2,073 matches
-
cioară vine la geamul meu îi dau cîteva fărîme din turta de orez coaptă pe plită pe fundalul alb cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici brațul mi-a sîngerat mult timp am înroșit zeci de bulgări de zăpadă am vrut să mor dar sîngele s-a oprit pedeapsa ar fi
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici brațul mi-a sîngerat mult timp am înroșit zeci de bulgări de zăpadă am vrut să mor dar sîngele s-a oprit pedeapsa ar fi fost prea ușoară am blestemat lemnele și securea care mi-au deslegat memoria 16 De acum înainte ceasul solar și petuniile și sunetele
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
a oprit pedeapsa ar fi fost prea ușoară am blestemat lemnele și securea care mi-au deslegat memoria 16 De acum înainte ceasul solar și petuniile și sunetele de clopot sunt bucuriile altuia aș vrea să rup coaja rănii să înroșesc toată zăpada împrejur a-ți cauza singur moartea e un păcat ar trebui să mă predau oamenilor așa cum iarba se predă pașilor deocamdată cioara s-a obișnuit să-mi vină la fereastră și am cu cine împărți turta de orez
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
putrede de pe jos, și-un motan venind agale spre piciorul meu ca să-mi adore, cu spinarea pufoasă, manșeta pantalonului. pe scoarța plină de furnici, aș întinde-o pe cealaltă și-aș găsi un măr bun de mîncat, acrișor, cu obrazul înroșit de vinovăția căderii din pom! Nu mi-aș da seama de trecerea timpului. Poate că uneori aș adormi și m-aș trezi apoi, uitînd c-am adormit, umăr la umăr cu-n fluture veșted. Cînd aș înțelege că-i seară
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
chestia asta te chinuie să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa, precum Khayyam, și scrie poeme vorbite și înroșește urechiușele lascive ale femeilor sărutîndu-ne. Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest copac din fața ferestrei trage să moară priveghindu-l mi-am înroșit pleoapele pielea lui argintie bate acum în oranj noaptea își cere dreptul și ea la o dresură cu îngeri o secundă otrava culorii o poate strivi Lecția de citire Prea orbi sunt ochii ce încă privesc din adâncuri astăzi șarpele
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
capul, Eu îmi lipesc brațul de câte un trup Și de la umăr până la cot Pielea mea îi absoarbe Căldura dătătoare de viață. Sunt atâția necunoscuți în microbuzele astea, în fiecare dimineață tot mai mulți și mai calzi. Și brațele mele înroșite Se vor desprinde într-o zi Ca să rămână lipite de alții. Și brațele mele mă vor lăsa atunci Flămândă și slabă Cu atâta hrană frumoasă în jur. *** Nu mai miroase a pește în Piața săracă. Numai a papuci de gumă
Debutul și urmarea by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/10263_a_11588]
-
am îndrăznit să spun într-o zi, ca să dezamorsez bomba cu întârziere, de ce nu te apuci? Scrie cărți, și lasă viața în pace! Pune totul în cărți. Asta nu face rău nimănui, în timp ce... Nu pricepi absolut nimic, a răcnit el înroșindu-se. A scrie e un act mort, nu fictiv. Credeam poate că nu încercase? Cum să intri în literatură cu un act mort? Cu contrarul, da! Buum! Nu pricepi absolut nimic. Sunt ani de când încerc, șapte , dacă vrei să știi
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de umbră
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
de scenete perfect autentice. La ultimul curs, de pildă, după o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
ridica în august până la genunchi. Revăd acolo corpul Irinei, prăbușit printre scaieți, gângănii, tufe de cimișir - și lumea încetinind lent, în ritm cu freamătul pieptului ei, până la o părăsire totală. Surâzând extatic. Am în minte glezna aceea subțire (doar puțin înroșită de bareta sandalei) și pulpa albă, aproape cântând, înfiorată de vântul stârnit din senin. Au trecut aproape doi ani. Este vară din nou, un anotimp copleșitor ce îmi dictează și cea mai simplă mișcare. Trupul ei s-a împlinit între
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
bere, înainte de a urca în camera sa de la etajul trei, i-a auzit vocea tunătoare din bucătărie, urmată de zgomotul spargerii unui obiect greu de porțelan și a văzut cum fata care-l servea s-a crispat și s-a înroșit pînă în vîrful urechilor. - S-a întîmplat ceva?, a întrebat-o Klaus, mai mult curios decît îngrijorat. - Ei, doamna Walburga se necăjește iarăși, a răspuns fata, luîndu-și rapid tălpășița în direcția bucătăriei. La rugămintea unui prieten de la Berlin, acceptase să
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am apăsat în pământ
