36,299 matches
-
care am învățat-o și pe care o rosteam perfect în America în cele mai neașteptate ocazii. Odată, ducîndu-mă în vizită la niște americani importanți, profesori universitari, le-am rostit și lor frază această, mecanic, automat, ca pe apă. Mai întîi, strîngîndu-ne mîinile, ei se uitaseră la mine ca la un apucat. Pe urmă, după aerul meu natural, probabil, începuseră să rîdă cu poftă. Pe urmă, intrînd în amănunte, ei mă felicitară, spunîndu-mi că nimerisem "esență" existenței capitaliste americane. Tipii erau
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
a fin proaspăt cosit. Vreun muntean își făcuse pomană cu ei. Dîndu-se jos cu grijă, ajutat de nevastă-sa, care părea ceva mai în vîrstă decît el și căreia îi lipseau aproape toți dinții din față, omul se propti mai întîi bine în cîrja, mă salută, ca și cum abia acum făceam cunoștință cu adevarat, și tot ce discutaserăm pînă atunci, eu jos, lîngă drum, el sus, în căruță, cu hatul alături, avusese loc între alte două persoane. Dat fiind beteșugul bietului om
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Paul Cernat În prezent lector de literatură engleză la Facultatea de Litere din Baia Mare, Adrian Otoiu s-a făcut cunoscut mai întîi că poet, sub pseudonimul Adrian Sehelbe, gravitînd discret în jurul Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
aflăm din prefață sunt frecvent întâlnite în relațiile interumane și în întreaga viață social-economică și culturală a țarii. De aceea viitorii cetățeni trebuie să recunoască și să le utilizeze. Să vedem așadar ce anume trebuie să cunoască viitorii cetățeni. Mai întâi stilul solemn în care se exprimă gânduri și sentimente grave, mărețe, profunde. Iar exemplul este o scrisoare, evident solemnă (se putea altfel?), a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general etc. etc. Dacă nu ne interesează așa ceva, nu-i nimic, există și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
întrece, în materie de vulgaritate, tot ce a apărut vreodată în România. Iată, ca exemplu, prin ce fel de "evocare" este omagiat Nichita Stănescu: "Nichita avea o iubită, pe (...), poeta stabilită de scurtă vreme în Capitală. Poetul caută, întâi si-ntâi, s-o ocrotească, s-o ferească de răutatea oamenilor. Odată, sărutând-o, s-a petrecut un incident: i-a rămas un dinte de-al ei în gură, un dinte cu pivot neprins bine. Nichita, fără să scoată o vorbă și
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17785_a_19110]
-
pornind de la care se poate scrie un poem, o nuvelă, un studiu psihologic, o exegeza... Fiindcă ne temem să nu dăm o nuanță prea emoțională (lui nu i-ar fi plăcut), ne rezumam la cîteva pasaje de interes strict literar. Întîi, părerea lui Ovidiu Cotrus despre Cercul literar de la Sibiu, dinăuntru: înainte de a fi o grupare literară, era o grupare prieteneasca: "La Sibiu, noi nu eram un cerc literar cu statute: nu există președinte, nu există secretar, - eram un grup de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
ar fi astăzi profesor de liceu sau universitar curtat de partidele politice și urmat de o sumedenie de discipoli. Între cele două războaie, un Nae Ionescu inspirat și dînd impresia de atotștiutor a tras după sine tineri intelectuali de mînă întîi, vîrîndu-i în aventuri politice pe care unii dintre ei le-au regretat mai tîrziu, ieșiți de sub tutela năismului. Profesorul pe care il prefer e un om echilibrat, rațional, cu un sistem de valori sigure, dar suficient de elastic pentru a
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
și renunțarea, debarasarea de convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor ^70, și în special după iunie ^71, cănd Ceaușescu și-a lansat revoluția lui culturală, Desliu a început să formuleze tot mai ritos critici la adresa liniei oficiale, din interior mai întâi, comițând așadar un act de disidenta, iar după 1980 din afară, căci demisionează din partid, devenind în felul acesta opozant declarat. Se menține totuși Desliu pe poziții de stânga, cât de cât, ca atâția alți foști militanți din occident și
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
