1,406 matches
-
face parte, un om superior, conștient de propria valoare, un căutător al absolutului care nu acceptă compromisuri. El credea într-o dreptate rece, supraumană. Caracterizarea lui Pietro Gralla Pietro Gralla este personajul principal din Act venețian și reprezintă omul superior însetat de iubire. A fost pe rând sclav, corsar, proveditor (înalt funcționar public), apoi conte. Portretul fizic: "un bărbat ca de 40-45 de ani, înalt, nas puternic, gura mare, nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nervozitate bărbătească, impulsiv", cu o expresie înfricoșătoare, deși pare calm și echilibrat. Este lucid, acționează cu fermitate și după ce este trădat de soția lui. Pornind de la teoria filosofului Leibnitz privind monada, în care se reflecta tot universul, Pietro Gralla este însetat de absolutul în iubire: "Dragostea e preferință exclusivă sau nu mai e nimic". Drama lui se datorează mai multor eșecuri, între care starea flotei și corupția din administrație, destituirea din funcția de comandant, tentativa soției de a-l asasina și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o scrisoare pe care i-o adresează lui Carlos Cătănia: "Sábato este un om plin de contradicții: este instabil, depresiv, cu o conștiință lucida asupra valorii sale, dar, în același timp, nesigur, ușor de influențat în negativ și atât de însetat de căldură și tandrețe, ca un copil abandonat. Această nevoie a lui aproape patologica de afecțiune îl face să-i înțeleagă și să-i simtă așa pe cei necăjiți și fără ocrotire"108. Sábato spune despre el însuși că are
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate observa că nici marii filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul să fie încurajat la lene: „«Cei însetați mergeți la apă» (Is., 55, 1), spune Isaia; iar Solomon sfătuiește: «Bea apă din vasele tale!» (Prov., 5, 15). Filozoful Platon, luând această idee de la evrei, poruncește în «Legile» sale (Platon, Legile, VIII, 844 AB), ca plugarii să nu scoată
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
îndemnându-ne să nu ne uităm la înfățișarea acestuia: „Vom auzi din gura Lui: «Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți împărăția gătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei, 25-34). - Pentru ce? - «Pentru că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; în temniță și M-ați cercetat» (Matei, 25, 35-36). Ce poate fi mai ușor ca poruncile acestea? Hristos nu ne-a poruncit să iscodim și să cercetăm
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
consideră ca fiind inutile automatisme ale egoismului. Cea mai radicală experiență a autenticității, Eliade o descoperă în spațiul indian, mai exact în filosofia yoga, care îi demonstrează tendințele către concret, către experiența reală, imediată. A fi autentic înseamnă a fi însetat de absolut. Spre deosebire de Camil Petrescu, care, ca și Proust, împingea experiența autenticității în zona retoricii, Mircea Eliade o subordonează trăirii autentice. Eliade este cel care vorbește despre o spiritualizarea a conflictelor, deplasând aceasta spre metafizic. Tocmai de aceea romanele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cumva spiritul, așa cum a scris un critic român inteligent, "cu cât este mai elevat, cu atât mai tare duce dorul vieții"? Spiritul, ca să nu mai lungim vorba, ni se înfățișează, și nu numai în admirabila poezie a lui Eminescu, mereu însetat de real și fermecat de pricăjitele noastre avuții. Da, atracția gravitațională e dublă și perfect cumpănită: concretețea jinduiește după gândire, iar duhul e nesățios de cuprinsul multiform al materiei... Interpretarea Luceafărului se cade să fie făcută mai cu nepărtinire și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind cu boturile murdare de sînge prin halele Universului. Cătălina nu se aseamănă cu modelele ideatice propulsate de imaginația narcoleptică a poeților romantici; ea nu este amenințătoare ca Pandora sau Lilit, nu este Lamia „frumoasa doamnă neîndurătoarele care
