104,540 matches
-
mă înșel, însă apoi, prin ce a spus, a confirmat spusele mele. - Da, șamane, ai dreptate. Și-apoi a tăcut, iar eu n-am priceput de ce m-a contrazis cu mîna și m-a aprobat din vorbe, așa că l-am întrebat. - Nu știu, a dat el din umeri, pe bune dacă știu. Știu că ai și n-ai dreptate, da' nu-mi mai amintesc de ce n-ai dreptate. Apoi, și-a pus capul în mîini, a stat așa cîteva secunde, l-
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
a așteptat la rîndul lui, chiar dacă și el tremura. Amîndoi am așteptat să treacă pe-acolo niște îndrăgostiri și cîțiva fluturi care să ne zboare apoi, de nebuni, prin stomac, așa cum spunea prietenul meu. Iar tocmai atunci cînd eu mă întrebam dacă fluturii se adună sub felinare și la sfîrșit de februarie, am auzit vocea prietenului meu, care mi-a spus cuvintele astea: - Știi ceva, șamane? Mie-mi vine să mă piș dracu'! Și a arătat cu degetul spre baza stîlpului
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
focurile de pe tăpșanele zeilor s-au potolit chinul din oase presimte potopul câteva semne mai face preabunul cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită în
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
câteva semne mai face preabunul cu clopul și vestea cea mare din războiul troian ultimul sulițaș s-a întors pe scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită în majolică înlăuntrul acelor întâmplări radioase s-a arătat lucrul în sine și
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul arab, plecat cu afaceri, dar care își lăsase în casă mirosurile, angajații și rudele, care n-o întrebau niciodată nimic. Hafa îi aducea sucul de portocale și se retrăgea tropăind cu spatele către ușă, în timp ce ochii lui de cărbune îi fixau sfârcurile, sub bluză. Raouf curăța grădina, iar la prânz devenea ospătar pentru mâncarea pe care o găteau
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și femeile începuseră să-i lase din milă câte o bucată de mămăligă, o ceapă, un
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care o cheamă Pitica, și imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e fă ăsta? o întreabă cu un glas cam pânzos și bleg, de care i se face imediat rușine. Și ca să compenseze, întinde mâna spre fața zâmbitoare a șarpelui colorat în galben și argintiu. Pitica nu mai era de-o săptămână cu Maimuțu. I-a
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
frumos / în toată viața mea...// O tăcere pe de rost.// Fiecare cuvânt al meu a fost/ un munte înghițit.// Poate că așa vorbesc și zeii, printre ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit/ să mă întreb oare ei sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu, surprins în mișcarea ușoară a nuferilor supraviețuind printre resturi împinse de valuri, printre duhori și rădăcini putrede. Nuferi blestemând? - m-am surprins întrebând cotropit de-o mirare nemaitrăită. Și voi? - am continuat privind peste umeri; nu era nimeni. Căutam semne în toate. în scoarța crăpată a unui copac unii au văzut-o pe Maica Domnului vărsând lacrimi. Altora li s-a arătat Iisus
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
a romanului Eleanor, în curs de elaborare de prietena sa, d-na Humphrey Ward (1851-1920), autoare de mare succes în epocă. Henry James îi scrie, la 26 iulie 1899, că, citind manuscrisul ei, cedase "nevoii mele irezistibile de a mă întreba, subiectul fiind dat, în ce fel s-ar putea plasa cititorul mai bine în prezența lui. Dar, mare surpriză, iată că subiectul nu e în niciun fel Ťdatť - iată că eu pur și simplu, cu violență mutilatoare, l-am furat
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
