1,193 matches
-
pe străzile din Slatina, în taxiul ce m-a dus la autogară. Mama ne-a protejat permanent: ne-a dat timp frumos (soarele de vară ni l-a filtrat printr-o umbrelă de nori), ne-a adus căutători, ne-a înveselit, iar mie mi-a oferit ultimul loc în maxi-taxi la Slatina, ultimul loc în maxitaxi la București și, astfel ocrotit, am ajuns cu bine acasă, la Brăila. În Slatina urma să se dea Realizarea Sinelui până seara, târziu. EPILOG După cum
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
un șir lung de vânzători șezând direct pe pământ, în fața grămezilor de legume și fructe, sursa existenței lor, strigându-și neobosiți clienții și lăudându-și marfa, cu fețele negre luminate de niște lămpi cu gaz, ale căror flăcări jucăușe vă înveselesc și vă încălzesc inimile. Legume, fructe, indieni, lămpi de gaz. Verde, auriu, negru, lumină... Cum să nu fiu marcat de această secvență de frumusețe și puritate? Cum să nu fiu pătruns de parfumul Indiei? Cu mai multe sacoșe cu fructe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
din București s-a desfășurat în prezența doar a vreo 40 de spectatori - tot atâția cât numărul premianților care așteptau la coadă să-și ridice banii pentru... Crăciun/2003. * Satirul. „Niște confrați întru greaua muncă gazetărească, spre a și-o înveseli, au scos, începând cu ziua de 10 iunie a.c. o revistă umoristică ilustrată. Nimic de zis și nu ne putem decât bucura, dacă va înflori și spori în orașul nostru și acest gen de gazetărie românească. Ceea ce ne surprinde însă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sănătoși și că o să-i vedem pe-ai noștri în câteva zile. Timpul trece mai greu decât mi-aș fi imaginat. Dar trece, nea Vasile ! Și noi, mai ales noi, nu avem voie să cădem tocmai acum. Trebuie să-i înveselim pe băie- ții ăștia cumva. Pe copiii ăștia care ar fi trebuit să trăiască povești de dragoste acum, nu povești cu gloanțe și sânge. Cristi își întinde picioarele pe scaunul din față al lui Marian, iar Marian și le pune
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se va găsi un termen de comparație care să te avantajeze. Nicolae Prelipceanu e necăjit că trebuie să-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile și berea bună îl înveselesc. Privită de pe mica terasă cu baldachin, unde are loc recepția de primire, exotica grădină botanică pare o oază tihnită în mijlocul deșertului de beton și sticlă care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și supraaglomerate. Am o idee foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale scriitorilor prezenți în Tren, concepute ca piese ale unui timp suspendat, oferit lecturii, gestului, muzicii și dansului. Deasupra locomotivei, o hartă a Europei marchează traseul Expresului Literar și țara autorului versurilor interpretate. Actorii se străduiesc din răsputeri să ne înveselească, iar colegii care își recunosc strofele în gâlgâitul adesea indescifrabil al figuranților ajung, pentru câteva minute, în centrul atenției tuturor, fiind aplaudați și bătuți pe umăr. Între cei aleși este și Andrei Bodiu, care se bucură ca un copil. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-ul lui Andrei Bodiu: prietenul de la Brașov mă privește atent, așteptând răbdător să transmit asistenței înțelesul a ceea ce spune. Vedeta întâlnirii este însă Borissov, care are un fel mai direct, mai proletar de a intra în temă și, glumește mereu, înveselind asistența. Apoi, subit, trece la lucruri mai serioase și condamnă, pe un ton aspru, plăgile regiunii Kaliningrad, în privința cărora a avut grijă să se informeze: traficul de droguri, criminalitatea și SIDA - toate acestea aflate la cote mai ridicate aici decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al Europei de mâine.