sine, pentru o investigație asupra poziției vocativului în limba, ca și pentru o trecere în revistă a strategiilor lingvistice din publicistica actuala. S-ar putea urmări, în întrebuințarea marcată a vocativului, mai multe trepte de deviere față de uz. Apar, mai întîi, vocative de la prenume curente, absolut firești în limbajul colocvial, pentru care selectarea desinenței -e sau -ule depinde de terminația numelui - în consoana sau în -u: Emile, Tudore, Răzvane, Victore - dar Radule. În contextul publicisticii umoristice, singura deviere pe care o
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa? Întîi de toate, mi s-a suprimat rubrică, fără nici o explicație. În al doilea rînd, nu mi s-au mai publicat textele trimise în ultima vreme, nici macar aforismele, inocentele aforisme, pe care Nicolae Breban nu pregeta a le raporta, redundant, la
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
știu, din ce cauză, insistă primul. - Și ții neapărat să știi? continuă cel dintîi. - Da, vreau să știu, se încăpățina copilărește al doilea. - Bine, domnule, dacă trebuie să-ți spun, îți spun. Și vrei să știi musai?! - se asigura mai întîi. - Vreau! afirmă acela cu tărie. - Ei bine, e simplu, foarte simplu: Daca englezu^ pe șosea merge pe stînga... - Right, right, făcu conlocutorul amuzat de circulația aia a lor, pe care o confundă cu scrisul ebraic de la stînga la dreapta...
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
preeminenta conștiinței critice constructiv-destructive (sau prin "construcția negativă" despre care vorbea un alt comentator al limbajului ironic). Spuneam că Lucian Vasiliu ni se pare cel mai caracteristic poet ieșean, întrucît în producția d-sale melancolia și ironia se cumpănesc. Dar, întîi de toate, să-i consemnam reveriile închinate metropolei moldave. Ele dau glas unui calendar sacral local, cu file întoarse patetic, într-un netimp celebrator în absolut: "Vai, vremea cum trece/ rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
după moarte, un luminator și un vestitor al legii morale într-o țară plină de jafuri, crime și imoralități. Cineva, iluminat, vorbeste așa: Cine voiește să simtă legea morală, legea spiritului, să-și trezească conștiința din letargie, trebuie să descopere întîi pe autorul legii morale... Pe Dumnezeu". Tactul desăvîrșit prin care prelatul Agârbiceanu știa să facă educație morală de care vorbise Călinescu aici lipsește cu totul. Ion Agârbiceanu, Opere, vol. 16. Ediție îngrijita de Mariana și Victor Iova, Editura Minerva, 1998
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
tînărul Ion I.C. Brătianu, ajuns șef al P.N.L. și prim-ministru, a inițiat planul său reformator (o moderată reforma agrara apreciată la un milion ha și mult mai modestă reforma electorală, prin crearea Colegiului unic pentru toți știutorii de carte), întîi a avut grijă să-și asigure asentimentul marilor proprietari funciari liberali, vestindu-i franc că, de nu-i accepta reformele, demisionează. Apoi, în Constituanta a avut de înfruntat împotrivirea conservatorilor, pe care, de fapt, se bizuiau și mării latifundiari liberali
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
idei și niciodată stabilirea la una dintre ele. Asemeni porturilor pentru un marinar, ele înseamnă nu doar un loc al refugiului, ci și unul al despărțirii de țărm. Te poti împăca, într-o viață, cu un asemenea travaliu? Și, mai întâi, te mai poți regăsi într-un vârtej neîntrerupt că slujbaș al obiectivității, în care tu, umanitate fremătătoare, rămâi doar ecranul unei alienante defilări de argumente? Poate că singura ieșire din necruțătoarea capcană a lucidității o reprezintă spiritualizarea datelor personale la
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
ordine, cei de ai doilea de cifre, cei de ai treilea numai de atitudini și ultimii numai de scuze și atenuări..." "Ești singur", scrie el, străfulgerat, la 21 de ani. Dar ajuta!" Citind acest amar îndemn îl poți înțelege mai întâi, cale de pagini bune, în sensul opus celui vizat în însemnarea să de Mircea Vulcănescu (și anume: "dar aceasta ajuta!"). Deturnare incomoda, fără îndoială, insă bazată pe o ambiguitate deloc întâmplătoare a formulării: oare Mircea Vulcănescu nu se ajută și
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
munte, țărani, după aparentă, bărbați împliniți, împovărați de atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi să treacă nemții, au îngenunchiat, s-au aplecat cu un zgomot colosal spre pământ, au sărutat amândoi pământul neamului lor, s-au ridicat, au făcut drepți, unul lângă altul, tot zângănind, si au trântit fiecare câte o cruce pravoslavnica peste
