2,199 matches
-
diviziunea țării, înfruntări și, poate, război civil. Nimeni nu dorește asta propriului său popor. Când părăsi hangarul, îndreptându-se camera sa, locotenentul Razman încă se mai gândea la acele cuvinte, căci, pentru prima dată, se menționase o posibilitate care îi înspăimânta pe toți: războiul civil, înfruntarea între două facțiuni ale unui popor pe care le despărțea doar un om: Abdul-el-Kebir. După mai bine de un secol de colonialism, neamul său nu era împărțit în clase sociale bine determinate, bogați foarte bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să cunoască aceeași moarte, cu deosebirea că nu vor mai Încerca să fugă. „Nu este de ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu. Omorâm un om, Înspăimântăm o sută de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm dușmanii să acționeze În vreun fel Împotriva noastră, murind În modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajuns să ne ucidem dușmanii, Îi Învață Hasan, noi nu suntem ucigași, ci călăi, trebuie să acționăm În public, ca exemplu. Omorâm un om, Înspăimântăm o sută de mii. Cu toate acestea, nu e de ajuns să execuți și să Înspăimânți, trebuie să știi și să mori, căci dacă, ucigând, ne descurajăm dușmanii să acționeze În vreun fel Împotriva noastră, murind În modul cel mai Îndrăznești, dobândim admirația mulțimii. Și din această mulțime se vor ivi oameni care ni se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
auzeau numai șuierături și scârțâituri. Era ca acasă, noaptea la ora unsprezece, când se transmitea la radio emisiunea politică și urechea tatei stătea lipită de difuzor. „Tăcerea asta încremenită din oraș... Vezi oameni pe străzi, e adevărat, dar toți sunt înspăimântați și rătăcesc parcă fără țintă” , a spus mama. „Centrul orașului mai e în picioare?” a întrebat tata. „Am avut noroc, în orașul nostru pare să nu se fi dărâmat nimic. Noi, la operă, am întrerupt spectacolul, luminile s-au stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
salvat viața, găleata cu apă uitată afară de menajera vecinei, și traiul în apropierea pericolului iminent continuă să planeze, chiar și după ce amenințarea sa imediată a trecut, chiar și după întoarcerea acasă, orice deviere ușoară de la cursul normal al lucrurilor mă înspăimânta, atât eram de absorbită de întreaga situație, încât nici nu mai distingeam ce era periculos și ce nu, iar pe drumul acesta care mă îndepărta de amenințare și mă conducea spre miraculoasa vindecare l-am pierdut pe el, însă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
una bolnavă, îți amintești? Nimic din ceea ce nu are legătură cu el nu îl interesează, dar eu încerc să îi stârnesc un strop de compasiune, Udi, ce anume îți spune ție faptul că ea este acum aici, acest lucru mă înspăimântă, ăsta este un semn rău, dar el mă respinge din nou, nu îmi oferă nici cel mai mic sprijin, nici măcar pentru o secundă, ce îți spune ție faptul că eu sunt acum aici, la asta mă gândesc eu, asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ziua am fost la serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta mă îmbolnăvește, important este să îți primești tu pula, eu sunt înspăimântată, încerc să îl calmez, Udi, ce ai pățit, voiam să fac dragoste cu tine pentru că te iubesc, pentru că suntem soț și soție, nu sunt omul care să facă sex ocazional, știi foarte bine lucrul acesta, nu am făcut-o niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
struguri. Aveam impresia că se gândește cum să-și continue povestea. — Oricum, mi-a făcut plăcere să o am elevă timp de șase luni. E adevărat că uneori mi se păreau cam ciudate sau surprinzătoare poveștile ei, sau chiar mă înspăimântau malițiozitățile ei, nemotivate și complet absurde, sau mi se părea prea deșteaptă și mă întrebam ce-o fi în capul ei. Dar, la urma urmei, îmi ziceam, fiecare are cusururile lui și nu era treaba mea să o judec. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rău. Vita asta din tribul masai e prea proaspătĂ. — Ești un mincinos nenorocit și un copil de grifon, spuse cea mai rea dintre leoaice. Și cred c-o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel bun, pentru că-i vedea ochii galbeni și coada care se legăna și sîngele Închegat pe mustăți și Îi simțea respirația foarte puturoasă, pentru că ea nu se spăla niciodată pe dinți. Și mai avea și bucățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună formă de apărare. Țâșnesc din bucătărie și țip indignată: — Puteam să fiu dezbrăcată! Puteam să fiu cu cineva! Cum îndrăznești să intri în felul ăsta? Îmi vreau cheile înapoi chiar acum. Dar Davey nu pare să asculte. Se uită înspăimântat în jur. —Rebecca... șoptește îngrozit. —Nu-i așa de groaznic... îngaim, doar arată mai rău decât e. —Mai rău decât e? Nu cred că e posibil! Aveam de gând să strâng... măcar o parte... doar că nu le-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar sunt ținută aici prin forța împrejurărilor. Îmi vin în minte discuțiile pe care le aveam cu Patrick, încercând să găsim o cale să împăcăm dorințele noastre contradictorii și să nu ne despărțim. O dată am discutat despre situația care ne înspăimânta pe amândoi la fel de mult și care nu putea fi evitată până nu găseam o soluție, chiar și una de moment. I-am spus lui Patrick că mă simțeam ca și cum aș fi tras la vâslă într-o barcă. Cu cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