“ „Și noi ce facem de circa 40 de zile? Nu tot despre asta am perorat până la sațietate, chiar la Madrid?!” „Au rămas, probabil, niște lucruri nelămurite după plecarea voastră!”, râde Danuta, dar replica ei nu mă înveselește. Mi-e sufletul greu... Dimineața, coborâm cu boccelele la parter și, cum mai avem o jumătate de oră până să urcăm în autocar, mai fac un tur al împrejurimilor. Ochiul video, de cealaltă parte a străzii, clipește ironic. Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie și Ion Bogdan Lefter. Estonianul Karl Martin Siniyarv, care e ușor grizat, face din lectura sa un adevărat spectacol. Nu se lasă dus de la microfon, chiar dacă organizatorii îi fac semne că a depășit timpul. Publicul este înveselit de rostirea și de gesturile lui Karl, așa că îl încurajează să continue, să nu se lase... Rusoaica Valentina Solovieva, originară din Kaliningrad, citește versuri pentru copii. N-am auzit-o evoluând până acum, dar are o voce plăcută... Nu pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a Sodomei și a Gomorei care s-au invitat cu nerușinare acasă la Abraham. Cu atât mai rău pentru cei ce visau ceva mai multe aripi, curbe și gropițe surâzătoare. Un pic de relaxare dacă nu de swing ar mai înveseli atmosfera în acest loc întărit în care tocul înalt, decolteul și bijuteriile n-au dobândit încă drept de cetate, nici în est, nici în vest. Se știe cam ce este femeia pentru ecleziastul intransigent: obiect de perzanie în tinerețe, de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iapă singurul ei ajutor, cu care-și ținea casa și-și hrănea nepoții. A dat-o fără să spue o vorbă și și-a plecat în piept capul, pe când d-l G. cel cu mârțoaga râdea mai la o parte, înveselit de-o amintire nostimă ori de-o vorbă de duh. 26 Iunie Evreii. Sâmbătă, în ajunul zilei decretate pentru mobilizare, grămădeală la cazarmă. Evreii meseriași erau concentrați pentru lucru. Lupu Iancu făcea o gură grozavă (apoi seara chiar a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în balada Fata și cucul I (5): „Foaie izmă creață,/ Joi de dimineață,/ Pe rouă, pe ceață/ Și pe negureață,/ Măre, mi-a plecat/ Și s-a depărtat/ Departe de sat/ Trei surori/ La flori,/ Să se-nflorărească,/ Să sempodobească,/ Ca să-nveselească./ Foaie de năut,/ Dumnezeu n-a vrut,/ Și-a dat ploaie-n vânt/ Și le-a rătăcit” (Priboieni - Argeș), „Verde dă trei flori,/ Joi, în sârbători,/ Trei surori la flori,/ Joi dă dimineață,/ Pă rouă, pă ceață,/ Iele mi-au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cană de lapte cu cafea. Alți pelerini doresc același meniu, fiind mai consistent. Și acesta este un sat frumos, cu obișnuitele case din piatră, curate, cu străzi îngrijite și multe, multe flori la ferestre, ce- ți încântă ochiul și-ți înveselesc inima. Și relieful este frumos. De la câmpiile nesfârșite din zilele trecute, acum admir dealuri și coline pline cu arbori, pini, stejari plantați poate acum 10- 15 ani. în zare se profilează muntele pe care va trebui să-l urc, pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
care o semnară și doamnele Caterina Cantacuzino, Anicuța Florescu și Elena Sturdza. Ele o înaintaseră lui Lupu Costache; acesta le trădase cauza, arătând-o lui Bronsart de Schellendorff, spre a-i proba amiciția lui. Această vizită a Didinei ne-a înveselit și ne-a făcut cu atât mai mare plăcere, căci se arătă o femeie cu opiniuni hotărâte și nu a negat nici un moment că a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul unde fusese să le dea mâncare. S-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poată spiona. Se mirară de liniștea mea. Didina îmi făcu cruce pe piept, mă blagoslovi și mă asigură de simțimintele ei, mărturisind că până acum ura de Brătieni o îndepărtase de mine. Îi povestii mamei această vizită ca să o mai înveselesc. Dânsa era într-o stare grozavă, nu mai avea nici un resort, se văita și se frământa întruna, nu mai mânca, nu dormea, slăbise. Își închipuia că de vom fi internate pe mâna acelor monștri, cum zicea, nu ne va mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
