1,492 matches
-
Am bâiguit ceva de neînțeles chiar și pentru mine și m-am sprijinit de zid. — Ai dreptate, încă nu mi-am revenit! am rostit până la urmă, cu greutate. Mă întorc mai bine acasă! Te sun după-amiază! Am făcut valvârtej cale întoarsă și nu m-am oprit decât în parc. M-am prăbușit efectiv pe prima bancă de la intrare. Nu mai aveam suflu. M-am verificat mecanic: aveam o gaură mare în ciorapi, chiar în dreptul genunchiului stâng, și o cogeamite julitură la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani În urmă. Și o vedeam Întoarsă În tinerețe răsărind În alte lumi, un fel de Circe În drumul lui Ulise. Era așa sau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din țară dăm unul din străinătate. 29 {EminescuOpX 30} Socialistul Bebel, în foaia sa "Volksstaat", anul 1873, spune următorul lucru: "Sau există Dumnezeu, ș-atunci suntem trași pe sfoară, sau nu există, ș-atunci putem face ce-om pofti". Fraza întoarsă nu va fi nici mai clara și mai cuprinzătoare de cum e. Să zicem: "Sau nu există Dumnezeu, ș-atunci suntem trași pe sfoară, sau există ș-atunci putem face ce-om pofti". Tot astfel sunt toate frazele radicalismului. Oricum le-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ar fi dat osteneala de-a o privi mai de aproape. Dacă un om e la noi într-adevăr atât de nefericit să profeseze o serie de idei, nu o listă de persoane, e în pericol de-a-și vedea ideile întoarse și răsucite de adversarii lui, pretinși politici, după placul acestora, va vedea trăgîndu-se din ele concluzii nemaiauzite, cari lui nici prin minte i-au trecut vreodată, și în fine se va vedea citat înaintea opiniei publice după șoapte, după calomnii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să poată primi Romeo de la Julieta un mesaj. Acolo era îndreptat ochiul dramaturgului, spre soarta iubirii celor doi. Ciuma nu merita nici o atenție... Bineînțeles... În timp ce războiul peloponeziac sau campaniile lui Napoleon ne fascinează și rareori istoricul spune: Împăratul făcu cale întoarsă, holera secera rândurile armatei sale! Atît! Ce e glorios în a muri de holeră? Totul se dezagregă, solidaritatea umană, curajul, loialitatea, toată lumea fuge și nu domnesc decât cei imuni, care svîrle cadavrele în căruțe și le duc la groapa comună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cu alte cuvinte, mă părăseai trudei mele în care nu credeai. Foarte bine, pot s-o iubesc și fără asta, mi-am spus, nu fără desamăgire, fiindcă victoriile în spirit sânt turburate de singurătatea în care ne condamnă familia, odată întorși acasă din cetate, unde sîntem sărbătoriți. Nu-i nimic! mi-am zis. Bine că ea nu e Xantipa, are, în felul ei, un suflet generos și o filozofie intransigentă, în care conceptul de egalitate al tuturor oamenilor în fața a tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înțeles al cuvintelor rostite, gata pregătit să-i răspund... Și nu trecuse zi fără să schițez, da, să schițez, nu să duc până la capăt un gest care însă nu mai apărea într-o oglindă. Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiți zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Ești singur. Încercasem în mod ridicul să întorc cu mâna mea înapoi această oglindă, dar n-o puteam întoarce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
erau anulate și "evenimentele" de la Oraca). Trecutul îndepărtat care năvălise câteva minute în clipele mele de față se retrase de asemeni așa cum năvălise. Își puse tacâmurile pe farfurie și începu să se uite în sine, dar nu cu o privire întoarsă, micșorată, ci dimpotrivă răsucită spre tavan. "O cafea, un filtru, un tort Richard, un meringue glacé, fructe ceva, dom' profesor?" mă întrebă chelnerul. "Da, zisei, fructe, un filtru." "Domnița nu ia nimic?" Vroia să plece? O privii insistent și nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Bucureștiul e aglomerată și că va trebui să aștept. "Cît?" "O oră, două..." " Da, aștept!" îi răspunsei. Mă întorsei la planșeta mea albă