2,049 matches
-
aceea a locurilor în care „nu se întâmplă nimic”, „a târgurilor unde se moare” din epica lui Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, încă și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia, se autodenunță
STOIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
al doilea să o bată adeseori și se întreabă, confuză, pe cine bătuse: pe bătrâna ruinată sau pe tânăra fermecătoare din poză, pentru că acum cele două imagini refuză să se suprapună. Dacă psihologia fetei înduioșează prin candoare, cea a bătrânei învederează deprimant ravagiile vârstei. Chestionată asupra celor doi soți, mătușa Matilda nu e în stare să îi deosebească. Personajul central al nuvelei La bătălia de la Port Arthur, Evridichi, sora grecului care ține cârciuma astfel botezată, o fetișcană prostuță, „greșește” și rămâne
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
aceeași delicată temă și atestând statornica preocupare a criticului pentru literatura confesivă și, pe un plan mai cuprinzător, pentru relația complexă dintre biografic și literar, dintre persoana unui autor și literatura lui. Textele regrupate aici, deși scrise în epoci diferite, învederează apartenența lor la un demers unitar și vizează cu deosebire scrieri memorialistice și/sau autobiografice - deosebire greu de „legiferat” în chip tranșant, așa cum semnalează S. după examinarea susținerilor teoreticienilor care au abordat subiectul -, dar și jurnale. Câteva eseuri cu râvnă
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
în Unde și interferențe, și opera lui Kafka, în special romanul Castelul, transpus de Ș. în românește. Personajul principal, K., e văzut ca un „căutător al adevărului”, care parcurge o „aventură a cunoașterii”. Încercările lui de a pătrunde în castel învederează tot atâtea eforturi de demistificare, identificabile cu „lupta unui raționalist care râvnește să aducă lumină într-o ceață de mistere”. Numeroase observații penetrante structurează mai cu seamă studiile cu caracter micromonografic. Heinrich Böll privește lumea cu ochii „omului de pe stradă
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la excursii învederează un real simț al naturii, implicând darul de a individualiza impresii culese pe Coasta de Azur, pe litoralul Atlanticului, pe plaiurile ținutului Dauphinée. Dar scrierea suscită interes mai cu seamă prin creionarea unor personalități din mediul universitar francez (Paul Valéry
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
un grup numeros preluat din anii anteriori, sunt C. Teodorescu, Oreste, C. Vlădescu-Albești, C. Manolache ș.a. Numărul 24/1909, dedicat lui Eminescu, conține o evocare a lui Slavici, Eminescu - omul, alături de un poem preluat din scrierile Veronicăi Micle. Alte sumare învederează din nou o vie preocupare pentru traduceri: Selma Lagerlöf, Alphonse Daudet, A. P. Cehov, Maxim Gorki. Afirmând că ține „deschise paginile revistei pe seama tinerelor talente ce se vor ivi”, articolul-program al seriei din 1910, semnat de Ion Scurtu, anunță o publicație
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
în chestiuni de literatură în „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, precum și în o seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la antipodul romantismului. Prima carte, Pasărea albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
doua etapă a traseului liric al lui T. se vădește tot mai tranșant, determinând o reconfigurare a imaginii scriitorului în tabloul literaturii noastre contemporane. Poetul renunță la calofilie, la iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sau în Învierea de Lev Tolstoi, de pildă, căutând esența lumii reale, autorul semnalează „realități armonice”, conduse de principiul „concordanței în diferitele părți ce le compun”. În felul acesta se „atinge clasicitatea”, opera fiind „la adăpost de mode”. Articolele politice învederează, în egală măsură, posibilități de analiză pătrunzătoare și vocația combativității pătimașe, ceea ce impune reconsiderarea imaginii lui Z. în conștiința multor contemporani și a posterității, el fiind văzut îndeobște ca un personaj excesiv de protocolar, trufaș, cu fumuri aristocratice. Unele intervenții exprimă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
