6,541 matches
-
nu va scăpa de trecutul detestabil. Rănile propriei biografii, în loc să se vindece, se acutizează. Nu-și mai vizitează familia din Ardeal. Tatăl său, învățătorul Vasile Rebreanu, moare subit la 14 iunie 1914, iar Liviu, fiul cel mare, nu participă la înmormântare. Mama Ludovica îi va reproșa ingratitudinea, ca și faptul că nu o ajută, scriindu-i scrisori disperate toată viața. Într-un mod cât se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
prin mină și... Aparțineam de-acum unei lumi pe care a trebuit s-o cunosc în toate tainele ei. Iar dacă m-a-ngrozit ceva și dacă a fost ceva care m-a urmărit mereu din această lume, au fost înmormântările minerești. Era ceva înspăimântător. Și astăzi aud fanfara aceea a minei. Când citesc sau când se vorbește despre mineri, automat mă gândesc cu groază la acele înmormântări sau la acele accidente de mină, când vedeam vagoneții încărcați cu minereu amestecat
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
a fost ceva care m-a urmărit mereu din această lume, au fost înmormântările minerești. Era ceva înspăimântător. Și astăzi aud fanfara aceea a minei. Când citesc sau când se vorbește despre mineri, automat mă gândesc cu groază la acele înmormântări sau la acele accidente de mină, când vedeam vagoneții încărcați cu minereu amestecat cu sânge și cu frînturi, cu bucăți de oameni. M.I: A schimbat în vreun fel, Augustin Buzura, a schimbat noul chip al lumii minerilor, chip creat
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
pădure, am alfabetizat muncitori forestieri, pe urmă am fost învățător într-o localitate, Valea Neagră. Și uite-așa... M.I.: Așadar, la Cluj. La Cluj, în 1958, încă trăia Blaga. A.B.: Trăia Blaga. Și țin minte că exact în ziua înmormântării lui Blaga am fost luat de la Căminul Studențesc ,Hasdeu", dus la Securitate și ținut o zi întreagă, pentru că eram unul dintre puținii admiratori pe față ai lui Blaga. Fiind student, mergeam cu un grup de prieteni - erau printre ei poetul
"Am refuzat politica de partid în favoarea proiectelor mele literare" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11055_a_12380]
-
fiind principala cale de năuceala spirituală terestră!, din mass media etc. - până la “mântuirea” prin mancurtizare și îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observație tipografiile/ bisericești,/ arhivele,/ conținutul predicilor,/ cântecelor,/ al educației religioase,/ dar și cel al ceremoniilor/ de înmormântare...” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu, p. 38). Și, evident, nu sunt sub supraveghere continuă doar “predicile bisericești”, ci sunt urmărite, cu înverșunare necruțătoare, și cursurile “predici”, de la catedrele de orice spe cialitate, din licee și universități...Orice instituție are camere de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bonom, afectuos, onest, blajin". Dintre prietenii lui Pericle Martinescu făceau parte Anton Holban, pe care-l socotea ca pe un frate, Eugen Ionescu, Edgar Papu, ,cel mai simpatic dintre toți". La 17 mai 1940, consemnează moartea lui Nae Ionescu. Descrie înmormântarea cu lume foarte multă, sicriul fiind purtat de zece bărbați în frunte cu Mircea Eliade, care îi fusese discipol apropiat și asistent la catedră. Ca mai toți scriitorii epocii, de formație literară franceză, diaristul intră în corespondență cu Henri de
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
simbolistică: o restaurare - fie și casnică, domestică - a vechii lumii și a rosturilor ei. Din această perspectivă, reacțiile colerice ale tânărului cocoloșit sunt și ele mai mult decât expresia unui temperament. Fiul denaturat care n-a voit să vină la înmormântarea tatălui și nepotul ingrat din prezent continuă să se opună ordinii burgheze. Epoca nouă și cea veche dau curățeniei accepții complet diferite. Și nu este deloc greu de ghicit care dintre ele o curăță pe cealaltă. Încă tânărul scriitor ar
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
ei, de marele poet, Lucia Demetrius nu s-a putut apropia niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
găsesc după zile sau săptămâni, nimeni nu are timp pentru nimeni decât dacă interesul îl mână pe careva să mai dea un telefon. Vecinii mei în vârstă au copiii împrăștiați pe tot continentul și uneori n-au venit nici la înmormântarea lor. Tunelul izolării îngustat și prin folosirea computerelor, i-Pad și alte instrumente ucigătoare de suflet, a dus la ceea ce am putea numi : împreună, dar singuri. De curând am asistat la o întâmplare ”hilară”, care spune mult despre dragostea și grija
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
