1,138 matches
-
șoptită, apucînd-o în brațe, ca să nu iasă în stradă după mine. Când am coborât treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine și am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să încercăm să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nervos dinspre Estelle. Ea crede că puțoii ăștia glumesc. Nu vreau sam nimidia face cu asta, zice ea. Nu fii sonat Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Saul a căzut la pămînt cît era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua și toată noaptea. 21. Femeia a venit la Saul, și, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: "Iată că roabă ta ți-a ascultat glasul, mi-am pus viața în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22. Ascultă acum, și tu, glasul roabei tale, și lasă-mă să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
puternic cutremur ce s-a produs în Spania în orele de după-amiază, când majoritatea locatarilor nu erau acasă. Cutremurul s-a produs la peste 100 km adâncime, producând imense pagube materiale și un număr oarecare de morți și răniți. Lumea înspăimântată stă mai mult pe străzi, așteptând reașezarea straturilor tectonice. Pentru 21 mai 2011, la Societatea literară „Academia Bârlădeană” are loc o ședință deosebită de lansare a două cărți ale unor personalități locale, în prezența dlui acad. prof. dr. Constantin D.
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra unui braț, brațul ține neapărat, dar neapărat, domnii mei, un cuțit cu lama lungă, aproape nesfârșită, perdeaua este trasă brusc într-o parte și atunci intervine țipătul, mai mult sau mai puțin real - depinde de actriță, preselecția este întotdeauna
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nici o lună de când Ina primise o misivă de la Olga, în care fiecare rostire era o amărăciune, că poșta îi aduse o alta, și mai amară. De rândul acesta, disperarea părea a fi și mai pronunțată, fiind înscrisă cu litere înnegrite, înspăimântate: Dragă Ina, Această scrisoare pe care ți-o trimit acum este de fapt o continuare la prima, de aceea s-ar putea să te surprindă. Am vrut să reconfirm ceea ce tu știi bine, că adevărul stă deasupra noastră, a oamenilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o fustă! Emily s-a Întors spre mine, mi-a văzut chipul Înspăimântat și a Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească să spună „Te sun eu mai târziu“ sau măcar „La revedere“. A apăsat pe buton și a transferat apelul Mirandei pe telefonul ei, după care și-a lățit pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt sigură că directorul va fi În măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a aruncat o privire de genul: „Ce dracu’ mai aștepți?“, după care m‑am strecurat lângă ea pe bancheta din spate a limuzinei. Din fericire, șoferul știa unde să meargă, pentru că mă apucase o adevărată paranoia de o oră Încoace, Înspăimântată că ea o să se Întoarcă spre mine și o să mă Întrebe unde are loc petrecerea de care nu avusesem habar. S‑a Întors, ce‑i drept, spre mine, dar nu a spus nimic și s‑a pus la taclale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit dintr-o cameră înecăcioasă. — Ce ți-am spus ? șuieră Vocea. Întotdeauna am dreptate în ce vă privește pe voi, nemernicilor. Credeai că ai scăpat... Bătrânul privea înspăimântat către locul din care lumina cădea drept pe fața lui. Nu-și putea lua ochii de la ea. Păpușarul socoti că e prea puțin și își slăbi strânsoarea. Bătrânul simți atunci o putere nouă în picioare și se ridică, încercând să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venea acum din spate. Bătrânul se târa, îndepărtându-se. Vocile îl lăsară să se îndrepte spre ușă, cu degetele înfipte în podea și opintindu-se din călcâie. Apoi se apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amintirea morții. Crezuse că portretele lui vor fi totdeauna mai bătrâne decât modelele lor, căci moartea e ceva care va să vie. Acum desenase chipul unor ființe pentru care moartea rămăsese în urmă. Pentru care moartea nu era o presimțire înspăimântată, ci o nostalgie. Dar nu putea spune asta nimănui, căci nimeni nu l-ar fi crezut. Și atunci pictorul, urcând, împleticit, treptele în spirală spre atelierul său, se hotărî să- și folosească ultimele puteri pe care le mai avea asupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
joacă și deveni speriat. În acel moment, din Curte se auzi zgomotul tobelor. Era semnalul prin care i se cerea împărătesei Chu An să se grăbească. Ea își îmbrățișă fiul încă o dată. Sunetul tobelor devenea din ce în ce mai tare. Hsien Feng arăta înspăimântat. Mama sa își îngropă fața în vestuța lui și șopti: „Fii binecuvântat, fiule“. Vocea ministrului casei imperiale răsună pe coridor: „Majestatea Voastră, să mergem, vă conjur!“. Pentru a-l proteja pe fiul ei de la a vedea grozăvia, împărăteasa Chu An
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