e auzită), e o voce d'outre tombe, de dincolo de mormînt. Vizitele tale anuale în țară, cu scopuri memoriale, sunt cumva ale unei fantome care-și face periodic apariția, o fantomă inofensivă, de care nu-i prea pasă nimănui. Mă întreb: dacă m-aș fi stabilit definitiv acolo, existența mea ar fi fost mai puțin fantomatică? Oare acest sentiment nedefinit, de a nu fi acolo mai mult decît o fantomă, a fost cel care m-a determinat în ultimă instanță să
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
ceea ce văd pe fereastră într-un obraz de lucie lună Aburind cu pleoapele lăsate peste plecarea mea. înapoi în lumea cenușie Sub cerul fetid în lumea cenușie în care m-am născut, Evitată de ai mei care și azi se-ntreabă dacă Mare lucru am făcut, Steaua de deasupra ei n-o văd, în lumea cenușie au viețuit ca și mine Uitînd că în urma lor se întindea pegra roșie Ca și cum nu li s-ar fi întîmplat niciodată nimic. Eu sunt rezultatul
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
-ncolo, ca pe bulevardul cu castani din centrul orășelului nostru. Iar când ajungi într-o zonă care nu-ți place, o zbughești și te așezi în altă parte, ocolești răul. Mă uitam la tanti mary cu infinită admirație și mă întrebam: "Oare, dacă tot vorbește mereu despre asta, ea o fi reușit să dea, măcar puțin-puțin, timpu-napoi?" Eu bănuiam pe atunci că da. Și se pare că nu m-am înșelat pe de-a-ntregul: Anii treceau, dar pe chipul său nu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Gherasim Safirin, ale căruia degite lungi ivorii, cu unghii ca migdalele înguste, serveau binecuvîntarea suav iconografic, bucata de zahăr, ca o anaforă pură, Odobescu m-a prins de un dești, care voia să-i scape. - Cum îți zice? m-a întrebat Odobescu. - Teodorescu, i-am răspuns. - Cum așa, Teodorescu?... M-am gîndit. Cu sfială: - Teodorescu N. Ion. - Așa îți zice la școală. Dar cum îți zice mama, acasă? M-am codit. Dar așa îmi zicea: - Iancu... - Iancule, mai ține o bucată
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
în încercarea unora de a-1 da jos pe lliescu, dar nu pentru a-1 Înlocui cu vreun democrat pur sânge, ci cu un fost colonel de securitate care-o făcuse o vreme pe disidentul. „I1 vreți jos pe lliescu?“ întreba securistul răspopit, călare pe-un tanc. „Da!!! Să vină aici, lângă noi!“ răspundea într-un glas mulțimea care nu prea știa bine pentru ce se află acolo., Atunci, jos lliescu!“ strigă răspopitul, răstălmăcind cererea oamenilor. §i din ce in ce mai murfi se luau
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
care-1 acoperise pe-al celorlalți: „Bo$orogii fam dinți/ Vor s-ajungapre$edintU" -Încercând sa-nfeleaga ceva, Daniel mai dăduse peste cap un pahar de palinca, dar ochii lui rămăseseră la fel de mirați. - Cât aveți de gand s-o mai țineți așa? ma-ntrebase el, complet derutat. Pofi să-mi spui și mie ce se-ntâmplă acolo? Ce era să-i spun?! Că mușuroiul, odată stârnit, nu-și mai găsea locul și odihnă? Că cincizeci de ani de tăcere și ascultare se răzbunau acum
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
să confrrme în sfârșit numărul, fantezist până atunci, al celor 60.000 de victime ale revoluției pe care, în chip nu tocmai dezinteresat, agențiile străine de presă le anunțaseră zile la rând. Cine avea nevoie de-un război civil? ma-ntrebam. §i de ce era contestat cu atâta vehemență dreptul altora de a se organiza într-un partid, atâta timp cât și ceilalți aveau dreptul să înființeze câte partide voiau? §i de ce se invocă democrația, pentru a se impune prin forță solufia de putere
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
inocenți. În defmitiv, cât de vinovată era România, pentm intrarea în război alături de Germania hitlerista, cănd - hărtănita de vecinii din jur - nu-i sărise nimeni în ajutor și nu i se oferise nicio altă soluție, de alianfa sau de neutralitate? întrebăm eu patetic, ca-n fața unui tribunal al istoriei, fără să clintesc însă niciun mușchi de pe fața lui Daniel. Dar când am inceput sa scormonesc prin dedesubturile întâlnirii de la Yalta, cu înțelegerea tenebroasa dintre Rooswelt, Churchill și Stalin, ochii lui
