3,639 matches
-
de autoritatea comunistă. În ele se vorbea de Moș Crăciun și nicidecum de Moș... Gerilă. Într-o vreme în care bradul se împodobea doar de Anul Nou, „Crăciunul copiilor”, s-a dovedit un prilej ca viitoarea scriitoare să le arate învățătoarei, părinților și odraslelor ce luau parte la festivitate, că bunul-simț și puritatea sunt adevărate arme. Și că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
aveți din copilărie? - Cele mai frumoase amintiri sunt legate de vacanțele de vară, când mergeam la mare cu mătușa și unchiul meu. Atunci chiar nu știam ce înseamna griji, eventual începeam să cunosc supărările specifice unui copil destul de alintat. „Doamna învățătoare ne-a servit cu bomboane!!!” - Știu că la șapte ani ați intrat internă la Scoala Centrală de Fete din București. Mai țineți minte cum a fost primul 1 Iunie că elevă de internat? - Cred că primul 1 iunie nu a
„CEI MAI FRUMOSI ANI, ANII COPILARIEI, NU SE MAI INTORC...” INTERVIU CU ILEANA-LUMINITA NICULESCU DESPRE O ZI SPECIALA: 1 IUNIE, ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 [Corola-blog/BlogPost/357571_a_358900]
-
primul 1 Iunie că elevă de internat? - Cred că primul 1 iunie nu a fost prea marcant, nu-mi aduc aminte nimic de acea zi, insă al doilea a fost foarte deosebit de tot ce trăisem până atunci că elevă...doamna învățătoare ne-a servit cu bomboane!!! Îmi aduc aminte ca a fost un moment foarte emoționant pentru toata clasa, ne-am simțit cu adevarat sărbătorite, chiar importante! ( Pe vremea aceea devenisem clasa numai de fete). - Cine era prietena dvs. cea mai
„CEI MAI FRUMOSI ANI, ANII COPILARIEI, NU SE MAI INTORC...” INTERVIU CU ILEANA-LUMINITA NICULESCU DESPRE O ZI SPECIALA: 1 IUNIE, ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 [Corola-blog/BlogPost/357571_a_358900]
-
mai calci uneori și strâmb. Ce ar fi dacă copii din clasele primare ar începe ziua cu o mică rugăciune spusă în picioare cu mâinile împreunate? Ar servi mai mult ca zeci de ore de religie săptămânal. Dacă, în plus, învățătoarea ar adapta după cerințele zilei rugăciunea făcută, ar da un iz special începerea zilei de muncă. De pildă: „Mulțumesc Doamne pentru ziua de ieri în care am învățat viitorul verbului și te rugăm Doamne Dumnezeul Nostru să ne ajuți și
IMNUL ŞI MÂNA LA INIMĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357632_a_358961]
-
spre mama, exclamând: « Getuțo, mai știi tu când erai fată de măritat și m-ai cântat pe mine mireasă ? ». Mi-am închipuit un fel domnișoară de onoare, într-o formă arhaică: mama, o mândră renumită pe atunci, floare printre tinerele învățătoare, cu voce de privighetoare (pe are eu nu o am; nu chiar totul se ”reciclează” în viață). Renume și nume; multe din numele de aici sunt neobișnuite: Candit (cu „t”, nu ca personajul din Voltaire), Sanvina, Susana (cu „s”!), Amalia
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
timp. Cel mai mult m-a impresionat Ela, fiica unor nevăzători. Era mai mică decât mine în liceu. A fost o vreme colegă de serviciu cu sora-mea și am rămas prietene. După câțiva ani de învățământ, deși era o învățătoare apreciată și căutată, a ajuns la concluzia că nu e asta “menirea ei” și a urmat Facultatea de Drept, la zi. Învăța bine și a avut mereu bursă. Într-o vacanță, părinții unei colege de an se tot străduiau să
1 MAI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358571_a_359900]
-
Prima mea ieșire pe scenă a avut loc la școală. Eram în clasa a III-a și urma să fiu pionieră. Atunci am interpretat piesa: „Ghiocel din deal adus” a doamnei Irina Loghin. Îmi amintesc că am fost încurajată de învățătoarea mea, doamna Hontaru. Am primit atunci primele aplauze și am fost foarte emoționată. Aveam obrajii roșii, simțeam că mă prăbușesc sub privirile colegilor mei din școală și ale doamnei directoare Pupăză. Dar și până în acel moment al „debutului” meu pe
MARIANA VOICA GRECU AM ÎNVĂŢAT ABECEDARUL SPIRITULUI ROMÂNESC [Corola-blog/BlogPost/358624_a_359953]
-
curtea socrilor mei, sau în celelalte camere ale casei. Genny avea un frate și trei surori, toți mai mari decât ea. Una dintre surori era de vârsta mea, una mai mare și alta mai mică decât mine. Cea mare era învățătoare într-o comună mai îndepărtată, însă nu așa de departe încât să nu-și viziteze familia când avea chef, sau venea cu treburi spre oraș. Doar comuna era în drumul ei către Constanța. Era interesant că toți noii mei cumnați
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