și lucrai, cât să fi trecut? O oră jumătate? În acest timp auzeam din spate foșnetul filei întoarse, îmi aduceam aminte că Suzy citea, mă răsuceam mirat, da, chiar citea, cu cotul înfipt în perne, cu o expresie bizară pe chip, impenetrabilă, străină de clipa de față, puțin decolorată, de fetiță care se joacă, puțin îmbătrînită, în timp ce mâna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ripley și Hicks se priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal. ― Semnalul ăsta este fantezist. Poate că e vreo interferență, sau altceva. Poate un arc electric intermitent, pe undeva. Detectez mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fost indicat să aflu), s-a închis în baie, cu tot cu haine. Bineînțeles că a lăsat ușa crăpată: vedeam doar ce mi se arăta, prea puțin ca să mă simt flatat, suficient cât să mă intereseze. Tocurile înalte ale cizmelor din piele întoarsă (botul ascuțit, feminin, după care mă omoram, mi-era interzis). Partea de jos a fustei în carouri, puțin deasupra genunchilor. Bluza albă, desfăcută, cu gulerele scoase peste puloverul lila (se purta combinația). Puteam să completez liniștit spațiile libere: dresurile negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trebuia să știe toată lumea. „Date prea multe nu am. Doar ce-am găsit prin ziare și în niște mărturii de epocă. Unul din chiriașii de pe Episcop Radu îl descrie ca pe-un tip solid, robust, cu părul alb și mustața întoarsă. Asta, în 1948, când tipul avea 80 de ani.“ „Cine, Dimitriu sau chiriașul?“ „Dimitriu.“ „Aha. Deci e născut în 1868.“, m-am dat eu mare. „Da. A făcut școala de meserii din Iași, după care s-a specializat ca tinichigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Te prăbușeai de respect și recunoștință. Mi-am întins gâtul și, cu Mihnea alături, morți de curiozitate, am scos capul peste balustradă. Auzeam zgomotele neclar, dar strident, ca atunci când intri într-o cameră la Circa Financiară. Puteam distinge fâșâitul hârtiilor întoarse, pocnetul ștampilelor și clămpănitul teancurilor de dosare, dar nu-mi dădeam seama nici câți oameni se-află înăuntru, nici ce vorbesc. Să fi fost în jur de zece-cincisprezece inși, toți la costum, circulând în jurul unei mese lungi și ovale. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați în Misia la ordinul imperial din anul 271 (p. 43). Pe aceleași liniamente, Petru Maior, în opera sa mult mai polemică, scrisă cu un ochi întors înspre istoricii austrieci care au elaborat teza migraționistă, își declară stupefacția în fața unor asemenea "fabule" antiromânești. Ilustrativ pentru aceasta este titlul subcapitolului în care argumentează că "partea cea mai mare a romanilor nu au eșit din Dachia preste Dunăre" (Maior
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o faptă bună, generoasă și plăcută lui Dumnezeu; am să-i depun întru sănătatea dumitale.“ Și, știți dumneavoastră, mi-a plăcut acest rus bătrân, acest, ca să zic așa, rusnac neaoș, de la vraie souche*. Încântat de norocul avut, fac imediat cale întoarsă; m-am întors pe un drum ocolit, ca să nu mă întâlnesc cu Petea. De cum am sosit, am și trimis florile, fiindcă Anfisa Alexeevna tocmai se trezea. Puteți să vă imaginați bucuria, recunoștința, lacrimile de recunoștință! Platon, cel care ieri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mereu în jurul tău, și această prăvălie, și acest obiect... ce josnicie! Și, după toate astea, se duce acum cu un „scop special“, cu o anume „idee subită“! Disperarea și suferința îi cuprinseră tot sufletul. Prințul voi să facă imediat cale întoarsă; chiar se răsuci pe călcâie și porni; dar după un minut, se opri, se gândi și o luă înapoi. De fapt, ajunsese deja în cartierul Petersburgskaia Storona, era aproape de casa pe care o căuta; doar acum nu mai merge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă reproșuri, spunându-i să-l lase în pace, el se răsucea, ascultător și tăcut, pe călcâie, făcea în vârful picioarelor calea întoarsă spre ușă și, mergând, dădea tot timpul din mâini, ca și cum ar fi vrut să-i dea de știre că n-a venit decât așa și că nu va sufla o vorbă, că, iată, a și ieșit și nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