prag. Aceste ritualuri fac parte din însăși fibra poporului român, ele se pierd undeva în negura timpurilor și sunt ilustrate de artistă prin mici scenete extrem de sugestive. ,,Riturile de trecere comportă trei secvențe: rituri de separație (care preced nașterea, nunta, înmormântarea), rituri de prag (cuprind evenimentul ca atare) și rituri de integrare (intervalul ce urmează după consumarea evenimentului).’’ Ritul de prag al morții se apropie de tenebrele ei, implorând cu dramatismul îngenunchierii, prin bocetul zorilor și cutremurătorul bocet al drumului (,, Rămâi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
chingile legendei. S-a complicat și s-a complăcut el însuși într-un insidios păienjeniș anecdotic, iar ,magul" de la Cîmpina aproape că a distrus reputația cărturarului. Moare la 25 august 1907, iar D. Sturdza, primul ministru de atunci, dispune o înmormîntare . . . clasa a II-a. Rătăcesc în urma dricului doar vreo șapte - opt persoane, iar I. L. Caragiale, mucalit, interpretează astfel vorbele lui V. Hugo : ,Grands hommes saches mourir ŕ temps", adică să nu moară tocmai în saison morte, cînd nu e nimeni
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
că vremurile se-ntorc, fie și trase în decorul zilei de azi de vreun cuvînt-parolă: , După ce-am crescut mai mare și am ajuns la profesională, refuzam categoric să mai răspund la numele de Milucu. Săptămîna trecută am fost la înmormîntare la cumnată-mea. Și au venit frații, nepoții ei, și mi s-a părut ciudat ca acuma să mă strige Milucu. Bineînțeles că le-am răspuns, știam că e vorba despre mine. Mă mai întîlnesc cu prietenii în cartier, Milucu
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
ei, de marele poet, Lucia Demetrius nu s-a putut apropia niciodată. Era egoist, nu iubea pe nimeni, în afară de familie. Când vechiul său prieten Vasile Demetrius era internat în spital, Arghezi a venit să-l vadă pe fugă, iar la înmormântare, a rămas în curte, fără să rostească o vorbă de mângâiere soției și fiicei îndoliate. Spunea lucruri uluitoare, te fascina cu vocea lui tărăgănată, dar te și nimicea într-un fel". Interesante pagini consacră scriitoarea boemei literare și altor confrați
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
de-ai lui Titoașcă. Și ăla, din câte țin eu minte, mi-a fost leat, bate dincolo de șaptezeci de ani. Parcă n-aș crede, dar... Lumea râde. Zice că ea a rămas cu burta mare, iar el fără banii de înmormântare. De! Lasă că așa îi trebuie! Să vadă și el cam cum arată un drac bălțat... - Mamaie, văd că ai ce ai cu ăstea mai tinere! Sau bați șaua să priceapă iapa? - Îmbracă-te, mumă, că vă prinde noaptea pe
După moarte, musai la Ghiol!. In: Editura Destine Literare by NICOLAE BÃLAȘA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_253]
-
vorba despre un bărbat „handsome” de vârsta mijlocie, preot (minister) la una din bisericile din localitate: Îl găsesc, la sfârșitul unei zile foarte aglomerate, În biroul secretarei mele, discutând despre una și despre alta iar apoi aducând vorba și despre Înmormântarea (Funerals) tatălui său, petrecute cu ceva timp mai În urmă. De la această discuție trece, pe neobservate, la o discuție pe teme medicale; se plânge de o cefalee cronică și amintește că obișnuiește să ia Fiorinal (combinație de aspirină și codeină
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
la valorificarea folclorului. Acest chestionar propus și redactat de Eminescu, este trimis de câtre Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, tuturor școlilor din Principatele Române și se referea la creația populară a nației lui, privitor la „datinele poporului, de la naștere, la Înmormântare și În alte ocazii solemne”, chestionar la care a lucrat, mai cu seamă, Împreună cu „povestitorul popular” Ion Creangă, așa cum Îl denumise marele său prieten, Mihai. În ziarul Timpul din 1 aprilie 1882, Eminescu scrie o notiță bibliografică asupra revistei „Columna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
la Iași, scrisă, in original, cu cerneală de culoare violetă, cerneala preferată a poetei. Tot cu această ocazie au fost prezentate facsimile după caseta de anunț a morții poetului, În ziarul bucureștean „Românul” din 16 iunie 1889 și după dosarul Înmormântării „din mila publică oficială”. Manifestările au avut loc la „Casa Radio” din Cluj, când a avut loc deschiderea oficială, respectiv inaugurarea „Colecției Muzeale de Aparatură Medicală” Pompiliu Manea, expoziția rămânând deschisă Întreaga perioadă 1-30 iunie 1979. Mai târziu drumurile noastre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
parcurse astfel, cu un timbru aparte și sensibil, miniaturi originale sau prelucrate de Kurtág (pentru două sau patru mâini), ultima fiind Bach - Sonatina din Cantata Actus tragicus. Aflăm emoționați că astfel, cu această pagină bachiană, s-a încheiat ceremonia de înmormântare din iunie a lui György Ligeti, bunul prieten și coleg al lui Kurtág: ce se mai poate spune dincolo de Bach?
