2,517 matches
-
Sa Viață întru slava noastră, adevăr afirmat de Sfântul Simeon Noul Teolog: „Învierea și slava lui Hristos este însă slava noastră, care are loc, se face arătată și văzută nouă prin Învierea Lui întru noi; căci însușindu-Și o dată prin Întrupare cele ale noastre, cele pe care le face întru noi Și le atribuie Lui Însuși” (Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze Scrieri II, Ed. Deisis, Sibiu, 2003, p.172). Patimile întregului Pământ au umplut Paharul Suferinței Cerului Domnului nostru Hristos, care
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
brad, ce împăștie peste peșteri și schituri, peste păduri și câmpii, peste dealuri și lunci, peste bordeie și palate mireasma dumnezeiască a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și odată cu ea arvuna Învierii Neamului nostru dacoromân. În misiunea dumnezeiască a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Prințesa Neamului traco-geto-dac Fecioara Maria, întreg Cosmosul-lucrare a Creației Sfintei Treimi a conlucrat, a îmbrățișat plinirea celor hotărâte din veci participând cu fior, cu însuflețire, cu voie bună, cu dragoste și frumos, la Viața Mântuitorului atât
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
a conlucrat, a îmbrățișat plinirea celor hotărâte din veci participând cu fior, cu însuflețire, cu voie bună, cu dragoste și frumos, la Viața Mântuitorului atât în cer cât și pe pământ. Mai întâi Cerul s-a primenit cu totul pentru Întruparea Logosului dumnezeiesc: Tatăl și-a croit veșmânt împărătesc din porfiră verde. Duhul Sfânt din porfiră Albă, apoi au ales pe cei mai iscusiți Luceferi să scrie Poemul Nașterii Celei mai presus de toate. Au făcut soarele mai strălucitor, iar stelelor
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise de bunici și părinți". Cartea cucerește prin vibrația calității de martor dornic să pătrundă esența, miracolul vieții, prin efortul de a prinde palpabilul și chiar inefabilul, prin migala de bijutier cu care a dat întrupare gândului înaripat. E un imn în proză închinat omenirii, e un spectacol al minții. Textul are forță, e dinamic, efervescent. În timpul lecturii, lenea nu-și găsește cale să se strecoare printre cutele gândului. Lectura este plăcută și pentru scrisul său
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
consolidat în durere interioară pentru compozitorul George Natsis, iar discuția telefonică dinaintea năpustirii bestiei asupra Mihaelei Runceanu simulează de atunci până azi, în imaginația muzicianului, o scenă de iad, în care se petrece o luptă pentru apărarea vieții și o întrupare a diavolului în om. Procedeul prin care George Natsis îndepărtează aceste impresii este reculegerea în amintirile muzicii. Savoarea e aleasă din viață, de către George Nastis, prin muzică. Muzica este pentru compozitor portbagajul montat la conștiință, care îi slujește să transporte
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, Hristoase Dumnezeule, pe Lazăr din morți l-ai sculat. Pentru aceasta și noi ca pruncii semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorul morții, strigam: Osana!" (Troparul praznicului). Starea noastră de înnoire adusă prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, împărtășită și în faptul Intrării în Ierusalim se păstrează și crește prin faptele cele bune, prin virtuți, vorbind în general, care sunt ca și stâlpările cu care mulțimile au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos. "Să ne veselim
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
și de aici mesajul icoanei, acela de a înfățișa chipul lumii înnoite; orice sărbătoare împărătească - praznic împărătesc - este un fapt duhovnicesc de înnoire, de restaurare, de întoarcere a chipului lumii la "frumusețea cea dintâi", prin harul lui Dumnezeu adus de Întruparea Sa. Cu alte cuvinte, starea noastră de înnoire cu care vom fi îmbrăcați la învierea obștească, este înfățișat de textul liturgic din Săptămâna Floriilor și sub chipul înfloririi: Că în locul acestor răni trupești de acum, strigau sfinții mucenici, îmbrăcăminte luminată
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
legile devenirii. Ideea de „început” a Cuvântului îl trimite pe cititor cu gândul la Logosul divin, care dobândește virtuți creatoare. În structura de adâncime, Evanghelia Tăcerii este o carte de cunoaștere, de redescoperire, treptată și fascinantă, a puterii nebănuite de întrupare a gândului, a universului uman. În lirismul de profunzime cuvintele devin simboluri, învestite cu mai mult mister, pentru a dubla mesajul pământean cu ecouri cosmice. Tăcerea este sublimată până unde îngăduie arta literară. Poemele sunt alcătuite din versuri libere (cu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect, ca spirit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