peste tot. Stewart nu e homosexual. Dar vorbește ca și cum ar fi. În mod ironic, de vreo câteva ori l-am văzut cu câteva tipe pe care le dorea în secret. Însă, în astfel de situații, devine aproape mitocan și le înspăimântă pe bietele femei, iar ele dau bir cu fugiții. M-am tot gândit cum aș putea să-i spun că nu e bine ceea ce face fără să-l rănesc în amorul propriu. — Blondele nu știu să se oftice, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pot bate străzile în fiecare zi știind că seara îl voi vedea! Nu mă suna să-mi spună că era epuizat și se trântea în fața televizorului. În cele două săptămâni era în întregime al meu. Pe el situația asta îl înspăimânta. El, care nu avusese înainte nici o prietenă și care fugise toată viața de legăturile serioase, deoarece, conform experienței din familia sa, acestea pot cauza multă suferință, intuia că eu vreau ceva de la el și nu știa cum să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Însă un regat de morți inofensivi, știi cum sunt muzeele, nimeni n-a fost vreodată devorat de Gioconda - monstrul androgin, Meduză numai pentru esteți - și cu atât mai puțin vei fi devorat de mașina lui Watt, care putea să-i Înspăimânte numai pe aristocrații osianici și neogotici și de-aia apare așa de patetic situată În compromis, toată numai funcție și eleganțe corintice, manivelă și capitel, cazan și coloană, roată și timpan. Jacopo Belbo, chiar departe fiind, căuta să mă târască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În piața aceea mică de la colț unde e telefon public cu fise, ca să sune la chestură, În timp ce bătrânul se duce șontăcăind Înspre partea opusă, unde locuiește un doctor. În fine, asta le ia douăzeci de minute, se Întorc, așteaptă jos, Înspăimântați cu toții, doctorul Între timp s-a Îmbrăcat și ajunge aproape În același timp cu pantera poliției. Urcă toți la 27, și pe pat nu-i nimeni”. „Cum nimeni?” Întrebă Belbo. „Nu-i nici un cadavru. Și În acel moment medicul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
multă Înțelegere, ca și cum ar vorbi despre copii, și-ți spun că trebuie să fii foarte atent cu lucrurile de soiul ăsta. Apoi Îți citează cazuri de diavoli care le-au făcut unor prieteni de-ai lor lucruri Îngrozitoare, tu te Înspăimânți, iar ei te Îmbărbătează spunând că de multe ori e simplă isterie. În fine, nu știi niciodată dacă cred sau nu. De multe ori, librarii Îmi dăruiesc bețișoare de tămâie, o dată unul mi-a dat o mânuță mică de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poza mătușilor Clemanza și Mizi, Cosmin zâmbi. Acum înțelegea totul. - Te rog, te implor, iartă-mă că am făcut acest experiment pe tine. Nu am făcut-o de capul meu, însă! Alături mi-a stat toată familia ta, care era înspăimântată de ravagiile pe care ți le provoca depresia. Trebuia să te smulg de sub feminitatea irațională, să te umplu de animus, să scot din tine toate acele organe demente. Toată frământarea aceea sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. În felul acesta, lui Belmonte i se admite accesul în Serai. În timp ce Belmonte este plin de speranță, Constanța își cântă dragostea pe care o consideră pierdută. În actul II, Constanța deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim își exprimă gândurile triste. Apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași nopate. Cei patru îndrăgostiți Constanța, Belmonte, Blonda și Pedrillo se regăsesc fericiți. Una dintre
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
vieții precum pasărea aceea ce stă și se leagănă pe firul de telefon. Cu penele ude stă martoră vijeliei de afară. O surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un singur trunchi puhav și șfichiuiau necruțător și triplu, cu odgoanele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de funcționare, în caz că... Brett dăduse ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
seninătate. Mintea o avea clară, cu o memorie care nu-i fusese afectată de suferință și sufletul i se împăcase cu implacabilul destin de a pleca din sânul familiei, al prietenilor și al celorlalți care îl înconjurau. Moartea nu-l înspăimânta, pentru că știa că va veni într-o zi, când așa cum fiecare dintre noi o așteptăm, deoarece nu suntem nemuritori. Intrase în al șaptezeci și șaptele an. Trăise, deci, ani buni. Unii pleacă și mai devreme în lumea umbrelor, alții merg
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Numiți un scriitor român” urmărea să afle procentul celor care nu știu nici măcar un singur autor român, procent care s-a dovedit a fi de 8% și care este singura cifră de reținut în acest context. „Topul” scriitorilor, care a înspăimîntat publicul, este total nerelevant și nu spune absolut nimic. Dacă mi s-ar fi pus această întrebare, îmi dau seama că aș fi răspuns reflex Vlahuță. Nu mă întrebați de ce, habar n-am, așa mi-a venit. În orice caz
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
4). Afirmația că piatra fusese „rostogolită” înseamnă că la intrarea în mormânt se afla o piatră circulară. În Palestina iudaică din antichitatea târzie, 80% dintre uși erau dreptunghiulare; numai 20% erau rotunde. Descoperirea mormântului deschis și gol le va fi înspăimântat pe femei, în special pe Maria, mama lui Isus, când i-a fost dat de știre, pentru că aceasta însemna evident că trupul lui Isus fusese mutat în altă parte. Isus a murit vineri, așa că duminică era a treia zi de la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]