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
Dogs Bark: Public People and Private Places (1973), e inclus în secțiunea Observations și urmează imediat după cel al altui mare nevrotic, Ezra Pound... Al doilea text apare în Music for Cameleons (1980) și reprezintă transcrierea unui dialog fabulos, la înmormântarea actriței de origine engleză, Constance Collier. Printre altele, aceasta fusese profesoara de dramă a câtorva din marile vedete hollywoodiene: Audrey Hepburn, Vivian Leigh și, desigur, Marilyn Monroe. În ciuda împrejurărilor - sau poate tocmai de aceea - dialogul e încărcat de o aură
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
nerușinatul Capote e surclasat frecvent de abulica fată care se rușinează până și să-i mărturisească numele tânărului scriitor de care e îndrăgostită. În schimb, nu se sfiește să-l îndemne să fumeze în biserica unde se ținea slujba de înmormântare („Că doar nu fumezi marijuana”), iar mai târziu să-i povestească despre obiceiul lui Errol Flynn de a-și folosi, la petreceri, penisul pentru a cânta la pian... A treia oară, Marilyn e menționată în aceeași carte, într-o frază
T. C. and M. M. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3983_a_5308]
-
ceva: din cele patru cicluri ale cărții, primele două sunt remanieri recente ale unor texte aproape clasicizate. Fugă pentru instrumente necunoscute derivă din poemul omonim apărut inițial în volumul O tăcere asurzitoare (1985), iar Voiaj spațial reprezintă noua versiune a Înmormântării în cosmos, din mai cunoscutul Haosmos (1992). Unde a simțit poeta nevoia să intervină și cum anume s-au petrecut aceste modificări, voi arăta mai încolo. Momentan e de văzut de ce. Fiindcă dacă inițial tendința spre o lirică mai degrabă
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
de-al treisprezecelea conținea, superstițios, patru șiruri de puncte de suspensie; în noua lui formă, poemul are exact treisprezece secțiuni și nici o asemenea pauză de respirație); substituțiile de termeni, destule, nu au numaidecât rolul de a îmblânzi eventualele prețiozități (dacă Înmormântare în cosmos făcea referire la „spirala sorbului cosmic”, mai noul Voiaj spațial vorbește, în schimb, despre „spirala vortexului cosmic”). Cele mai semnificative intervenții, însă, privesc blocurile de text, care, de câteva ori pe poem, permută. Așa încât fostele ceremonii escatologice devin
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
absurdă pe care mi-o mai amintesc și acum. Dintre lucrurile pe care n-am putut să le aud atunci de la Tata multe le-am înțeles mai târziu, citind nenumărate memorii de închisoare, altele mi-au fost povestite chiar la înmormântarea la care s-au strâns mulți dintre colegii lui de suferință. Țin minte cât de impresionată am fost de povestirea Părintelui V., prieten al Tatei, coborât de la parohia lui din Munții Apuseni, ca de atâtea ori în copilărie, care ne-
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
Anca Murgoci Zi tristă pentru Gică Popescu! Fostul fotbalist și-a condus părintele pe ultimul drum. Gică Popescu a fost eliberat joi din închisoare pentru a merge la înmormântarea tatălui său. Aflat la căpătâiul celui care i-a dat viața, fostul fotbalist nu s-a oprit din plâns, iar durerea i se putea citi pe față. El a fost filmat în timp ce își ținea mama în brațe. Constantin Popescu, tatăl
Gică Popescu, împietrit de durere la mormântul tatălui său-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30870_a_32195]
-
despre corset a tânărului doctor Gerota, stârnitoare de vâlvă în mediile bucureștene mondene, atunci se întâmplă misterioasa răpire a băiețașului-curier de la „Universul“, atunci au loc dramele familiei Margulis, cu boala Juliei, fata care ține și un jurnal, atunci are loc înmormântarea cu mare pompă a lui Alecu Beldiman, directorul „Adevărului“ și numirea în locul său a lui Constantin Mille, liderul socialist, ajungându-se și la o încercare de asasinare a Regelui , complot eșuat, dar punând pe jar poliția lui Conu Alecu și
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]