martie dormea pe saltea și pernă de paie. Tot mai bine era de noi, mai ales în ce privea corespondența. Poliția își închipuia, și făcuse în acest sens fișele, că nu primim și nu trimitem scrisori decât pe cale oficială. Ne înveseleam când prin soldat ne înmânau plicurile cenzurate. În fine, mai aflarăm că Stere fusese în Germania, probabil pentru ziarul lui, Lumina, care trebuia să apară finanțat de Frankfurter Zeitung, revenise înduioșat de sărăcia de acolo; prânzise la von dem Bussche
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
propuse Liei să ne permită tăierea puilor de găină înainte de 15 august și să ordone gardei să ni-i procure cu 6 lei perechea. Noi mâncam de mult din contrabandă vițel și pui cu 4 lei perechea! Această vizită ne înveseli mult, o interpretam ca o probă a stării lor proaste. Veselia noastră era însă trecătoare, noapte și zi bubuitul tunurilor nu înceta. Pe ce front? ne întrebam când le auzeam tunând în depărtare; răsunau parcă în noi. Ziarele ne umpleau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de minune, în acest chip ne-am luminat cât am stat la Pasărea. vintilică are trei ani La 21 octombrie/3 noiembrie era ziua de naștere a lui Vintilică, împlinea 3 ani. Tristă aniversare, pe care Lia voi să o înveselească pe cât putu. Chipul cel mai apropiat mănăstirii și vremii de atunci era o masă bună. Costache bucătarul a făcut patru feluri de prăjituri fără economie de zahăr, ca în timp de pace. Jucăriile sosiseră din București, maicele cele mai cunoscute
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
publice răspunsul lor deodată cu citațiile în judecată. Singur Ionel a iscălit de primire, [despre] ceilalți s-a spus că lipsesc din Iași - deși, zicea ziarul lor, erau acasă - ca să li se afișeze pe ușă. Toate aceste mici mizerii ne înveseleau mai mult decât ne supărau, totuși erau triste din punctul de vedere național. Știam că se vor răsfrânge asupra lor și simțeam că sfârșitul se apropia; discursurile lui Czernin, ordinele de zi ale lui Hindenburg, amenințările către cei ce ar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că se simțeau minunat împreună. Seara, la cămin, au urmat, bineînțeles, tachinările. — Cine era tipa? — Ce tipă? — Tipa de azi dimineață, mergeai cu ea la braț pe bulevard, cine era? Privirile întâi nedumerite ale colegului nostru dintr-odată s-au înveselit și el a izbucnit în râs: — Nici o tipă, nerușinaților, era mama! Era într-adevăr doamna Titel, neverosimil de tânăra mamă a lui Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei. În perioada pe care o evoc nu va
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
patronului acelei librării, profesor de istorie la Liceul de băieți „Nicolae Bălcescu“. Profesorul Ciuntu intrase în mitologia școlară brăileană și întruchipa reunirea spiritului cazon cu viclenia, a morozității cu un fel de-a fi hâtru, care mai degrabă înspăimânta decât înveselea. Cultiva - poate fără să știe - umorul negru. Debita enormități fără să clipească și cu un aer definitiv, care-i descumpănea întotdeauna pe interlocutori, aruncați în cea mai adâncă nedumerire în legătură cu ceea ce susținea profesorul Ciuntu: vorbea serios sau glumea? Generațiile de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și din sânul ei se înălța spre ceri prin ciripitul a mii de păseri, prin țârâitul a milioane de insecte, un concert de glasuri, o tainică simfonie, pentru a sărbători binefăcătoarea lumină ce se revarsă asupra pământului. