3,864 matches
-
căzut, pentru că inimei i se curmase timpul, zice-se fără să știe nimeni și a fost găsită fără suflare de către copilul ei care crezând că a adormit pe jos și i-o fi frig, a adus o pătură și a învelit-o, alintând-o, cântăreața de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită de pătura glasului ei cald, de catifea dantelată, ce-a ars odată cu viața artistei și s-a mistuit luând cu ea și
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
jos ne-o va readuce în ochi și suflet pe Mina Pâslaru și-am putea fi mai mult decât convinși că în inima noastră, cu fiecare amintire despre artistă, pătrunde o fărâmă de frumusețe care, de frig și pustiu, ne învelește! „Uită-te la mine-așa Hai, hai! Uită-te la mine-așa, Că-s fată din Sadova, Nici micuță, nici năltuță Și-mi stă bine țărăncuță. În picioare-am ciuboțele Ca să pot sări cu ele. Hai, hai! Catrincioara mi-i
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
aleea de-altădată, De tine să mă las îmbrățișată, În ochi să ni se-aprindă vâlvătaie. Să-mi dai sărutul ce trezește-n mine Dorințe vii. Și să nu-mi fie rece, Când vântul serii, în rafale, trece, Să mă-nvelești, iubitul meu, cu tine. Și-așa îmbrățișați să stăm, iubite, Precum îndrăgostiții din pictură Când, temători, săruturile-și fură Și-apoi își sorb privirile topite. În ploaia despletită și rebelă, Ne-ajunge, dragul meu, doar o umbrelă. Referință Bibliografică: ÎN
ÎN PLOAIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370092_a_371421]
-
pe o ștampilă pe mai multe ferestre și-am râs odată, altădată m-am înfuriat inutil ca apoi să aleg tăcerea. Nu este comodă dar sănătoasă sigur este. M-am gândit iar și iar cum pot rostogoli fără foșnet sensurile învelite în cuvinte, pentru ca tu să ajungi să dorești a dialoga. Mă săturasem de monologuri, de trecutul care împânzea scrisorile tale, de un prezent aproape consumat pe care-l tot împărțeam cu alte ființe poate dornice la fel de mult ca mine de
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului TABLOU DE TOAMNĂ Am înmuiat penelul în azur, Din rădăcini de negru să înalț Copacul sfredelindu-se spre cer, Iar din văzduh să-l poleiesc cu smalț. I-am învelit coroana cu roșul din apus, În trunchi fierbeau inelele în spumă Și-ntr-o splendoare fundalul scânteia, Căzuse vălul argintiu de brumă. În ramuri - clopoței agață fără clinchet - Frunze stinghere, ruginii, de toamnă. La timpul prezent pădurea e la fel
TABLOU DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370316_a_371645]
-
mergea cu nici-un prieten ; stăruia-n viață curată Prin Rugăciuni și binefaceri și Dragostea adăugată, Peste a sa înțelepciune : prin multă Milostivire Cu văduve, orfani, săraci, în A DOMNULUI Slujire ! Era ca tată la săraci ; pe cei goi, i-a învelit ; I-a Mângâiat pe-ndurerați ; pe văduve, le-a ocrotit ! Flămânzilor le-a dat merinde ; i-a cercetat și pe orfani Cheltuind pentru aceștia, suflet, inimă și ani ! Văzând acestea Împăratul, iubindu-l, l-a apreciat : Și-Înalta Dregătorie, peste
F.AP.SILA, SILVAN, CRESCENT, EPENET ȘI ANDRONIC.(DIN CEI 70 DE AP.). de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370340_a_371669]
-
fulgi. Pe obrazul tău a înghețat o lacrima Acolo patinez cu zeii Pe umărul tău stâng s-au făcut pârtie Suișuri și coborâșuri înspre inima Îngerii au deschis sezonul de schi. Mi-ai promis un sărut Pune-l sub brad învelit în argint Hai întinde mâinile Împrăștie-mi norii Vreau să ning Iubirea, Dumnezeu mi-a dăruit-o Cu tot cu cer. La mulți ani! Un An Nou fericit! Referință Bibliografica: Vreau să ning / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VREAU SĂ NING de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370382_a_371711]
-
grup, din când în când, perechea de amorezi să dispară cât mai des. Și nici nu mai întreba nimeni de ei. Nici măcar în glumă... Ĩn zilele următoare au vizitat pădurile și izvoarele stațiunii, în mare parte, sulforoase. Gheața transparentă ce învelea frunzele de diferite configurații și crengile copacilor oferea ochilor privitorilor un spectacol incredibil, ireal. Izvoarele, cu formațiunile tip stalactite și stalacmite de apă înghețată în jur erau fermecătoare. Faptul că nu erau singuri era benefic. Deoarece să te plimbi iarna
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
cu fluturi, Eternitatea freamătă-n viori, O ramură de vise când îmi scuturi, Lumina prin vitralii o cobori. Perdeaua nopții rătăcind cuvântul, Ceasornicul e trup și asfințit; Mă cheamă-n zări argintuite vântul Ce-n toamna de cleștar m-a învelit. Când te ascunzi timid în veșnicie, Rămân cu bruma să mă-mpodobesc, Te scalzi cu raze în vremelnicie, Prin glasul mării nopțile-mi vorbesc. Cu nouri albi mă înconjori în unde Și caut rostul tău să-l înțeleg, Iar luna
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
imagina deja ascuțindu-și ghearele. Pe când gândea acestea, sclavul nubian intră în încăpere și îi spuse procuratorului că Arhiereul Caiafa trimisese pe cineva împreună cu o casetă. Doi legionari pătrunseră în încăpere și puseră la picioarele lui Ponțiu Pilat un cufăr învelit în piele, cu catarame din aramă și ținte de fier. Capacul fu rididicat. În cufăr se afla o importantă sumă de bani. Ponțiu Pilat, care nu părea a fi impresionat, desfăcu biletul care avea pecetea arhiereului Caiafa pe el. ,, Iată
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
Cât de mult ne iubim); Gândul poposește pe zidurile unei amintiri, de tivul pleoapelor atârnă neîmplinite vise (Stânci străvechi); pe umerii tâmplelor curg lacrimi din tăcerile tale (Suspinul sanguin); rădăcinile depărtării le-am înnodat în poeme (Tăceri sterpe); Ți-am învelit privirile adormite peste umerii mei (Ți-am rămas cerul); Copacii își dezbracă durerea prin Frunze (Echinocțiu de toamnă). Din poemele volumului relevate mai sus, din pantonimia imagistică și ideatică a sintagmelor conținute și prezentate succint - din celelalte poeme, putem înțelege
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
cerul , să te am aproape. Peste grădini de rouă-nmiresmate Zidit-am chipul tău ca o icoană Cu tine niciodată nu-s departe Te simt iubită, soră, chiar și mamă. Sub tălpi se frânge iarba de mătase Când cerul te-nvelește-n curcubeu De-ai ști, iubito , cât ești de frumoasă Și cât de dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
Mioara Timofte Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificată magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile tari ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipa lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
ai râs, Victore. - Da, am râs. - Acum de ce taci? Hai, spune odată ce crezi și tu! - Nu spun. Eu doar voi lua o sferă luminoasă și o voi lăsa să devină lichidă. Apoi îi dau drumul prin tine. Eu mă voi înveli cu ea, iar pe tine te frăgezesc un pic, să poți scrie. Tu lasă să curgă totul și nu te mai opinti în cuvinte. Vei vedea ce va crește în curgerea asta și te vei bucura. Trăiește, draga mea, Bucuria
VICTOR, CLOVNUL DIN MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370567_a_371896]
-
Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dragoste, pup ochi închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce începe cu tine buchetul de zâmbet dăruit culorilor spre a desmierda lumina de azi pup trecerea
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Timpanele Timpului zvâcnesc sub greutatea secundelor nerăbdătoare... Ele se risipesc pe rând, fără a-și lua rămas bun de la el. Mă-nvelesc cu liniștea catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
să nu o simt, să nu-i dau importanță Ce s-a întîmplat? Cum de simt din nou acest chin...? Zorii au apărut, dezvelindu-mă de catifea albastră a visului meu... Sufletu-mi doare... Realitatea nu vrea să mă cruțe învelindu-mi din nou gândul în catifeaua ei... neagră. Timpul a rămas pe loc... ascultându-și clipele. Eu, merg mai departe... Pașii mei nu se opresc, oricât de mult mi-aș dori. Ei parcurg un Drum pietros, a cărui sfârșit nu
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
acceptat să nu mă fac de rușine. Nici-un moment nu am gândit că este târziu și că s-ar putea să vină tata și mama de la târg. Zis și făcut. Merg acasă, iau niște cearceafuri albe și toți patru ne învelim în ele după ce ne-am instalat strategic la ieșirea drumului din pădure. Acolo era răspântec. Adică locul unde se aruncau lucrurile spurcate și unde -și făceau vrăjitoarele descântecele. Cel puțin așa vorbeau babele prin sat. Bunicele mele mereu mă sfătuiau
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
naște, dar acum, umbră Zace bolnavă și suferă sub piedestalul Cerului întunecat. Soarele s-a îndrăgostit de o altă lume Undeva atât de departe, Dar voi, câmpuri cu ierburi Loiale și credincioase Că o mamă pioasa ați rămas Să ne înveliți trupurile Adormite intru Domnul. THE FIELDS WITH GRASS Oh, fields with grasses Place of interment For our holy bodies, Tired of șo much travails You are our last confessors. I saw you în the spring time Aș an explosion of
THE FIELDS WITH GRASS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370609_a_371938]
-
scaun și ia un sacou aruncat pe jos în timpul căutărilor. Se îmbracă cu acel sacou și se grămădește pe plapuma ce zăcea pe podea.) A împietrit tot ceea ce este viu. Sunt o piatră ce lăcrimează după iarba din stele. (Se învelește în plapumă.) Acum ce mă fac? Ele s-au ascuns, m-au părăsit. Prin piatra ființei mele nu mai curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
curge nicio picătură de apă. E atât de întuneric. Eu însumi am devenit o stâncă întunecată. Mi-e frică de mine. (Se strânge sub plapumă și plânge iarăși.) Vreau să sorb lumina divină, dar fără voi sunt pierdut! (Se târăște învelit în plapumă spre pat și se sprijină pe scheletul acestuia. Pe urmă privește spre fereastră.) Lumina s-a pierdut în apus într-o baltă de sânge. (Se ridică.) De ce m-ați părăsit? (Aruncă plapuma de pe el și se apropie de
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
și-a întins trupul peste rănile ce fierb în zăpadă. Mi-e frig și totuși ard a neputință. Până și rănile neputinței și-au pierdut seva cea roșie și acum scuipă venin. (Se depărtează de fereastră, ridică plapuma și se învelește. Înveșmântat în plapumă se așează pe scaunul de lângă masa pe care se află un caiet deschis și un creion.) Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
numai ei puteau să știe. Cum ajungeai într-un oraș, cum te întâmpinau în punctele nevralgice, formațiuni de câte doi soldați, echipați ca de război, cu pistolul mitralieră de gât și degetul pe trăgaci, cu tot harnașamentul, inclusiv căștile metalice învelite în plasă de camuflaj. Întors acasă după această plimbare de recunoaștere, am servit prânzul și am plecat cu doamna Bonte cu Wolsvagen-ul, să facem shopping în afara localității, unde existau o sumedenie de supermarketuri, unul lângă altul, undeva în mijlocul câmpiei, fără
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
trăirile sunt intense, așternând pe mantia experienței de viață bogata sa înțelepciune. Poezia rămâne preocuparea de taină a poetului, c-un conținut liric bogat, folosind figuri de stil pe-o plajă întinsă, transmite emoții și dorința de-a fi citită. Învelit de cuvânt, universul poetului în creația duțiană este pe un drum ascendent, iar numele creatorului de frumos va rămâne scris pe un sâmbure încrustat în fructul timpului. (SABIN IOAN CERNA) ***8. ELENA CĂRUNTU * Italia: A CINCEA CARTE (Versuri, A5, 180
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
Autorului Se cuibărește teama și mă despică-n două O parte-ar vrea să plece în lumea ta cea nouă; Dar jumătatea rece, din nordul fără viață Rămâne să sfințească tăcerile de gheață. Îți simt și-acum pădurea cum mă-nvelește-n verde Și în nervuri albastre, culoarea mi se pierde; Tu ai pictat pe trupu-mi un anotimp de umbre Să nu uit gustul ploii din toamnele-n penumbre. Știai că mă voi pierde pe la răscruci de vânturi Împovărată iarăși de-
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]