distrat împrejur și se opri mirat când ajunse pe terasa din fața gării și văzu șirul de bănci goale și de pupitre pentru fanfară. Îl uimi acest loc și, cine știe de ce, i se păru teribil de urât. Făcu apoi cale întoarsă și, chiar pe drumul pe care ieri mersese cu doamnele Epancin până la gară, ajunse la banca verde, care-i fusese fixată drept loc de întâlnire, se așeză pe ea și subit izbucni într-un hohot sonor de râs, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de gardă! Mi-a zis că merge să-și termine somnul la Vilkin, este aici un bețiv pe care îl cheamă Vilkin. Bine, am plecat! Dar iată-l și pe Lukian Timofeici... Prințului îi e somn, Lukian Timofeici; fă cale întoarsă! — Numai câteva clipe, mult stimate prinț, în legătură cu o chestiune importantă din punctul meu de vedere, spuse Lebedev intrând, vorbind forțat și cu un ton vibrant, după ce se înclină plin de importanță. De-abia se întorsese și nici măcar nu apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adresându-i felurite aluzii, zâmbete și ocheade complice. Keller trecuse deja de trei ori pentru câte o clipă și tot cu vădita dorință de a-l felicita: de fiecare dată începuse entuziast și confuz, nu terminase și făcuse repede cale întoarsă. (În ultimele zile, se apucase tare de băutură și-și făcea veacul într-o sală de biliard.) Chiar Kolea, cu toată tristețea lui, începuse să-i vorbească ceva nebulos prințului. Prințul îl întrebă direct și întrucâtva iritat pe Lebedev ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sceptre; sub aceste chipuri un rând de heruvimi (capete și aripi) și sub acest rând pietre scumpe mari formând marginea demprejurul coroanei. Capul ce stă sub această coroană e mare, fruntea largă, ochii mari, pe jumătate închiși, căutătura tristă și întoarsă oarecum în sine însuși, sprîncenile lungi, nasul fin, fața lungăreață și palidă, barba mică și neagră în furculițe, părul capului lung acoperind spatele și umerele. E Ștefan cel Mare, zugrăvit la anul 1456. Pe piept îi atârnă un lanț scump
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
înainte orășenii macedoromâni aveau simpatii pentru Grecia, de la care-și așteptau eliberarea și cu care voiau să fie uniți. Fiece macedoromân cult vorbește fluent grecește, deci, trimițîndu-și copiii la școalele superioare din Atena, ei erau crescuți în idei panelenice și, întorși acasă, făceau cu zel propagandă pentru aceste idei. Deci a trebuit să ne surprinză știrea că românii s-ar fi lepădat pe neașteptate de greci și au declarat Porții supunerea lor leală în mod demonstrativ. Daca mișcarea nu se mărginește
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr întors în flaut, arc suplu în picior / Păunii când sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut întors, cenușă, profilu-acestei strângeri"... Ori, în al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - încă o dată, ținuta sobru-concentrată a imaginii, care pune limite ferme vagului și reveriei somnolent-contemplative: "Dantelă în: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea: una / Somn viziune
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ar putea explica prin conștientizarea că lipsesc condițiile elementare ale postmodernității, dar e numai o falsă impresie, fiindcă, între timp, societatea românească a involuat, din rău în mai rău, încât putem vorbi mai degrabă de o infrastructură postmodernă de semn întors. Sau, cum spune Adrian Dinu Rachieru: "gestionarea dezastruoasă a țării, dizolvarea autorității, multiplicarea centrelor decizionale, instalarea haosului fac din România, prin excelență, o țară postmodernă"197. Și nu este o apreciere singulară. Despre un postmodernism "haosmic" vorbesc și alți comentatori
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]