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
acasă. Misiunea lui e deja îndeplinită, n-are pe cine să mai prăbușească, n-are ce să surpe. Și-atunci, pentru că se teme să lenevească, începe să țină lecții de morală". Inadaptatul, victima sigură este intelectualul: David, informatician, captiv mai întîi al lumii virtuale a calculatorului este ispitit de "diavolul" elvețian să coboare pe pămînt, printre oameni, să comunice cu ei. Impactul dur cu realitatea îl aruncă pe un pat de spital de nebuni. Viitorul e maculatura este, fără îndoială, piesa
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care se regăsesc aici, de la expresionismul coșmaresc al lui Goya și pînă la expresionismul abstract, la energetismul lui Jackson Pollok, si care evocă
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
de ce să mă îmbrac în uniformă lor și să-mi pun stea în frunte. "în exil m-am simțit singur..." - Cînd v-ați hotărît să rămîneți definitiv în Germania? - Păi, de-asta am și plecat din țară. Ca să rămîn. Mai întîi am ajuns la Zürich. După o săptămînă de stat în Elveția, am ajuns in Germania, pentru care aveam viza de tranzit. Am venit la München, unde aveam prieteni de familie de-ai părinților mei și unde se găsea o puternică
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Val Gheorghiu Cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii versnisajului meu de la galeria "Orizont". Pentru că a desanda, oleacă, din molcomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a notă. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai rotile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geantă în cămăruța de la Uniunea noastră (a artiștilor plastici
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
de consum practicate în Vest. Nu trebuie uitat că rezistență față de comunism a fost una culturală, vreme de cîteva decenii, si ca în unele state comuniste, de exemplu în România, cultura literară a deținut în această privință rolul de vioară întîi. Acum, abia dacă se mai observa urmele acestui rol glorios. Cultură pare să-și fi pierdut nu doar aură politică, dar și prestigiul literar. Intrarea în forță a noilor lideri politici în viață țărilor lor le-a știrbit foștilor lideri
După zece ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17903_a_19228]
-
calitatea studenților aleși de la toate Academiile din țară. O selecție nu pe sprinceana, cum se spune. Escaladînd el cel dintîi obstacolele, Radu Penciulescu a transformat locul de la Arcuș, generos ca spațiu, într-unul vrăjit. Propunerea lui de lucru era, mai întîi de toate, o provocare culturală, spirituală. O incursiune spre misterul și forță cuvîntului, spre esență, îndepărtînd aparențele. Felul cum analiza scene din piesele lui Shakespeare, de multe ori proza-cheie mă ducea cu gîndul la finețea și rigoarea intervențiilor chirurgicale pe
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
un fel de exorcizare a realității, sau, ca să folosesc termenul lui Leach însuși, cu o "anestezie" a ei, care purifica obiectele de orice semnificații indezirabile. Acest univers estetic și anesteziat este reprezentat perfect, crede Leach, urmînd o tradiție venerabila condusă întîi de oricine de Venturi și Baudrillard, de Las Vegas: tărîmul prin excelență al intoxicării estetice prin imensele billboarduri care te conduc în oraș și astfel în inima unui paradis artificial unde ți se promite evadarea din plictiseală cotidianului, exotism oniric
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
antipodul contemporanei sale, structurată această din urmă pe sensibilitate, pe credință religioasă, pe adorația față de nestatornicu-i soț, Stello, o adorație continuată scriptic, în chip insolit, decenii în șir după decesul lui. Firește, Cella își stăpînește partenerul, asigurîndu-si rolul de "vioară întîi" în căsnicie. Tonul sau este nu o dată nu doar condescendent, ci și plin de consilii, mergînd pînă la imperatie: "Acum Iubitule, iti adresez o rugăminte serioasă: istoriseste-mi exact ceea ce s-a petrecut la Jockey, întrucît n-am înțeles totuși
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]