1,931 matches
-
Poți să oferi... 10 lire, zic apăsat. — Bine atunci. Zece lire. Își lasă mâna jos, ascultător. — Cincisprezece lire, vine o voce din spate. — Douăzeci! țipă o fată din față. — Douăzeci și cinci, zice Tarquin. — Treizeci! — Treizeci și... Tarquin îmi surprinde privirea, se înroșește și se oprește. — Treizeci de lire. Mai licitează cineva peste treizeci...? — Caspar se uită în jur, cu ochi de vultur. — O dată... de două ori... adjudecat! Fetei în haină verde de catifea. — Îmi surâde, scrie ceva pe o hârtie și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
au fost purtate! Dumnezeule, are dreptate. Zău, ce sunt treizeci și cinci de lire pentru trei jachete? O nimica toată. — Patruzeci! mă aud strigând, înainte de a mă putea opri. Toată asistența se întoarce să se uite la mine și simt cum mă înroșesc vertiginos. — Vreau să zic... oferă cineva patruzeci? Licitația continuă și sunt uimită de câți bani se strâng. Colecția mea de pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vede, bună, Becky. — Bună, Clare, zic. Nu ne‑am văzut de mult. — Da. Ei. Își împreunează mâinile. Mi‑a părut rău când am citit despre problemele tale. — Mersi, spun lejeră. Totuși, parcă bate un vânt rău, nu, Clare? Clare se înroșește instantaneu ca racul și își mută privirea, iar mie mi se face puțin rușine. Nu e vina ei că am fost dată afară. — Sinceră să fiu, îmi pare foarte bine că te‑au angajat pe tine, îi spun pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Zeldei apare lângă mine. Unde te duci? — Am zis ce‑am avut de zis. Acum trebuie să prind avionul. — Dar nu poți să pleci acum! N‑am terminat! — Eu am terminat, zic și‑mi iau geanta. — Dar ni s‑au înroșit liniile telefonice! zice Zelda, precipitându‑se spre mine. Ni s‑a blocat centrala! Și toți cei care sună spun... Mă privește de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. Zău, habar n‑am avut. Cine s‑ar fi gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spus că magazinul Barney’s ar fi foarte norocos dacă aș lucra pentru el. Foarte norocos! Ea a avut și ideea cu rubrica TV. — Ce ți‑ai mai pus deoparte azi? zice, cu un licăr în ochi, iar eu mă înroșesc vag. O să stau cu tinicheaua asta de coadă toată viața? Tot în timpul acelei prime convorbiri, Christina m‑a întrebat dacă am experiență în vânzarea cu amănuntul. Iar eu, ca tâmpita, n‑am avut ce face și i‑am spus cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și analizate. Devin tot mai insistente cererile privind o explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja chestiunea, începe Kang Sheng. Concluzia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prorocire pe care mi-o face, Bine, Ilarie! Hai sè-ți copiezi documentele! S-a fècut deja foarte târziu! apoi, X Privirea mea, oprindu-se pe geamul murdar al trenului, alunecè peste dealuri și pèduri, pe lângè case ascunse printre copacii înroșiți de soarele de octombrie, dupè câteva sèptèmâni, mè întorc din nou acasè, la ai mei, mama ieri la telefon, Nu vii acasè, Matei? de dragul ei m-am urcat astèzi în tren și din cauza unui ton din voce pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții francezi, prizonierii ruși care dezgroapă cadavrele și bombele neexplodate, le vezi umbrele lângă mormanul de cărămizi unde cândva ai visat că este clădirea vecină cu casa noastră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii, se înroși tot și se prăbuși într-un genunchi. ― Ce dracu’ spune ăla acolo? Nu înțeleg nimic. ― N-are importanță! Ia-i coșul și zâmbește-i frumos. Florile sunt chiar de la general. Și hămesita mâncătoare de corn redeveni, într-o clipă, celebra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era nu numai curată sfidare față de poziția consulului, dar și o aluzie clară la cealaltă