1,269 matches
-
treisprezece mii de oameni pregătindu-și proviziile pe câmp era un spectacol nemaipomenit, era, în același timp, și unul vesel. Totodată, comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alergă afară prin ușile pictate, în timp ce striga înapoi: Lăsați femeile să fugă. Nu e nimic rău dacă scapă. Numai să nu ne stea pe cap. Zgomotele ușilor și ale paravanelor lovite cu piciorul se auzeau de peste tot, iar urletele femeilor întețeau atmosfera tensionată de sub acoperișul de țigle care se zgâlțâia. Femeile alergau în dezordine, dintr-o cameră în alta, străbătând coridoarele și sărind peste balustrade. Trenele și mânecile lor cu volane fâlfâiau prin penumbră ca niște flăcări albe, roșii și violete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulți dintre subordonații lui Ii își găsiră moartea. Ikeda Shonyu se gândise de mai mult timp la planul de luptă. Văzu că trupele comandate de fiii lui se angajaseră în lupta corp la corp cu Garda Roșie, iar bătălia se întețea treptat. Acum e momentul! răcni el spre cei din spate. Un batalion de vreo două sute de oameni, care erau gata să învingă sau să moară, își pregătiseră dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
loc! hotărî prompt rectorul Marciuc și, energic, puse ziarul de-o parte pe masă, lovindu-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreodată. Tipa se pare că se prăbușise cumplit, lovindu-se la mai toate rotunjimile și cracii pe care îi avea, pentru că urla îngrozitor. Exact în clipa când întinse mâna să o ajute, însă, senzația de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era să facă. Discriminare! fu primul gând care îi trecu prin cap aproape imediat, moment în care, urlând de spaimă, se repezi în sens invers, sărind peste oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am zis că da, așa voi face, am să țin minte, iar bunicul a încuviințat, a luat și-a doua sticlă și-a început să bea din ea pe-ndelete, înghițitură după înghițitură, privind, în continuare, panorama. Între timp vântul se-ntețise, mi s-a făcut frig de-a binelea, știam că acuși o să încep să dârdâi, dar mai știam și că n-o s-o luăm din loc până ce bunicul nu isprăvește și a doua sticlă, mi-am adus aminte de ce citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse noapte de-a binelea, pe un vânt înghețat. Și dintr-odată, în piață, în grădini, pe malul Tibrului se aprinseră mii de torțe, flăcări mari, întețite de vânt, care înroșiră cerul în jurul mausoleului. Gândindu-se la el însuși în termeni eterni cu patruzeci și doi de ani înainte de a muri, Augustus ridicase mausoleul întru gloria sa. Le sugerase arhitecților să construiască un tumul circular solemn, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își recăpătă toată agresivitatea, ca și când mașinile în trecere i-ar fi întețit apetitul. Conduse mașina grea de-a lungul drumului de acces la autostradă, menținând barele îndoite de protecție la câțiva metri în spatele unui vehicul mai mic până când acesta i se feri din cale. Lovind în tabloul de bord, am spus: - Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intrat, ar fi putut citi, pe tăblița de pe ușă: clasa a șaptea B. Mișcându-se ca un spiriduș, unul dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe care-l poseda. Spre deliciul întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu erau puțintei nici aceia pe care-i apucase frica. Pe unii, mai pe margini,îi cuprinsese mila și compătimirea. Dar, nici un elev, nici o
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de marginea ei. Pozele cu familii zâmbitoare și fericite izbucnesc în flăcări, iar Mona se scutură și le aruncă pe jos. Cu pagina aprinsă în mână, Helen împinge cu piciorul familiile în flăcări în rigolă. Focul din mâna ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise. Vântul sufla acum în rafale, ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele?... se apucă să-l certe Mariana, de cum îl văzu intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Căci te-am rănit fără să pot Să-ți mai aud chemarea Se-aude-al apei veșnic susur Iar codrul freamătă divin Și mă cuprinde-al lunii tremur Căci am plecat fără să vin Când soarele pe cer răsare Iar zările se întețesc S ă știi că n-am să dau chemare Greșelilor ce dăinuiesc. Și-a cerului lumină sfântă Să-mi cânte falnic la ferești Căci eu nu sunt o muribundă A marii lumi ce o privești. A lumii dragoste A lumii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu reține o privire de reproș pe care el o prinse din zbor și o rezolvă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și de odihnă. Nu mai era nimic de făcut acolo, Înăuntru, Își zise. Dă poruncă oamenilor dumitale să aibă grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
