul de deces dar le-a și ajutat, vorbind cu preotul , să îl înmormânteze în cimitirul din sat. Întoarse în Craiova, la casa noastră, femeile șiau găsit bagajele pregătite la ușă de către mama, împreună cu multe alte lucruri, aproape noi, de care noi nu mai aveam nevoie. Fire miloasă, mama le-a dat și o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
văd de ce ar fi luat testamentul. Nici un notar n-a luat Încă legătura cu noi. — CÎnd are loc Înmormîntarea? — Dumneavoastră hotărîți. Medicul legist și-a făcut treaba și puteți lua trupul neînsuflețit cînd doriți. — Unde credeți că trebuie s-o Înmormîntez? — Nu știu. Aici nu cunosc pe nimeni. La Marsilly, tot satul va veni la funeralii, din curiozitate. Mă Întreb dacă i-ar fi plăcut să revină la Marsilly. Auziți, dacă nu mai aveți nevoie de mine, mă duc să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu profil romantic, iar Maigret căutase instinctiv silueta dreaptă și demnă, fața prelungă, bărbia ridicată, privirea nostalgică și dură totodată. Hélène Lange murise și, Într-o cameră de hotel, Francine discuta probabil cu amantul ei despre locul unde să-și Înmormînteze sora. Undeva În oraș, un om cunoștea misterul Stînjeneilor și al femeii singuratice: omul care o sugrumase. Se plimba mai departe prin parc sau se Îndrepta În acel moment spre teatru sau spre un cinematograf? Soții Maigret se culcaseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își făcu apariția și Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre prînz. — Cu gigolo? — Nu. Cu taxiul. CÎnd are loc ceremonia funebră? — Poimîine, pentru ca oamenii din cartier să poată trece prin fața catafalcului. — Va avea loc o slujbă de pomenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la unu dimineața, apoi, ca de obicei, am ațipit. E vorba de una dintre clientele noastre, doamna Lange. — Presupun că vă referiți la domnișoara Francine Lange? — Credeam că e căsătorită. Știu că sora ei a murit și că a fost Înmormîntată În dimineața asta. Ieri-seară, pe la opt și jumătate, cineva a dorit să vorbească cu ea. — Un bărbat? — Da, un bărbat, cu o voce ciudată. SÎnt aproape sigură că suferă de astm, pentru că am avut un unchi cu boala asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lui, cerșindu-i ajutorul, dar ce putea el face, un amărât de exilat căzut în dizgrație? Oare bătrânul Pollio, bunicul fetiței, de ce n-a intervenit? O fi considerat și el o onoare ca, în loc să joace la nunta nepoatei, să o înmormânteze de vie în templul Vestei? N-au mai apucat să-și vorbească. A murit destul de repede după aceea - de inimă rea se pare. Disensiunile dintre el și fiul cel mare ajunseseră de notorietate. Chiar, pe unde o fi hălăduind ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ne, vă rog! După ritualul budist, japonezii au privegheat mortul până la revărsatul zorilor. Am stat și eu toată noaptea împreună cu ei alături de trupul mort acoperit cu pânză albă. S-au ivit și zorii albi. Cu îngăduință de la mănăstire, l-am înmormântat lângă un cimitir indian aflat între sat și portul San Juan de Ulúa. Nici un preot sau călugăr de la mănăstire n-a luat parte. N-au vrut să fie de față la înmormântarea unui om care săvârșise un păcat de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă-sa. — Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște animale. Ce vreți să spuneți? — N-o să vă vină să credeți. N-o să credeți ce-a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să vă vină să credeți. Franz, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
austriecii au fost forțați să se retragă și mai târziu a urmat o contraofensivă, menită să recupereze teritoriul pierdut, astfel Încât, după bătălie, pozițiile celor două armate arătau exact la fel ca Înainte, excepția constituind-o prezența morților. Până să fie Înmormântați, morții Își schimbă Întru câtva aspectul În fiecare zi. Schimbările de culoare, În cazul rasei caucaziene, sunt de la alb la galben, apoi la un galben-verzui și apoi la negru. Dacă este lăsată destul timp În căldură, carnea Începe să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mori. — Da, va trebui să ne ocupăm de chestia asta. — Nu crezi că s-ar putea să fim cu toții Îngropați mai la-ndemână? Am putea să fim Îngropați toți În Franța. Așa s-ar aranja totu’. — Nu vreau să fiu Înmormântat În Franța, spuse Nick. — Bine, păi atunci trebuie să găsim un loc mai la-ndemână În America. N-am putea să fim Îngropați cu toții la fermă? — Uite, asta e o idee. — Așa, m-aș putea opri să mă rog la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
silnicie. 18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, fratele meu! Vai, sora mea!" Nici nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, doamne! Vai, măria sa!" 19. Ci va fi înmormîntat ca un măgar, va fi tîrît și aruncat afară din porțile Ierusalimului!" 20. "Suie-te pe Liban, și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți! 21. "Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu un muc de creion chimic: "CUTIE CU SFORI MARI", "CUTIE CU SFORI MICI" și "CUTIE CU SFORI CARE NU SUNT BUNE LA NIMIC". Când alaiul ajunse la râu, doi bărbați săpară cu unghiile o groapă în malul clisos și înmormântară fantoșa cu capul spre apus. S-au aprins lumânările. Bătrânele satului, punându-și țărâna pe creștet și smulgându-și puținul păr din cap, se tânguiau și jeleau ca după mort: "Aaa Au Auuu Mărelică Doamne,/ Doamne, Doamne și iar Doamne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri. În ultimul compartiment, o parte din calota craniană păstra, ca un vas, o claviculă, câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost ales pentru asta membru al Academiei Române și când a murit i s-au făcut funeralii naționale. Oare dumneavoastră ce credeți, nu ar fi meritat Arghezi, indiferent de regimul politic de la putere, să devină membru al Academiei și să fie înmormântat la Mărțișor cu toate onorurile posibile? Cred că veți spune, da, și în felul acesta veți da peste nas tuturor curcilor literare, contemporane, care-i impută postum lui Arghezi poeziile de compromis și se fac așa, că uită cum prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
răposatul trebuie să treacă prin anumite încercări de care depinde propria lui soartă dincolo de mormânt, dar trebuie în același timp să fie recunoscut și acceptat de comunitatea morților. La unele popoare, doar îngroparea rituală confirmă moartea, cel care nu este înmormîntat după obicei nefiind socotit mort. În alte părți, moartea cuiva nu este recunoscută ca fiind adevărată decât după îndeplinirea ceremoniilor funerare sau când sufletul răposatului a fost însoțit prin ritualuri la noua sa locuință, în lumea de dincolo, și a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]