1,437 matches
-
goală. Apoi timpul a trecut. Ne-am obișnuit cu viața de baracă în paturile cu două etaje. O vară fără Marea Baltică și sezon de baie, care nu se mai termina. Expresiile unui subofițer care pretindea că a studiat filosofia se întipăreau în jargonul nostru școlar: „Câini refuzați de ființare ce sunteți!“ ne înjura el. „O să scot eu din voi și stropul ăla de inițialitate care v-a mai rămas!“. Imaginea noastră îi aducea înaintea ochilor „arbitrariul unui morman de căcat“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
presiune. La el în dormitor era bătut chiar și de către aceia dintre băieți cărora mai înainte le făcuse cizmele lună: toți împotriva unuia. Prin peretele de scânduri care despărțea un dormitor de altul îi aud gemetele, fiindcă mi-au rămas întipărite în minte. Aud cum plesnește centironul de piele. Cineva numără cu voce tare. Dar nici bătăile, nici alte șicane cu care era amenințat, nimic nu-l putea obliga să apuce totuși arma. Când unii dintre băieți s-au pișat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot adunat, alcătuind o masă compactă de materiale atât de greu de demolat mai târziu. Mă văd pe băncile unor biserici gotice - de la Trinitas până la Sankt Johann -, ca și când fiecare arc și fiecare stâlp de cărămidă ar trebui să mi se întipărească în minte. În afară de asta, îmi rămâneau locurile de lectură, preferat fiind cel din podul ale cărui despărțituri fuseseră între timp eliberate de vechituri, inclusiv de canapeaua scâlciată, fiindcă acestea erau considerate combustibil pentru bombele incendiare. Sub olanele intacte se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe recruți mi s-a întipărit în amintire ca istorioară mai degrabă caraghioasă, chiar dacă nu sunt sigur dacă reacția celui șicanat a fost numai dorință de răzbunare sau dacă gestul meu răzbunător s-a petrecut în realitate și chiar ca o poveste demnă de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de concentrare, din lagărele pentru prizonierii ruși, ce avuseseră drept urmare înfometarea, moartea prin inaniție a sute de mii de oameni. Dar numai foamea mea e aceea pe care o pot descrie-n cuvinte. Doar ea mi-a rămas ca și întipărită în minte. Numai pe mine mă pot întreba: cum se făcea observată? Cât timp își făcea de cap? Apărea imediat, acoperea absolut orice altceva și, în acest timp, făcea un zgomot care de atunci mi-a rămas cuibărit în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor ni s-au întipărit în minte; motiv pentru care doisprezece ani mai târziu am scris tragedia mea germană Plebeii fac repetiții pentru o răscoală, în care muncitorii revoltați sunt lipsiți de orice plan și aleargă fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi se permită, ba nu, am solicitat o discuție cu temuta gardiană de pușcărie. Fără nici o ezitare, a venit până la noi prin curtea interioară, vrând să fie numită de Anna și de mine sora Alfons Maria, astfel încât ni s-a întipărit în minte ca instanță o bisexuală, un arhanghel căruia de sus de tot îi fusese dată în primire ca profesiune de bază conducerea unei instituții de corecție. Solicitarea de eliberare a surorii mele din detenția mânăstirească a deviat din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Știu, dar trebuie totuși să mâncăm. Norman se duse la hublou. Supraveghetorii de la Marina Militară Îl observară imediat și conectară intercomul radio. — Domnule Johnson, vă trebuie ceva? — Da, spuse Norman. Avem nevoie de ceva mâncare. — Imediat, domnule. Norman văzu simpatia Întipărită pe fețele lor. Acești oameni Înțeleseseră ce șoc suferiseră cei trei supraviețuitori. — Doctore Johnson? Sunteți În stare să vorbiți cu cineva? — Să vorbim? — Da, domnule. Experții de la contrainformații au vizionat benzile de pe submarin și au să vă pună niște Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