capitulul vreunei mânăstiri... I se păru că surprinde o iute privire de Înțelegere Între cei de față. — Dacă vei avea răbdare o clipită, vei Înțelege de Îndată, messer Alighieri, zise spițerul arătând spre fundul sălii, unde vânzoleala părea să se Întețească. De câteva momente se auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți, de gemete și de mirosuri. Parcă spiritul său explora acea piele sfâșiată aidoma unui explorator Într-o țară necunoscută. Tăieturile nu erau făcute la voia Întâmplării: lama executase exact cinci trăsături În forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată, lumina păru să se Întețească, ca și când alte o sută de felinare s-ar fi aprins În același timp. Apoi o fulgerare Învălui Întreg corpul navei, făcându-l să lucească În toată lungimea sa. Dante auzise povestirile marinarilor din Pisa. Vorbeau despre corăbii cu năluci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stradă și prin care răzbătea din când în când vocea furioasă a lui Marcel, dar ascultând acel murmur de fluviu care pătrundea prin ferestruică, stârnit de vânt printre ramurile palmierilor, aflați acum atât de aproape. Apoi vântul păru a se înteți, zvonul' dulce de ape se făcu șuierat de valuri. Își închipuia, dincolo de ziduri, o mare de palmieri drepți și mlădioși, unduind în furtună. Nimic nu semăna cu ceea ce își închipuise ea, dar valurile nevăzute îi răcoreau ochii obosiți. Stătea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și, ca toți stăpânii, vor să fie singuri, să meargă singuri înainte, să domnească singuri, de vreme ce numai ei singuri au îndrăznit să-și ridice din sare și din nisip cetatea lor înghețată și fierbinte, iar eu... Ce învălmășeală, căldura se întețește, sunt lac de sudoare ei nu asudă niciodată, acum până și umbra s-a înfierbântat, simt cum soarele izbește în piatra sub care mă aflu, izbește, izbește ca un ciocan în toate pietrele, și aud cântarea, cântarea uriașă a amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vibra stins. Învățătorul desluși curând trupul culcat din fața lui. Arabul nu făcea nici o mișcare, dar părea că ține ochii deschiși. Un vânt slab dădea târcoale școlii. Poate că va izgoni norii și soarele va lumina iarăși. În timpul nopții vântul se înteți. Găinile dădură semne de neliniște, apoi se potoliră. Arabul se răsuci pe o parte, întorcându-se cu spatele la Daru, căruia i se păru că-l aude gemând. Stătu la pândă, urmărindu-i respirația, mai puternică și mai regulată decât până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic. Acesta ridica din când în când capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sens invers, într-un fel de dans greoi, cu pași apăsați, ce semăna mai curând cu un tropăit, ușor subliniat de dubla șerpuire a șoldurilor. Zăpușeala crescuse. Pauzele erau însă tot mai scurte, opririle tot mai rare, iar dansul se întețea văzând cu ochii. Fără ca ritmul celorlalți dansatori să se fi încetinit, dansând el însuși întruna, negrul cel înalt rupse din nou cercurile, îndreptându-se către altar, de unde se întoarse cu un pahar plin cu apă și cu o lumânare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tobele se dezlănțuiră ca turbate și, o dată cu ele, porni a se învârti nebunește și diavolul cel roșu. Cu privirea în flăcări, cu mâinile și picioarele învârtejite în jurul trupului, se culegea pe sine îngenunchind când pe un picior, când pe celălalt, întețind ritmulpână într-atâta, încât te așteptai în fiecare clipă să-l vezi risipindu-se în bucăți. Dar, pe neașteptate, se opri în plin avânt, întorcând către cei de față o privire mândră și fioroasă, în timp ce tobele răpăiau de se cutremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
vise, Din cerurile-albastre-n ferestrele deschise... Pentru tine, femeie! Presari în asfințituri, un răsărit anume Pe care numai tu-l așterni cu legământ La căpătâiul vieții, al toamnei fără nume Când ireal mai naște o taină pe pământ... Când ploaia se-ntețește și norii stau să cadă întunecând albastrul din ochii tăi de cer, împrăștii rugăciune și lacrimi în cascadă Și luminezi cotloane ascunse-n frig și ger... Ți se închină versuri și serenade cântă, Desprinsă este luna din culcușu-i celest, Cuvântul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]