simțea dator să o adopte în acea epocă, însă analiza ce viza aspectele strict literare era perfect pertinentă. Cronicarul diagnostica sagace apartenența cărții la tradiția foiletonistică, în descendența unor Eugène Sue sau Alexandre Dumas, identifica ingredientele sau procedeele care o învederau - senzaționalul situațiilor, promovarea surprizei în detrimentul veracității, dramatismul confecționat grosolan și omniprezent al intrigii, lipsa de veridicitate a personajelor, imaginate ca „« supraoameni», monștri de ticăloșie sau model de virtute”, fantoșe care „străbat realitatea ca într-un vis miraculos” etc. - și semnala
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
sale distinctive”. În acest scop alege șase mituri romantice: îngerul căzut, strigoiul, melancolia, ruinele și domul, curgerea timpului și iubita moartă, ale căror ipostaze filosofico-literare și semnificații sunt comentate istoric și comparatist, cu unele trimiteri complementare la artele plastice. Se învederează astfel, de fiecare dată, organicitatea romantismului românesc, elementele care îl deosebesc și cele care îl plasează în sistemul aparent contradictoriu al contextului european. Racordarea romantismului românesc la coordonatele universale se înfăptuiește prin raționamente maleabile care înseriază un material apreciabil. Studierea
TACCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290033_a_291362]
-
mișcări, fizice și sufletești, sunt notate meticulos. Un capitol, fără nici un raport de substanță cu precedenta „cronică”, îl arată pe „eroul din conductă” în tren, cu câțiva tineri. Principalul obiectiv al prozatorului este parodierea falsei literaturi a șantierelor socialiste, ceea ce învederează implicit deplina stăpânire a unei diversități de mijloace. Porțile serii (1987) e un roman de tip flaubertian, cu două secțiuni: în Terente și Didina șlagărul cu acest titlu punctează o zi din viața a două cupluri familiale dintr-un oraș
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
conținut alcătuit în exclusivitate din rondeluri, ceea ce era un adevărat act de curaj, remarcat ca atare de comentatori. Un act de curaj care comporta riscuri, poemele cu formă fixă producând aproape inevitabil impresia monotoniei, a repetării mecanice. Rondelul orei fermecate învederează totuși câteva atribute esențiale: „o poezie a intuiției fulgurante, uneori atroce, dar cel mai adesea discrete, de o discreție care estompează deopotrivă și disperări, și entuziasme”, ca și „un remarcabil simț al ritmului”, datorită căruia „poeta strunește admirabil materia verbală
VOICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
vechi și noi de N. Filimon, redactată cu iscusință și cu oarecare farmec în restituirea atmosferei, a fost reprezentată în 1954, la Iași. Tot atmosfera este punctul forte al ultradocumentatului roman istoric Cântece și flăcări, compunere altfel stufoasă și dezlânată, învederând strădania de a reînvia în chip edifiant și antrenant perioada care a precedat Unirea Principatelor. Sunt urmărite detaliat numeroase personaje - unele atestate istoric - și medii sociale, între altele fiind evocată, la nivelul mai multor generații, familia celui care a rămas
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
într-o „poetă de forță și o sfântă”, comentatorul insistă asupra originii proletare, a „îngustărilor materiale” și a „sărăciei din anii copilăriei”, considerate elemente determinante în consolidarea prieteniei cu „antiromanticul umanist” Eminescu. Dincolo de aceste „accidente”, atât de distonante încât își învederează fără dubiu statutul de inserții conjuncturale, ansamblul cercetărilor lui P. furnizează un vast material informativ, biografic și bibliografic, punând în valoare strădaniile acestui cărturar de a completa episoade lacunare din istoria literaturii române cu date obținute în urma parcurgerii fondurilor documentare
POP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