palme, încep să povestească. Mai întâi, în grupuri mici, apoi în grupuri din ce în ce mai mari. Vă voi povesti una din amintirile mele despre vacanța la mare și voi încerca să-mi amintesc cum gândeam eu atunci, că mi-a rămas bine întipărită în minte. Și asta deoarece era prima oară când vedeam marea cu ochii mei. Mi s-a părut că am stat multe zile acolo, pentru că mi-a plăcut foarte mult și am plâns puțin când a trebuit să plec. Am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
era imposibil să aprecieze ceva atât de sofisticat și exotic. După cum a zis el: — Eu sunt un om simplu. Până la treizeci și cinci de ani nu am mâncat nici măcar bezele. Mama a mâncat și ea nițel, dar cu un aer de martiră întipărit pe chip. Mesajul pe care îl transmitea foarte clar era că e un păcat să arunci mâncare comestibilă. Chiar dacă mâncarea are un gust groaznic. Așa că mama a mâncat. Atitudinea ei părea a fi că suntem puși pe pământ ca să suferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o el nedumerit. Nu știusem că Laura era implicată în acțiuni caritabile pentru copii. Păi, fac sex în mod regulat cu un copil, a declarat ea. Dacă asta nu e o contribuție directă, atunci nu știu ce e. Bărbatului i s-a întipărit pe față o expresie oripilată. A plecat către următoarea masă în mare grabă. Adam se strica de râs. — N-am mai cunoscut până acum nici o pedofilă, i-a spus el Laurei. Am glumit. În realitate nu molestez copii, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii, devine pentru A. C. prilej de a insulta poporul care-l hrănește”. Și reapare, fulgerător, tema principală, la baston. Pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Invitația la cină este un semn bun, iar lui Bill nu-i plac lingavii. *** Ed se duse cu mașina acasă, citi și Își aminti. Albumul conținea articole aranjate În ordine cronologică, iar ceea ce nu scria În articole Îi era oricum Întipărit În memorie cu litere de foc. 1934: cazul Atherton. Copiii: mexicani, negri, orientali - trei băieți și două fete. Găsiți dezmembrați, cu trunchiurile În bazinele de colectare a apelor pluviale din L.A. Brațele și picioarele le fuseseră tăiate. Organele interne - scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-ți recuperezi dosarul. I-am spus că Încă ești mort după droguri și că ai datorii de la niște pariuri. Ești pasibil de comisia disciplinară și vrei să distrugi toate afacerile lui Patchett. Vincennes Își ridică figura palidă, cu urmele nodurilor Întipărite pe ea. — Spune-mi c-o să mușamalizezi dosarul ăla. Ed ridică meniul. Dedesubt: heroină, benzedrină, un cuțit cu lamă retractabilă, un pistol de 9 mm. — Te duci să-l strîngi cu ușa pe Patchett. Individul trage heroină pe nas. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că se cerea o schimbare rapidă de ton. Bine, dar ce vreți să faceți cu această notă? O păstrați? Citi din nou mesajul, apoi mi-l întinse. — Nu, Michael. Nu mai am ce face cu el. Oricum mi l-am întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
povestea asta, mi-ai oferit și o scurtă descriere. — Exact; păr lung negru, gât lung subțire... — Și o față de cal. Nu pot să cred că acestea au fost cuvintele mele. — Cabalină, atunci. Acesta a fost detaliul care mi s-a întipărit în minte. Sau mai degrabă detaliul de care mi-am amintit când am pătruns în casă ieri-noapte și am văzut prima dată fotografia lui (apropiind și mai mult scobitoarea de fața mea) „McGanny“. — Ce tot spui acolo? — Știai că Hastings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ofereau picioare de broască și burger cu aligator. De acolo a luat-o pe autostradă spre nord prin Bonita Springs și Fort Mayers, ajungând în apropierea Sarasotei la sfârșitul după-amiezii. Adresa mamei, deși n-o folosise în nici o scrisoare, era întipărită în minte. Dar Mark nu voia să-i vorbească nici acum. După ce a găsit casa, a mai mers jumătate de milă pe drumul spre ocean și a cotit apoi pe un drumeag care ducea la plajă. Când a parcat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