-și viziteze familia când avea chef, sau venea cu treburi spre oraș. Doar comuna era în drumul ei către Constanța. Era interesant că toți noii mei cumnați erau consăteni cu soțul cumnatei mai mari, inclusiv soția fratelui ei, și ea învățătoare în comuna unde m-am stabilit provizoriu. Doar cea de vârsta mea, care era divorțată, locuia cu noi în casa părintească, dar și soțul său fusese tot din aceeași localitate cu ceilalți din familia lor. Față de toți aceștia, numai eu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > CRĂCIUNUL COPIILOR Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am ajuns la școală. Aveam șapte ani. Învățătoarea mea, neuitata doamnă Ana, s-a gândit să organizeze la sfârșitul primului trimestru, înaintea vacanței de iarnă, o serbare. Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioară, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerilă cum i se
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
vacanței de iarnă, o serbare. Ne-a spus să pregătim fiecare câte o poezioară, pe care să o spunem în fața lui Moș Gerilă cum i se spunea pe atunci, invitat și el la sindrofie. Acasă i-am comunicat mamei indicațiile învățătoarei, iar ea, încântată de idee, a înțeles să mă ajute. A luat volumul de „Poezii” al lui Octavian Goga, unul dintre autorii ei favoriți, - pentru că vă spun sincer, nu aveam multe cărți în casă, aveam doar ceea ce ne plăcea fiecăruia
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
mama în sala de clasă. În colțul de lângă catedră apăruse un brad împodobit cu hârtie creponată de toate culorile și cu smocuri mici de vată pe ramuri, imitând zăpada. Sub brad erau așezate cutii frumos ambalate, în interiorul cărora părinții și învățătoarea puseseră cadouri pentru fiecare copil. Serbarea era pe punctul să înceapă. Până să iau loc în bancă am văzut-o deja pe una dintre colegele mele, - care în clasele unu-opt la sfârșitul anului școlar când luam premiu era chemată
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
asta,/Vă mirați voi, cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?/ Iată cum: vă spune badea...”. Dar nu a putut badea să explice cum se face că moșul le știe pe toate, pentru că învățătoarea, îngrozită de ce auzea, m-a întrerupt. Octavian Goga era unul dintre poeții interziși de autoritatea comunistă și în perioada aceea de epurări și arestări absurde era suficient să vorbești despre el pentru a fi reținut de securitate; a recita din
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
roagă să mă gândesc la altă poezie. M-am așezat nedumerită. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, liniștindu-mă. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am început hotărâtă: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
să recit poezia la care presupunea ea că m-am gândit între timp. Dar eu am început hotărâtă: „Dragi copii din țara asta,/Vă mirați voi cum se poate,/Moș Crăciun, din cer, de-acolo,/De le știe toate, toate?” Învățătoarea m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultăroare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: „Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
m-a oprit din nou. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit: „Dacă te rog eu frumos, vrei să spui o altă poezie?”. Elevă ascultăroare altminteri, i-am răspuns imperturbabil: „Nu”. Deși mă cunoștea doar de câteva luni, învățătoarea a înțeles că nu trebuia să mai insiste. S-a îndreptat către ușă, a deschis-o prudent, a aruncat o privire în coridorul întunecat, și, păzind clasa, pregătită să oprească actul artistic de s-ar fi ivit vreun musafir nepoftit
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358900_a_360229]
-
la consolidarea unor cunostințe temeinice despre istoria neamului. George ROCA: Vorbiți-mi puțin despre școală româneasca a acelor timpuri! Al Florin ȚENE: Clasa întâi am făcut-o la Școala „Frații Nicolaescu”, căreia i se mai spunea „Școala din Piață”. Prima învățătoare, doamna Rădulescu, omorâtă de ruși mai târziu! Apoi, părinții m-au transferat la Școala „Nicolae Bălcescu” unde l-am avut învățător pe domnul Moreanu. În clasa întâi am avut tăbliță de gresie pe care scriam. O am și acum ca
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