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii lui Petru Aruștei ascultă în primul rând de propria conștiință, una paralizantă, a morții resimțite, cioranian, drept o realitate lăuntric verificabilă, venită din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rană/ Cuvântul poem nu vine de la cuvântul pomană// Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Cu carne dulce-amară/ Precum înăuntru așa și afară" (Tatăl nostru). Spre finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ochiul meu ateu/ Și-i singur, fără mine, în ceruri, Dumnezeu"), Balada petalei de roză (adâncul blasfemiei) din același op recompune, din perspectiva adultului aflat la o vârstă a limitei, portretul unui tânăr din stirpea romantică a marilor revoltați, însetați de cunoașterea totală: "Mă părăsesc iubirile pe rând/ M-am părăsit și eu de ce m-aș teme?/ Eram un zeu de lacrimă flămând/ Nu învățasem rugi și nici blesteme// Azi văd din ceruri îngerii căzând". Creația rămâne totuși marea obsesie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o serie generică absolut binecuvântată, înnobilând-o apoi printr-un proces conceptual unic și ulterior printr-o naștere unicizantă. Dintre ele, mai ales pre-viața dramatică, văzută ca o călătorie vizionară avându-l ca punct zero pe increatul autosuficient, alături de "emirii însetați de absolut, prin nisipuri spulberate de vânt", îi constituie materia poetică într-un lung șir de texte din Fiul omului (Cartea Românească, București, 1986), alegorii ale trecerii prin spații nervaliene, din bizara lumină a "Marelui Întuneric, unde Totul și Nimicul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
redarea vârstei copilăriei la Ana Blandiana, printr-un extaz al primelor poeme, care "atrăgeau atenția prin "jubilația intensă a descoperirii lumii" (Nicolae Manolescu): structura discursivă încorporând senzațiile cele mai fruste, gesticulația nu lipsită de retorism voindu-se de amplitudine cosmică (...) însetată de comuniunea cu elementele"50. De îndată, însă, suntem conduși direct către drumul de interpretare. Dedublarea trecut/prezent, dedublarea interior/exterior, încercarea neputincioasă de reconstruire a realității prezente, prin propagarea stării idilice a trecutului capătă valențe tragice. Distincția dintre trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au găsit activitatea? Iar cîte una din activități necesită mijloace prealabile, îndestulare, în timp ce pentru o anumită îndeletnicire omul nu are înclinație - a dat a lehamite din mînă și numai ce vezi că n‑are spor deloc. Atunci în aceste caractere însetate de activitate, dar slabe, feminine, gingașe, încetul cu încetul ia naștere ceea ce se numește înclinare spre visare și omul, pînă la urmă, nu mai este om, ci un fel de ființă ciudată de genul neutru - un visător“4. Evident, avem
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
și mai tragică a vieții și sfîrșitului prietenului său, care nu îi justifică sau legitimează trădarea, dar cel puțin îi conferă o dimensiune general umană, mai ușor acceptabilă. Oricum, o posibilitate de răscumpărare teoretică prin ochii îndeobște voyeuriști ai cititorilor însetați de aroma amară ca berea Guiness a unui suflet plin de umbre. Deși armistițiul din 2005 l-a determinat pe Donaldson să-și mărturisească jocul dublu, adevăratul secret al motivațiilor sale l-a dus cu el în mormînt. Între Denis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Vizitatorul ia totul. Dar așa să fie, oare? A fost Carmen femeia cameleonică, perversă, duplicitară, inca pabilă de sacrificiu sau de sentimente adevărate, cum pare uneori să se contureze în paginile romanului? Sau a fost doar un suflet chinuit, vulnerabil, însetat de absolut dar și de o nevoie aproape maladivă de protecție masculină, rătăcind fără voie și rupîndu-și singură propriile repere axiale? Tudor Alexander nu face parte dintre scriitorii care urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar fi făcut să zîmbească și ar fi declanșat un val de sarcasme. Noi, cititorii, intrigați și însetați de cunoaștere conformistă și bine ambalată sub etichetă suntem cei care simțim nevoia de a ierarhiza totul și de a percepe rațional. Între este un ne-loc, un spațiu al libertății aproape absolute, pe care cotidianul euclidian și artistotelic ni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau în gura lui Mahavira, zvârcolindu-se într-un horcăit înfundat". Totul culminează cu jupuirea de viu a sărmanului moritur: în mijlocul gărzilor însetate de oroare, călăul "se apropie de osândit și trase cu vârful cuțitului o linie dreaptă de la buric până sub gât, încet, cu mare băgare de seamă să nu pătrundă prea adânc și să nu țâșnească prea mult sânge". Ordalia se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Reschika: "Fundalul folcloric îl constituie diferite mituri românești despre făpturi nemântuite și vampiri arhiîntunecați care bântuie între lumi, între aici și dincolo" (2000: 99). Despre percepția medievală europeană, care a hrănit în permanență substratul mentalitar popular, a fenomenului acestor revenants însetați de sânge, Laurence A. Rickels afirmă: "Vampirul era, prin definiție, o persoană decedată care, de vreme ce nu era eligibilă pentru o înmormântare creștinească în pământ sfințit, devenea frustrată" (1999: 2), reacționând cu violență și căutând răzbunare. Acesta este și cazul personajului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
manifestă mulți politicieni tineri ori guverne întregi ale unor țări de astăzi față de cerințele renunțării la suveranitate odată cu integrarea în UE, am zice că acea zi ar fi de dorit poate, dar rămâne încă foarte departe de acei oameni vii, însetați de perfecțiune și de sacru. Evidența, ajunsă și la înțelegerea celor mici, este dată de acordul privind intensificarea crizei lumii occidentale, la mai puțin de două decenii după entuziasta victorie redeclarată a valorilor ei, în anul 1989. Sursa bancar-financiară a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
preocupat să Îl vadă pe Dumnezeu într-o cât mai palpabilă formă și pe o cât mai rațională și accesibilă cale. De aceea și Hristos răspunde acestei preocupări umane spunând: "Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci drepții
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de ce și cum indivizii și chiar societăți întregi sînt uneori pașnice, uneori chiar pe perioade îndelungate. În al doilea rînd, există acele relatări privind natura umană care recunosc că natura umană de aici și de acum este pervertită sau chiar însetată de sînge, dar s-ar putea ca în viitor, în diferite circumstanțe instituționale, să fie deviată sau făcută să ia o formă diferită, mai pașnică, ca în afirmația lui William James că lumea ar deveni un loc mai sigur dacă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a-și otrăvi soțul aflat pe patul de suferință, dar care mai găsea încă resurse să-și dezvăluie cruzimea și despotismul. Doamna țării, înlăturându-și soțul, face și un gest patriotic, readucând țării liniștea de care avea nevoie după domnia însetată de sânge a lui Lăpușneanu. în perioada marilor clasici, găsim în literatura noastră alte imagini emblematice ale mamei. Impresionează, prin sensibilitatea aparte, prin adâncimea trăirilor, poezia închinată mamei de Mihai Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ci și o dorință de comuniune, care se face permanent resimțită prin prezența dialogului. Poezia de dragoste a lui Grigore Vieru ni se dezvăluie mai mult idilică, deseori sub forma unor egloge, se materializează în chemări ale unui eu liric însetat de viață și de sevele proaspete ale naturii adresate unei iubite care nu întârzie să răspundă acestei invitații. Dar jumătatea promisă, eternul feminin, misterios și inefabil, nu va putea nicicând înlătura primatul maternal, sacralitatea imaginii mamei. Toate aceste incursiuni în
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Această acumulare îngrozitoare de referințe la domeniul animalier pare a ține de o aceeași obsesie, aceea a gurii monstruoase, mereu lacomă, mereu devoratoare. O gură-maxilar care strivește, străpunge și sfîșie, dar și o gură-ventuză care suge, care aspiră. O gură însetată de sînge care se năpustește asupra izvoarelor vieții, care se adapă din ele și le seacă. Așa cum într-un vis înspăimîntător Octave Mirbeau vede mîna baronului Gustave de Rothschild întinsă pe marginea unei loje, într-o seară de Operă, transformîndu-se
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]