funcție a lui exercitată... pe din dos, și ieși fără să mai aștepte permisiunea acestuia, așa cum obișnuia. Fața lui Ledoulx se alungi, se umflă, se înroși. Mâna lui întinsă acuzator tremură o clipă prin aer, apoi căzu. Și contele înghiți de mai multe ori în sec. Trebuia să-și păstreze valetul cu orice preț, chiar îndurând orice insolență. Pentru bunul mers al consulatului, desigur. Oh, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau ideile. Numai că stăpânul său nu era capabil să pescuiască nici măcar una. Și iar i se înroșise fruntea de la degetele cu care și-o tot freca neputincios. Nasul fin al cățelușului prinse chiar și o undă neplăcută de sudoare iute, pe lângă cea de cerneală și de gâscă, de la pana pe care Ledoulx o ținea strâns între degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
flacon de spirt, altul cu tinctură de iod, Într-o cutie: „alifie de șerpi” - pe care o vindea, În fiecare primăvară un colportor șchiop și hâd, Însă o cumpărau numai „boerii”, țăranii vindecându-se cu descântece (di-șărpi) și cu fierul Înroșit În foc... (Nici până În ziua de azi n-am aflat care ar putea fi... explicația științifică a „arsurilor de șarpe” - nu numai că le-am văzut cu ochii mei pe tălpile copiilor din Mana, dar, o dată, am avut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
astea nu era bun pentru el sau pentru maimuțe sau pentru livadă, pentru păsări și insecte... sau chiar pentru iarba care era atât de fără milă călcată în picioare. Sampath își frecă buza de jos cu o petală de mușcată, înroșind-o. Își frecă obrajii în sus și-n jos cu o floare, colorându-i ca să se asorteze cu buza. Scutură o păstaie de tamarin din cutia sa de tinichea și mâncă o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mi un exemplu, a adăugat ea sfidătoare. Susan și-a mângâiat bărbia prefăcându-se că ar căzut pe gânduri. —Aaaa, păi, ia să vedem, ce exemplu să aleg? Sunt așa de multe... A, știu, pantofii Jimmy Choo! Julia s-a înroșit ușor și s-a foit pe scaun deranjată. — Nu știu la ce te referi. Haideți să comandăm! a propus ea luând meniul și începând să-l studieze concentrată, în speranța că simpla menționare a noțiunii de mâncare avea să distragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
drăguț, deși nu am stat niciodată acolo. Susan a auzit zgomot de pași venind dintr-o altă cameră și apropiindu-se de bucătărie. Era Nick. —Ei, am vești bune, a anunțat el. Lui Milly îi place camera. Bill s-a înroșit la față de plăcere. — Asta e bine de știut. Am muncit la ea vreo două săptămâni. Nick a arătat cu mâna în sus. —Vă supărați dacă o duc pe Susan s-o vadă și ea? —Deloc. Un ceainic a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unul dintre cei mai buni experți în fertilizare. Probabil că ăsta era și motivul pentru care fusese nevoită să aștepte două luni pentru o consultație. Însă manierele omului lăsau de dorit. —Și faceți sex în mod regulat? Alison s-a înroșit la față, după care a început să râdă jenată. —Sunt nevoit să vă întreb. Ați fi surprinsă cât de multe cupluri vin la mine și-mi spun că sunt îngrijorate că n-au reușit să conceapă un copil, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de odihnă, spuse, dar după aceea, toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă și la fel de încordată, sub o lună ce încă lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinși de somn și de oboseală, cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl văzură iarăși; în același loc, în aceeași poziție, fără să fi făcut, aparent, nici o mișcare. Glasul locotenentului răsună nervos prin microfon: — Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