TINE NU-ȚI VINE BINE DELOC! Mă cheamă Andrea. Sunt noua asistentă a Mirandei. Ochii i-au alunecat pe trupul meu din cap până-n călcâie și mi-au inspectat fiecare centimetru pătrat. Emily asista la Întregul spectacol cu un rânjet Întipărit pe față. Tăcerea era insuportabilă. — CIZME PÎNĂ LA GENUNCHI? CU FUSTĂ PÎNĂ LA GENUNCHI? TU VORBEȘTI SERIOS? FETIȚO, ÎN CAZ CĂ NU ȘTIAI - ÎN CAZ CĂ NU AI OBSERVAT ÎNSCRISUL ACELA MARE ȘI NEGRU DE PE UȘĂ - SÎNTEM LA REVISTA RUNWAY, REVISTA CEL MAI AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca să te jignească pe tine. Nu e deloc rău intenționată. Atâta doar că e o persoană prea importantă ca să Își piardă vremea cu mărunțișuri. Așa că nu te enerva. Aruncă mâncarea și hai să ne vedem de treabă. Emily și-a Întipărit pe chip o expresie de hotărâre și s-a așezat În fața calculatorului. Sunt convinsă că se Întreba În clipa aceea dacă Miranda nu pusese cumva microfoane În biroul nostru și auzise totul. Era roșie la față și părea foarte nemulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
analiza din cap până În picioare. Ochii i s‑au fixat mai Întâi asupra pantofilor mei, apoi a pantalonilor și apoi a bluzei, după care au mers În sus, spre față și păr, evitându‑mi În tot acest timp privirea. Expresia Întipărită pe fața ei era una de dezgust pasiv, cum au detectivii aceia insensibilizați din serialul Lege și Ordine atunci când dau de Încă un cadavru schilodit și Însângerat. Am făcut o scurtă trecere mentală În revistă a propriei persoane și m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se întorceau de la biserică. Dar ploaia? Era parcă o chemare acel ceva care te făcea să nu te ferești de stropii repezi de vară, ci să adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
ieșire, e cineva cu păr Închis la culoare pe care abia Îl recunosc. Mă apropii Încă un pic și știu exact cine este. —Jeremy! Jeremy Browning! Îmi Întâmpin clientul cu o căldură și o expansiune care Îi vor rămâne adânc Întipărite În suflet. —Ei bine, Jeremy, mă bucur enorm să te văd aici, spun eu entuziastă. Și ea trebuie să fie... Annabel, nu-i așa? Fata care stă pe piciorul stâng al clientului meu Îmi lansează o privire care e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
baron atît pentru sine cît și pentru domnul său, nu mai este Episcop sau Prelat pentru Biserica sa, pentru poporul său care ar trebui să fie în comuniune cu el. 146. Această mare transformare, împotriva naturii, a oamenilor Bisericii a întipărit în mintea Episcopilor din Evul Mediu conceptul individualității, îndepărtîndu-l pe acela al unității corpului Episcopatului care îi făcea să fie atît de puternici întru Cristos în făurirea binelui și, astfel, minunatul și strălucitorul corp al Bisericii din vremurile sale bune
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
foarte subțiri sau, dimpotrivă, foarte groase. Pete aruncate pe foaie, totul în aceeași culoare neagră - uneori cu nuanțe verzui. Ordine și dezordine deopotrivă. Și toate aceste puncte și linii alcătuiau portrete atât de expresive și de puternice, încât îți rămâneau întipărite în creier. Le am și acum în minte, pe fiecare dintre ele, deși Eduard le-a strâns cu grijă după ce m-a lăsat să le contemplu în voie. Am stat mult timp privindu-le și lăsându-mă privită de el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ne-am promis unul altuia, că de 1 Mai vom merge la mare... Te rog să-i spui, Bobo, că vreau să ne vedem de 1 Mai! Bobo m-a privit mult timp în tăcere. O tristețe nemăsurată i se întipărise pe chip. — O sssă-i spun, a murmurat. O sssă-i transmit tot ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]