haotică este apoi rezumată la deosebiri substanțiale, concepute ca subiecte divine. Visnù, Siva, Mahadeva se deosebesc în felul acesta de Brahmă. În făptura lui Visnù au loc încarnările, în care Dumnezeu a apărut ca om, iar aceste întrupări omenești sînt întotdeauna personaje istorice, care au pricinuit schimbări și au adus cu ele epoci noi. Puterea de procreație constituie și ea o formă substanțială, iar în excavațiile, în grotele și pagodele indienilor se găsește totdeauna lingamul, forța de procreație
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
infinit și finit, universal și individual, unul și mulți... Dumnezeu nu este înafara lumii, nici ceea ce se întîmplă în lume nu este străin de viața divină; istoria omenirii este, în schimb, istoria înălțării spiritului, al treptatei împliniri a rațiunii, a "întrupării" Cuvîntului; este suprimarea progresivă a "neliniștii" spiritului [357], pe măsură ce este recunoscut în toate..." [358]. Deja în această prezentare în ansamblu a sistemului speculativ hegelian, în strînsă legătură cu așa-zisa doctrină dialectică, reapar multe elemente fundamentale ale speculației tipic indiene
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
teoreticienii de după el, care vor încerca să-l aplice în viața concretă: conceptul de Stat. Rezumăm, împreună cu un jurist competent în materie, esența doctrinei hegeliene: "Statul este pentru om un adevărat Dumnezeu (Hegel o spune în mod clar: "Statul este întruparea lui Dumnezeu"). Și cum "voința Statului" nu poate fi decît voința oamenilor, a omului în final, în voința acelui om conștiința Statului (națiune, rasă, imperiu, clase etc.) dobîndește cunoaștere și se manifestă în istorie" [362]! Toate cercetările conduc pînă la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în cel mai arbitrar despotism, din moment ce lipsește libertatea subiectivă..., lipsește opoziția... S-ar putea, totuși, obiecta că cel puțin brahmanii (și casta respectivă), în acest Stat indian, au libertate absolută, mai mult chiar, că Statul însuși nu este altceva decît întruparea lui Brahma, înțelegîndu-se prin Stat tocmai corpul de brahmani. Din afirmațiile pline de indignare împotriva despotismului și freamătele de exaltare pentru libertate, ar fi de așteptat din partea filozofului din Stuttgart teoretizarea unui Stat bazat pe libertate și moralitate. Și este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
începutul, deja prezent în mod potențial la Fichte, al unei concepții susținînd puterea Statului. Din aceasta se înțelege importanța pe care gîndirea lui Hegel a avut-o în istoria dreptului, a vieții, a moravurilor omenești" [364]. Dar mai este ceva: întruparea lui Dumnezeu în diferite state nu se bucură de aceeași apreciere în ochii filozofului din Stuttgart. Pentru el, există o diferențiere istorică prin care India se află la vîrsta copilăriei omenirii, lumea greacă, cu al său cult pentru frumusețe, reprezintă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
tuturor secolelor trecute". Iar Fichte: "Noi singuri sîntem Poporul viu. Noi sîntem primul popor (= Urvolk), adevăratul Popor al lui Dumnezeu". ""Ziua" germană ne duce cu gîndul la un kalpa al lui Brahman, fără îndoială! Față de poporul german, care realizează perfect întruparea lui Dumnezeu, celelalte popoare sînt "Non-Poporul", nu din cauza limbii, nici a istoriei, nici a rasei, ci în virtutea unei nevoi metafizice" [366]. Atunci cînd un popor este convins, prin argumentările propriilor gînditori, care trebuie să fie stelele călăuzitoare ale Națiunii, că
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
generică limitîndu-se la puținele trăsături comune care se puteau extrage din respectivele scheme ale trecutului: recunoașterea unei realități supreme în continuă transformare ciclică din existență în non-existență, din viață în moarte și invers (idealism, materialism, dionisism, krișnaism-budism, creștinism etc.), recunoașterea întrupării acestei realități ultime în om, sau mai bine, în unii oameni sau unele clase sau caste (caracterul de supraom, naționalism, caracterul de clasă sau castă etc.), recunoașterea autoeliberării omului prin intermediul propriilor mijloace (intelectuale, morale, volitive, oculte) în măsura în care el reușește să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
neapărat să li se recunoască și caracterul de revelare tuturor manifestărilor religioase ale trecutului (în concepția panteistă de la care au pornit respectivii gînditori erau, într-un anume fel, justificate, în sensul că fiecare individ cu o contribuție religioasă era o întrupare a realității supreme): astfel, Vedele au fost botezate "Biblia arienilor" [369], alături de Biblia evreilor etc. Se observă aici tendința de a îndepărta din revelația iudeo-creștină caracterul "monopolist": de la juxtapunerea altor revelații alături de cea iudeo-creștină, la devalorizarea celei din urmă ca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