Mozaicul”. Colaborează la „Tribuna”, „Ramuri” (unde în 1976-1977 susține cronica literară), „Luceafărul”, „Steaua”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Observator cultural”, „Arhivele Olteniei”, „Scrisul românesc” ș.a. În volumul Replay demersul critic al lui P., fără să atingă excelența în materie și fără să învedereze o originalitate frapantă, își manifestă legitimitatea și relevanța. Unul dintre primii comentatori (Voicu Bugariu) a găsit o formulare ce pare adecvată pentru acest gen de interpretare: „critica respectuoasă”. Într-adevăr, comentatorul nu încearcă răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
teoria literară își apropie întreaga sferă conceptuală a subiectului și impregnează discursul, subordonându-și mai ferm materia istorico-literară utilizată spre exemplificare, ierarhizarea judecăților, strunind într-o măsură libertatea asociativă a eseului. La ofertele temei se adaugă și o disponibilitate ludică, învederând tentativa autorului de a se sustrage capcanelor din „tratatele” serioase. Astfel, bibliografia enormă, ce tinde spre exhaustivitate, depășește bilanțul simplificator de opinii și pare uneori articulată și exhibată ironic, parodic, în acest „tratat” de comicologie, cel dintâi la noi. Aceluiași
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
lui P. se află valorificarea literaturii clasice naționale și studierea relațiilor literare româno- ruso-ucrainene. Monografia Eminescu. Viața și opera (1974), culegerea Mihail Eminescu. Studii și articole (1966), albumul monografic M. Eminescu și opera lui în documente, mărturii și ilustrații (1985) învederează un eminescolog pasionat. Contribuie la mai buna cunoaștere a operei eminesciene și prin îngrijirea, prefațarea și comentarea câtorva volume de publicistică și corespondență, amintiri ale contemporanilor și studii. Rod al unei munci scrupuloase, bine documentată și vădind spirit critic, monografia
POPOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288963_a_290292]
-
încăperi, fascinat de peisajul verde-luxuriant de afară și înspăimântat de tenebrele din interiorul clădirii. De altfel, fiecare text pare să fie câte un „exercițiu” tematic și stilistic, bine dus la capăt. Importante însă cu adevărat sunt romanele lui P., care învederează citadinismul, modernismul scriiturii, întotdeauna alertă, bogată, elegantă, preocuparea pentru autenticitatea discursului literar. Recursul la experiența autobiografică și la inserția cotidianului este evident, cu toate că nu e vorba de romane autobiografice, nici de jurnale deghizate în roman. Prozatorul știe să construiască, să
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și a
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
exemple pozitive: Nina Cassian, Eugen Frunză, Eugen Jebeleanu. Încălcarea unor convenții artistice, fie și perimate, spargerea unor tipare atrăgea blamul organelor de îndrumare și control, nu doar fiindcă putea face comunicarea mai greu accesibilă oamenilor simpli, ci și pentru că inovațiile învederau o dorință de vedetism, expresie a individualismului burghez, și, mai mult decât atât, deveneau susceptibile de a tenta sincronizarea producției de artă românești cu modele occidentale „perverse”, „decadente”. Fixată în acești parametri, pretinsa „luptă” împotriva p. nu putea decât să
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
și a accepta un număr maxim de convenții, însă nu din resemnare, ci [...] prin asumarea totală a riscurilor și savurarea precarității condiției ca atare, prin integrarea ludică și ironică în mecanismul proliferării convențiilor” -, eseistul opinează că raportarea la acestea ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
când câte un comentariu privind cozile la carne și frigul din apartamente. Modelele par a fi un amestec între detectivii Agathei Christie, ai lui Georges Simenon și San Antonio. În 1992 M. a publicat un roman „serios”, Cacialmaua, care îi învederează capacitatea de a construi o acțiune complexă, dar păstrează și vioiciunea dialogului din scrierile anterioare. De asemenea, este autoarea unei cărți despre mitologia nordică, ale cărei calități principale sunt claritatea stilului și raportarea sistematică a legendelor scandinave la tradițiile, mai
MOROGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288252_a_289581]