coșmaruri groaznice. Să o privești cum doarme e ca și cum ai privi-o suportând chinurile dintr-o cameră de tortură. Își sfâșie cearșaful ca și cum ar fi posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit atunci când stă jos. În timpul meselor, lovește întruna cu degetele în masă. Fratele meu e exact invers. E dezorientat, neglijent și leneș. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eunuc să aducă o cutie. Pisica vă va servi drept companion. Deschid cutia și zăresc o minunată creatură albă. — Ce nume are? întreb. — Zăpada, răspunde Shim. Este o ea, desigur. Ridic ușurel pisica. Are niște ochi minunați, de tigru. Pare înspăimântată. — Bine ai venit, Zăpada. În al doilea rând, eunucul-șef Shim mă înștiințează de alocația mea anuală: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci de suluri de satin, mătase și bumbac, cincisprezece bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care să li le ofer. Sunt sătulă să mă prefac că mă bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste. Mă rog ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sertare și dulapuri. An-te-hai mă ajută să-mi pun roba de Curte și îmi zice: — Mai bine m-ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt contracții. Înspăimântată, mă țin de burtă și îi zic lui An-te-hai să nu irosească nici o clipă. El ia un lighean și iese prin camera din spate, prefăcându-se că se duce după apă. Aud afară o voce care strigă să mă grăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de parcă se duce la o petrecere. Roba ei e confecționată din satin auriu brodat cu simboluri budiste. Cât a ținut călătoria, Nuharoo a purtat aceeași robă. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că era mai mult decât înspăimântată. „În caz că suntem atacați, mi-a spus ea, vreau să fiu sigură că voi intra în viața viitoare în rochia potrivită.“ Pentru mine asta era lispsit de sens. Dacă eram atacați, rochia ei ar fi fost primul lucrul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
forțez să continui. L-am lăsat de capul lui prea multă verme. Asta e deopotrivă pedeapsa și ultima mea șansă. — Cum îndrăznești să mă lovești!? îmi strigă el, nevenindu-i să creadă. Micile-i sprâncene se unesc în mijlocul feței sale înspăimântate. Nimeni nu dă în fiul împăratului! Îl biciuiesc și mai tare: — Asta e ca să te facă să auzi sunetul tunurilor străine! Ca să te facă să citești tratatele! Simt cum în mine se rupe ceva, și săgeată invizibilă îmi străpunge capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pedepsească; și plâng pentru că în străfundul ființei mele sunt dezamăgită de mine însămi și, încă mai îngrozitor, pentru că nu știu ce să mai fac. Continui lecția, ținând biciul ridicat: — Răspunde-mi, Tung Chih! Ce semnifică dragonul? — Dragonul semnifică o transformare, răspunde copilul înspăimântat. — A ce? Cum adică „a ce“? — O transformare a... — Transformare a unui pește. Este vorba despre capacitatea peștelui de a sări peste un baraj. — Corect. Asta este ceea ce l-a făcut pe pește dragon. Pun biciul deoparte. E vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nord circulă tipul de baladă cunoscut sub numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere surorii să se căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă să îl abată de la această intenție, trimițându-l în lume să își caute altă mireasă. El se reîntoarce însă cu aceeași cerere. Fata îi pretinde, ca și în tipul mai vechi al baladei, să facă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
cămașă de noapte, între așternuturile "cam reci", Jeanne așteaptă așadar, plină de fiori... Deodată, se aud trei bătăi ușoare în ușă. Tânăra "tresare îngrozită", dar nu răspunde. Însă bătăile se repetă, iar încuietoarea scrâșnește. Jeanne își ascunde capul sub cuverturi, înspăimântată "ca și cum ar fi intrat un hoț în odaie". Ghemuită sub pleduri, aude niște încălțări scârțâind ușor pe podea. Tresare și scoate un țipăt ușor atunci când simte pe cineva atingând patul. E Julien, vicontele de Lamare, soțul ei. Un străin cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
3. Cum să faceți față senzației de copleșire Inspiră superficial și expiră lent. Mă concentrez asupra a ceea ce se întîmplă acum, nu asupra a ceea ce s-ar putea întîmpla; ce trebuie să fac? Mă aștept să mă simt și mai înspăimîntat, dar pot ține sub control sentimentul de teamă. Situația aceasta va lua sfîrșit în curînd. Îi pot face față. Teama îmi încetinește reacțiile, dar nu mă voi lăsa învins de ea. Chiar dacă mă simt rău și aș vrea să evit
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de știință, absolvent al Universității Stanford, care se duce în bucătărie să-și ia o fleică pentru friptură, din frigider. Publicul vede cum bucata de carne suferă un proces asemănător metastazei canceroase, scoțînd la iveală excrescențe și organe bizare. Savantul înspăimîntat se duce în baie să-și spele fața și, privind în oglindă, își vede chipul transformîndu-se în carne în putrefacție. Deși această halucinație dispare, el își părăsește locuința fără a mai reveni. În mod similar, cele mai spectaculoase scene cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]