1,506 matches
-
nu? — Ca să aflu, va trebui să întreb spiritele pădurii. Mai târziu, dacă vrei... Nu, nu putem rămâne prea mult. Acum nu mai plouă și în curând o să plecăm. Atunci nu pot să-ți spun decât atât: dacă poți, fă cale întoarsă. — Dar... ai înnebunit? Ce-ți închipui, c-am nimerit aici din întâmplare? Malaberga dădu din cap cu gravitate: — Sigur că nu! Un vis îmi vestise sosirea voastră prin părțile astea. Neîncrezător, Balamber o întrebă: — Și... știi și cu ce scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
geamăn de-al tău. Kayuk se întoarse cu amfora și Balamber îi porunci imediat să toarne de băut la toți. — Dar de ce visul ăsta ar trebui să vestească ceva rău? întrebă el. Ai spus că ar trebui să fac cale întoarsă. Ea își luă paharul și începu să-l clatine încet, strângându-și buzele și privind vinul cu un aer gânditor. — Poate nu e chiar rău, dar pentru tine vestește o schimbare importantă, definitivă chiar. Odolgan îi trase un cot comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre el și îi arse o palmă. — Tu să taci, imbecilule! îi porunci furioasă. Perplex, Cilonus amuți, își duse mâna la obraz și se retrase, ieșind în afara conului de lumină al lămpilor. Hippolita nu se mai ocupa acum de el. întoarsă către oaspeți, îi invită pe toți, cu gesturi largi și hotărâte ale brațelor, să părăsească terasa și să urmeze pe unul din servi ca să ajungă în locul pe care tatăl și bunicul său îl numeau totdeauna „reduta“: un turn masiv, pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la gura strâmbată într-o grimasă de frică pumnul cu degete butucănoase și pline de bijuterii, privind-o cu groază, de parcă ar fi văzut în ea pe cea răspunzătoare de acel asasinat. Un geamăt, ceva mai departe: Livilla, cu ochii întorși, aluneca de-a lungul peretelui, iar soțul ei abia avu vreme să o sprijine. Făcându-și loc, o întinse cu spatele rezemat de perete și ceru apă. Hippolita chemă un serv să-i aducă, dar nu zăbovi acolo. îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trăiesc doar câteva luni din an. Ba mulți din ei nu se întorc cu anii, fie din cauza depărtării locului de grădină și greutăților iernării la oraș a vitelor de muncă, fie din cauza vremurilor grele și a târgurilor prea proaste. Odată întorși acasă acasă însă, ei înțeleg să-și răscumpere zilele de muncă grea a pământului, pe lapoviță, ploaie, vânt, soare, căldură și brumă, prin petreceri nesfârșite. De la Crăciun și până la Sf. Toader gem crâșmele de gospodari și flăcăi, iar muzicile fac
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt uitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
s-au urcat în mașină, Cuțulache e pregătit să-i conducă până la ieșirea din sat. Acolo, micuții săi prieteni își iau rămas bun de la el, făcându-i semne cu mâinile. Le răspunde dând și el din lăbuță, apoi face cale întoarsă, căci acasă îl așteaptă treburi serioase. Și își spune că n-are de ce să se întristeze , băiețelul și fetița vor mai veni, iarăși și iarăși, la el. Începe să-i aștepte. Iar când aude vreo mașină la poartă, inima-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
rupe) [SAS] Ei vere! ești infam. (i-o aruncă la picioare. Iese. ) [SAS] Ce? Ce? Văzut-am bine? Visez? A rupt-o-n față-mi! O, suflete, te-nalță, o inimă, îngheață-mi. Ce-ți folosește ție să îmbli căi întoarse, Ce-ți folosește pânza de intrigi bine toarse?... Ce nu mergi cale dreaptă?... Nu rumpi* cu braț de fier, Nu faci ca ziua de-astăzi la toți [să] pară ieri?... Și zece luni de trudă și ani întregi de chin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-i dedese tată-său într-o cruciuliță de aur și când vrea să beie vine Ștefan ostenit și alungat de popor, ce vine de la Direptate. Setos, cere vin, în momentul [acela] ei îi vine o idee teribilă: cu capul întors și privind la el pieziș, cu groază îi întinde potirul... Ea-i vorbește de Biblie și de-o noapte de rege; când el, slab dar beat de venin și amor, se-apropie, ea-i scoate lui pumnalul și-i spune
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cumpăna gîndirii-mi nimica nu se schimbă Căci între amândouă sta neclintita limbă. De mult a lumei vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors - Același șir de patimi s-a tors și s-a retors: De mînile uscate a vremi-mbătrînite Și clare-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr'de durere, viață făr' de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și bura, vântul își făcea de cap cât era câmpia de mare, își mâna vijelia pe sub pelerinele noastre pe care ni le prinseserăm de ghidoane. Apa stropea de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar eu îmi țineam capul întors, mă apăram de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
luăm după ele? — în locul vostru m-aș bucura că s-a defectat aparatura de sunet, atîta tot, le răspunde Roja. Altfel ați fi fost obligați să asistați la un spectacol de rîsul lumii, i se pare. 8 — V-ați și întors? întreabă doamna Mina privind prin crăpătura ușii, zornăind lanțul de siguranță, dînd să deschidă. — în politică e la fel ca-n viață, nu-ți iese întotdeauna exact ce ți-ai propus, zice domnul Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mîncau ca sparții, le cădea mîncarea din gură, înghițeau pe nemestecate. Imediat ce mi-am dat seama despre ce era vorba și ce aveam de făcut în continuare, i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În care Îmi mulțumea pentru rândurile În care Îi lăudasem un superb fragment publicat, dacă nu mă Înșel, În Contemporanul, Radu se referă totuși, În sfârșit, și la „mâhnirea” legată de contrarietatea pe care mi-ar fi provocat-o Ocheanul Întors. Lapidara mențiune este urmată de o semi-confesiune, de o Îndurerată resemnare, care ar putea părea exagerată, dacă nu am ști cu toții cât de reale sunt Îndoielile scriitorului și cât de nerăbdător este, bietul de el, să fie contrazis În incertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Mult stimate Domnule Norman Manea, Am primit acum patru zile amabilele Dumneavoastră rânduri despre Condiția. Sunt tot atât de bucuros de interesul pe care vi l-a suscitat, pe cât de mâhnit am fost de contrarietatea pe care v-a provocat-o Ocheanul Întors. La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor, Însă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă, Îngerii apar În „cete antropofage”, trecutul nu poate fi revocat nici prin amnezie. În acest univers al Înstrăinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Rășchirate ca niște degete, penele înclină pasărea în unghiul vântului. Capul roșu-sângeriu se pleacă, iar aripile bat împreună, un preot înfășurat în mantie oferind binecuvântarea. Coada se face cupă și pântecul se încovoaie, surprinse de înălțarea pământului. Picioarele lovesc, genunchii întorși înapoi zbătându-se ca un tren de aterizare avariat. O altă pasăre plonjează și vine grămadă, luptându-se pentru un loc liber la popasul ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se face. Așa că Weber rămase în parcare, dându-i lui Sylvie raportul de seară, în timp ce femeia indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu muzică clasică pe care-l găsise când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
folosiți îndemânarea și sensibilitatea atunci când lucrați cu ea. Poate sunt o echipă de chirurgi și experți în cibernetică ce mă vor reconstrui ca pe Six Million Dollar Man1. Mă vor transforma într-o femeie mondenă care poartă fuste de piele întoarsă, poate cu un cip implantat în creier care mă va face să semăn cu The Archers and Pimms. Nu m-am înșelat pe cât de mult mi-ar fi plăcut. După cum am explicat tuturor celor prezenți, Jenny, faptul că de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mătase și cașmir când magazinul Milletts s-ar putea închide oricând, lăsându-te astfel fără ultimul furnizor de articole de modă. — Va trebui să mă mulțumesc cu asta, spuse ea, alegând o bluză crem de bumbac care părea din piele întoarsă dacă făceai ochii mici și stăteai la 10 metri distanță. O să moară de cald în ea azi, când au anunțat un val de căldură de 30 de grade, la mijlocul lui septembrie, dar după ce a cotrobăit nițel prin tricourile mele spălăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Erau un grup izbitor; femeile elegante, bărbații chipeși, o aură de bani și putere plutea deasupra lor. Catherine Hammond și-a ridicat gulerul de blană bleumarin ca să-și acopere gâtul, ținându-l cu o mână învelită în mănușa de piele întoarsă. Judith Frank mi-a afișat un zâmbet de la revedere. Familia Hammond nu m-a favorizat cu nimic. Plecarea lor părea să marcheze sfârșitul serii; restul invitaților se înghesuiau în a doua cameră, căutându-și hainele. Din celălalt colț al galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă de piele întoarsă pe deasupra, așa cum purta și Claire, dar în cazul lui hainele astea lălâi i se potriveau. Arăta ca imaginea unui englez îmbrăcat pentru la țară, gândită de un francez. — Lucrurile stau cam așa, Sam, începu el. Când ai venit duminică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acasă! Ăștia nu-s profesori de liceu din Newark care, timp de două luni, pleacă în munții Hopatcong din New Jersey cu un clipboard de scris și-un fluier în bagaj. Ăștia-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
da femeie bazată, dacă i-a dat mâna să mai facă un copil cu te miri ce fute-vânt. Nu se poate ca Roșioara să nu știe cum s-a întâmplat, că doar ele două, deh, și Roșioara, mustăcind spre ceașca întoarsă, trăgând din țigară și tușind de mama focului. Nu-i o fumătoare dibace, ca Geta, Vasilica ori Elenuța. Doar că se prostește, se joacă, mai mult ca s-o afume și ea pe madam Belciu pe lângă celelalte. Ce dracu’ o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care avuseseră grijă Gheorghiu-Dej și acoliții lui să nu-i mai lase să iasă vii din închisori?... Sau poate vreun lider carismatic și cu trecut de militant proletar, care - cine nu-și amintea le mulțumise cu zâmbetul pe buze minerilor întorși din Piața Universității cu bâtele înroșite de sânge, nu de vopsea ca în scenele dure din filme, după ce plantaseră din greu „flori” în capul greviștilor foamei și al studenților de la arhitectură?... „Tu să taci, răcane, că mai e destule flori
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]