facultății, am fost repartizat profesor la Tarna Mare, comună situată la granița cu Ucraina, pe atunci parte intergtantă a a Uniunii Sovietice. Acolo am stat doi ani. Este locul unde m-am căsătorit cu poeta Titina Nica Țene, care era învățătoare acolo... la școala condusă de fratele ei Ion. Ca o coincidență, soția mea își trăgea rădăcinile din Ușurei, un sat de lângă Drăgășani. Ne-am căsătorit în acea localitate maramureșeană... având verighete câte un fir de iarbă... pe deget! De unde aur
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
pentru analiză, pentru scris. Dacă fiecare dascăl s-ar întreba câți elevi îi datorează reușita în literatură, ar reieși o statistică uluitoare. Portetizarea făcută de Jianu Liviu-Florian dăscăliței sale de Poezie este cu totul emoționantă. Autorul o numește cu dragoste: învățătoarea de limba română, cea care, poate mai scrie încă scrisori pe care nu le citește nimeni. Scrisori către Bunul Dumnezeu. Între dragostea insuflată elevilor pentru literatură și anonimatul în care-și duce, poate, existența, autorul vede soarta profesorilor de astăzi
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
cu un leu, îmi cumpăram unsprezece biscuiți obișnuiți; oare acum câți mai primești tot cu un leu? Tot aici veneam să-i cumpăr mamei mele cadou de opt martie sau de ziua ei, din economiile mele strânse la “CEC”, la învățătoare, la școală. Era o adevărată satisfacție, eram atât de mândră în acea zi! Trecem mai departe prin fața monumentului eroilor din mijlocul satului. În fiecare an pe 9 mai trebuia să stau două ore de gardă, în poziția “drepți”, împreună cu un
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
dând ochii cu persoanele adulte, au salutat cu glas tare și lung: - Bunăăă ziuaaa! Și preț de câteva secunde bune s-a auzit un lung „Bună ziua!” terminându-se abia când ultimii dintre ei au ieșit din clădire, însoțiți de o învățătoare mărunțică, de aproape puteai să o confunzi cu copii din fața ei. - Se duc la sala de mese... E o viață cam cazonă aici, dar tot mai bine decât pe stradă, justifică directorul prezența în coloană a copiilor. Dar vă asigur
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
Florești, bibliotecara Adina Popa, întâlnirea micilor cititori cu scriitoarea Titina Nica Țene. Cu această ocazie a fost lansată cartea “Întâmplări hazlii cu o nepoțica povestite de bunica “. Au participat elevii claselor I-A, a IV-B și a IV-C, conduse de învățătoarele Așchilean Maria Dorina, Rotunjan Daniela și Pintiuță Calina, de la Școala Generală din localitate. Despre carte au vorbit prof.Antonia Bodea și editoarea Nadia Fărcaș-Baciu. Autoarea a citit din povestirile publicate și despre personajele acestora, care nu sunt altele decât nepoatele
SCRIITORUL ÎN MIJLOCUL MICILOR CITITORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360526_a_361855]
-
melcul rezolvă problema intemperiilor purtându-și casa-n spinare:” Nu te plouă,/ nu te ninge,/ bate vântu-ți este bine,/ că porți căsuța cu tine “.(“Melcul”. Pag.49. ). Fetița Lili își îngrijește păpușa răcită, ca o veritabilă mamă și doctoriță. Mica învățătoare face educație pedagogic cu jucăriile devenite școlărițe:”Surioara nu e mare,/ dar dej� e-nvățătoare/ face lecții cu:/ Păpușa, Mieunica,/ Ursulețul, maimuțica “.(“Mica învățătoare. “ pg.50. ). Trasate în linii simple, în culori proaspete, după tehnica picturilor naïve, imaginile îngemănează cuvântul
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
bate vântu-ți este bine,/ că porți căsuța cu tine “.(“Melcul”. Pag.49. ). Fetița Lili își îngrijește păpușa răcită, ca o veritabilă mamă și doctoriță. Mica învățătoare face educație pedagogic cu jucăriile devenite școlărițe:”Surioara nu e mare,/ dar dej� e-nvățătoare/ face lecții cu:/ Păpușa, Mieunica,/ Ursulețul, maimuțica “.(“Mica învățătoare. “ pg.50. ). Trasate în linii simple, în culori proaspete, după tehnica picturilor naïve, imaginile îngemănează cuvântul acestor alte căi ale accesului spre o lume cu mișcarea ei în timp și spațiu
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
Melcul”. Pag.49. ). Fetița Lili își îngrijește păpușa răcită, ca o veritabilă mamă și doctoriță. Mica învățătoare face educație pedagogic cu jucăriile devenite școlărițe:”Surioara nu e mare,/ dar dej� e-nvățătoare/ face lecții cu:/ Păpușa, Mieunica,/ Ursulețul, maimuțica “.(“Mica învățătoare. “ pg.50. ). Trasate în linii simple, în culori proaspete, după tehnica picturilor naïve, imaginile îngemănează cuvântul acestor alte căi ale accesului spre o lume cu mișcarea ei în timp și spațiu cu tot ce poate fi receptat și reprezentat:” Roșul
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]