stenică (pentru țară) a hainei militare regale. În acea Românie din ce în ce mai departe de noi (nu și pierdută). Paradele aureolate de Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai I. Cu prezența vetust-entuziasmantă a calului. Regele Mihai, încă adolescent, fascinînd prin întruparea ingenuității, cu eleganta rigoare cazonă. Simbolizînd, printre altele, casta arătoșilor ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
său, periclitînd colosalul proiect al radicalei schimbări. E de admirat deocamdată (cît va mai admite discreționarul disprețuitor al codului manierelor elegante) ținuta demnă (și, de la un punct, chiar tenace) a burghezului prim-ministru, sugerîndu-i mereu colericului său companion proletar soluția întrupării proiectului inițial. Dacă ghinion absolut poate fi numit ceva, atunci pacostea fără egal a interminabilelor inundații poate fi trecută în agenda acestui prim-ministru inconfundabil chiar ca ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea definitivă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumină" și îl laudă pe Domnul; așa este "jocul cel sfînt în Dumnezeu"150. Heruvimii, căpeteniile îngerești, au rolul, ca inimi ale regatelor de îngeri, să pătrundă cu puterea lor pe îngeri 151; ei sînt făcuți spre slavă Domnului, sînt "întrupări mai aspre" decît figurile cerești (culori, fructe cerești etc.), care se nasc și pier așa cum s-au născut. Potrivit lui Böhme, așadar, Dumnezeu poate crea (în veșnicie) și lucruri temporare, trecătoare, cu alte cuvinte există o anume procesualitate și în sfera
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
emoție avem primul moment în evoluția energiei către personalitatea energetică. O consecință a acestui fapt o reprezintă rolul predominant al eului în structurarea tipurilor de personalitate. Stadiul difuz al persoanei anarhice și al eului mistic reprezintă "cea mai slabă dintre întrupările omului"192. În această etapă a istoriei, conștiința nu a devenit o instanță reflexivă (nu este conștiință de sine); tot ce se află în jurul omului capătă chipul său, iar "voința spre putere" nu este decât sămânță într-un sol sărac
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
multă îndreptățire, că el există în lumea energiei personalizate, întrucât în chiar forma sa de existență se întruchipează diferitele forme de personalitate, de la cea mistică, primară, până la cea energetică, formă finală a personalizării energiei. Personalitatea mistică, "cea mai slabă dintre întrupările omului", semnifică, în orizontul celor două operații ale schemei formale a determinismului prin finalitate, specificarea omului, "blocarea" lui în "elementul" propriei existențe; tocmai eul, atitudinea sufletească ce trece variația în anticipație, de-venit el însuși anticipație, îl distanțează pe om
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lege, care consistă în anticipație ca atitudine a eului emoțional și care conferă statutul specific omului, nu vorbește, inițial, decât prin glasul omului, nu și prin cel al naturii, parafrazându-l pe J. J. Rousseau. Deși aflat în prima dintre întrupările sale, omul este în diferență față de natură. Anticipația a luat locul variației, iar cauzalitatea va fi "întoarsă pe dos", întrucât cauza va urma, întotdeauna, efectul anticipat. Cauza se va concentra în forma sa finală; cauza eficientă devine termen derivat. Eul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra ideea că faptele religioase ca și cele morale, intelectuale etc. nu sunt doar "manifestări sentimentale", ci sunt purtătoare de rosturi economice; "faptele concrete" (care sunt faptele economice) reprezintă întrupări ale unor deprinderi și, desigur, materializări ale unor energii sufletești. Pentru Max Weber, asceza reprezintă folosind limbajul personalist energetic o energie care nu mai rămâne blocată înlăuntrul sufletului credinciosului (așa cum s-a întâmplat până în epoca modernă), ci iese în afară
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un anumit „gust” artistic etc.). Exotismul Înseamnă exaltarea unor aspecte despre alteritate, care trădează de fapt o ignoranță crasă. A privi spre celălalt mistificându-l, a valoriza Îndepărtatul sau raritatea, deformându-le În funcție de visuri și fantasme, acestea constituie forme de Întrupare ale exotismului. Tentativa exotică de luare În seamă a celuilalt pare a fi un soi de voluntarism construit pentru a scăpa de sub zodia banalului sau este poate un semn al crizei de identitate, sau, și mai grav, de prejudiciere deliberată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]