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-a aruncat cu capul înainte și, pe sub gheață, a ieșit în copca a doua. Pe sub cerul apei părea dispărut, ori mort, deși el se lupta cu
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri de hîrtie în arhitectura fumului poți distinge primăvara dincolo de praful privirii transparența unei raze topite într-
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
A Toată noaptea au pieptănat-o: nașa Lena, verișoara Pulheria, mătușa Zizi și tanti Sofica. îi împletesc părul. Părul ei este negru, la soare se înroșește. Se înroșesc și cele cîteva fire albe. Cîteva. Poți să le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu pierdeți vremea! Știți bine că, la fiecare 5
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
A Toată noaptea au pieptănat-o: nașa Lena, verișoara Pulheria, mătușa Zizi și tanti Sofica. îi împletesc părul. Părul ei este negru, la soare se înroșește. Se înroșesc și cele cîteva fire albe. Cîteva. Poți să le numeri pe degete. Ea nu mai doarme de mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu pierdeți vremea! Știți bine că, la fiecare 5 minute trebuie
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc, l-au avansat. Dar mielul de-atunci vorbește mai încet și mai subțire, se înroșește des. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: Cui îi place foarte tare să povestească, îi place și să trăiască. Mielul vindea mîncare pentru pisici la un magazin din apropierea casei mele. într-o zi i-
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de pământ, prin aer, cu zefirii parfumați după ea și bucătăresele își dădeau coate și aruncau ocheade, ascunse printre oalele mari cât butoaiele, puse la fiert pe plitele sobelor și care abureau greu, arătând spre obrazul lui Ștefan, care se înroșise, cum sta el nemișcat din cauza Luciiei. O iubea de multișor Ștefan, nici el nu știa prea bine de când, să tot fi fost vreo doi ani și o iubea nici nu știa de ce, dar îi venise așa, văzând-o mereu pe
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
sau Minulescu. Evlaviosul călugăr se recunoaște mai păcătos decît "diaconul Iakint" care gustase din farmecele fetei înnoptate în chilia sa: "Ești frumoasă / și proaspătă ca laptele muls dimineața. / Nimeni nu a atins trupul tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște vîrfuri de suliță - / pieptul meu e străpuns! / Ca un taur rănit îmi simt rana / tot mai adîncă între picioarele tale" (Mireasa). Acest naturalism însă nu poate
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
o palmă fusta neagră deasupra genunchiului. Soldatul D. tocmai se uita pe fereastră, așa că nu a observat deloc manevra. Văduva M. se gândi că nu a fost suficient de îndrăzneață așa că își desfăcu decolteul. Soldatul D. întoarse capul și se înroși din creștet până-n tălpi. Își puse chipiul pe cap, o salută militărește pe rotofeia și viteaza văduvă M. și ieși pe hol să fumeze o țigară.
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
-l așteaptă nimeni și-n odaia lui friguroasă fotografia fetei s-a dezlipit demult știm: numai marinarii pot să plece mereu ca pentru ultima dată numai alchimiștii pot crede în flacăra neagră dar eu te-am văzut răscolindu-mi așternutul înroșindu-mi filamentul venelor pipăindu-mi tendoanele ca pe o hrană meritată (oasele mele se vor sfărîma fragede între dinții tăi) Flacără neagră, flacără neagră cine crede în tine, ce răsplată așteaptă? Iov Despuiat de veșminte stau pe-o grămăjoară de
Poezie by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15218_a_16543]
-
cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o arie încinsă a cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
cîntă: „Ora șase a sosit/ Domnul Dino n-a venit./ Nino, Dino,/ Bambolino,/ Ce-ai mîncat/ De te-ai umflat?/ Mare cît un bloc,/ Cioc, boc,/ Treci la loc!". Țacanii îi trag la picioare și pumni în coaste pînă se înroșesc la față și încep să transpire; cei mai apucați își iau avînt și se reped cu capul înainte, ca-ntr-un perete de vată, elastic. Dar domnul Dino doarme liniștit mai departe. Educatoarele sînt în extaz: pot și ele să
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine vedenii ca spumele fumegă prin scorburi de schismă prin corturi de rugă și frig s-ar zice că vântul husit s-a scurs printre brusturi de mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad aztecii unul câte unul flacăra lămpii incendiază salcâmii din umbra veacului încă puțin și orizontul din alge te doare palid e și rămurișul cu zodii de rășină și alabastru
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]