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
când voi fi atins de o boală prea dureroasă pentru soția mea și când, cu permisiunea ei, în chipul cel mai discret, mă voi sinucide, cu un glonț în tâmplă..." Să fie asta o urmare a asimilării învățăturii lui Confucius? întreabă interlocutorul. Cel întrebat confirmă în parte - "A avut dreptate Confucius lăsând să se înțeleagă că orice om aspirând la înțelepciune trebuie să-și poarte sub braț de-a lungul întregii sale vieți - sicriul." Nu altceva, ține să adauge, spusese Montaigne
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
atins de o boală prea dureroasă pentru soția mea și când, cu permisiunea ei, în chipul cel mai discret, mă voi sinucide, cu un glonț în tâmplă..." Să fie asta o urmare a asimilării învățăturii lui Confucius? întreabă interlocutorul. Cel întrebat confirmă în parte - "A avut dreptate Confucius lăsând să se înțeleagă că orice om aspirând la înțelepciune trebuie să-și poarte sub braț de-a lungul întregii sale vieți - sicriul." Nu altceva, ține să adauge, spusese Montaigne: "La mort n
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
amândouă mâinile vată în urechi, și-ar pune câlți în ochi, își potrivește armura de erou pe sub cămașa albastră. exact când se îndeletnicea cu această apotropaică izolare, sună sora lui kirilă și-i spune "unde ești, vino repede". kirilă o întreabă ce s-a întâmplat, ea îi zice "l-au luat pe bunicu, nu mai poate să respire, nu știu dacă mai ajunge viu, au venit cu ambulanța, de data asta nu mai scapă, e foarte rău, kirilă, trebuie să te
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
pe artistul plastic să se uite în locul lui, să vadă dacă se grăbesc, dacă bunicu are cuvertura peste față. kirilă se uită la o vitrină și vede un rânjet urât cum i se întinde pe față. îi tremură mâinile. îl întreabă pe artist: e mort. el: trebuie să te duci. înseamnă că e mort, își zice kirilă. gata. și kirilă vrea să meargă și nu poate, nu poate deloc. însă face bine și se târște. trece strada. fiecare pas pe care
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
vestul, acolo unde crezi că e nordul e tocmai sudul, adică de ce tocmai invers, adică acum te-ai înșelat cel mai mult. puteai să arăți în orice parte, doar spre sud nu ar fi trebuit. și kirilă credea că a întrebat asta să știe unde să-și trimită sufletul. la 93 trebuie să știi mereu unde e nordul, trebuie să știi unde să-ți trimiți sufletul. și bunicu: am crezut că acolo este nordul și arăta mereu spre sud și kirilă
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
începe să zâmbească. kirilă așteaptă din clipă în clipă ca bunicul să nu mai poată respira. e mereu pregătit să urle veniți repede, e nevoie de ajutor, însă bunicu spune că poate respira, începe o ploaie mare de tot, el întreabă: plouă? și kirilă îi zice plouă. să vezi că ploaia asta nu o să ajungă și la noi și kirilă îi zice plouă - și auzindu-se vorbind astfel simte o liniște cum urcă în el. apoi kirilă l-a cunoscut, atunci
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
locului, angajați pentru vînătoare, hăituiesc mistreții cu cîini și gălăgie multă. îi mînă spre liniile de tragere, acolo unde stau vînătorii. ș...ț Domeniul de la Balc a fost folosit și de Nicolae Ceaușescu, tot pentru vînătoarea de mistreți." Mă vei întreba acum, scumpe domnule Odobescu: "Dar cine, mă rog, este Ion }iriac? Și cine a fost Nicolae Ceaușescu?" Ion }iriac, cîndva campion la tenis, e astăzi patronul unei bănci importante și unul din marii bogătași ai țării. Iar Nicolae Ceaușescu a
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]