peștera unde suferise cea mai traumatizantă experiență din viața sa. Nici măcar nu-și ridică privirea când intră Madani, și acesta trebui să se oprească în fața lui pentru ca, în sfârșit, să-i observe prezența. — Nu mă așteptam să te revăd. Ochii, înroșiți de oboseală și parcă măriți de groază, se înălțară încet, făcu un efort ca să-l recunoască pe interlocutor. în cele din urmă, murmură cu voce răgușită, de-abia auzită: — Nici eu - îi arătă, încheieturile mâinilor pline de răni, numai carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
arma din nou, se adăposti după un colț și așteptă, respirând cu greutate, deși nu simțea nici o durere, cu toate că glonțul îi trecuse dintr-o parte în alta a pieptului, făcându-i o rană curată, iar piepții cămășii începeau să se înroșească de sânge. Un cap se ivi de după colțul străzii, traseră fără să ochească, și gloanțele se pierdură în noapte sau ricoșară în zidurile caselor, făcând țăndări geamurile câtorva ferestre. începu să urce fără grabă, la adăpostul zidului, restul treptelor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult entuziasm și, pentru aceste rătăciri, trebuie să fie Îndepărtat, dar el nu s-a făcut vinovat de nimic față de persoana ta. — Să fie orbit, atunci! Aduceți galena, puneți fierul la Înroșit! Hasan rămâne mut, Omar este cel care intervine din nou. Nu poate Îngădui ca un om căruia chiar el i-a mijlocit intrarea la curte să fie ucis sau orbit. — Stăpâne, imploră el, nu da o asemenea pedeapsă unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimic altceva decât o colegă de școală...” „Hm.” „Hm.” „Voi deja v-ați...” „Termin-o, tată!” „Bine, e-n ordine.” Am tăcut amândoi, însă tata nu contenea să mă cerceteze cu privirea dintr-o parte. Pe partea aceea mi se înroșise urechea. Asta însemna că-mi era rușine, cum îmi explicase mama altădată, ca de obicei, încâlcit și cu multe cuvinte. „Tată, mai bine povestește-mi despre familia Oros. Cine sunt ei?” „Soții Oros? Niște cunoștințe, unii care știu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
durea de la șeaua motocicletei. Goneam pe străzi pustii și eu purtam în mine un mare dor. Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam să respir și ochii mi se făcuseră mici, priveam totul printre zăbrelele genelor. Anna avea șolduri înguste și era nepoata proprietarului pensiunii, care locuia sus de tot, sub acoperiș. Mă întrebase: „Facem un tur?”, iar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la viitorul campionat mondial.” Paolo mi-a făcut cu ochiul, iar semnul lui avea un înțeles anume. Voia să-mi spună: „Ai să te descurci de minune”. Toate privirile s-au îndreptat înspre mine și sunt convins că m-am înroșit până în vârful unghiilor. Paolo a luat poziție la vreo douăzeci de metri de mine, a depărtat picioarele, se legăna, lăsându-și mereu greutatea când pe un picior, când pe altul și părea gata în orice clipă să sară, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de acasă. După vechiul lor obicei, adulții s-au culcat pe nisip. Mama și Doina, prietena ei cea mai bună, pe burtă, mătușa pe spate, unchiul pe o parte, fiindcă așa îi era mai comod să doarmă. De aceea se înroșea de fiecare dată pe o singură parte și numai pe un obraz, de unde rezulta o combinație de tot hazul. Tata a pus sticlele la răcit în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în apă și s-a întors la mașină, ca să dispară până la brâu sub capotă. Era în stare să petreacă așa ceasuri întregi, descoperind alte și alte nereguli și probleme, pe care trebuia să le rezolve fără întârziere. Din cauza asta, se înroșea mereu doar pe spate. În albia râului, apa scăzuse. Erau totuși în mijlocul ei câteva locuri unde eu și Dorin ne puteam cufunda până la nas. Acolo stăteam aproape tot timpul, îmboldiți de dorința de a vedea în sfârșit sâni goi. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]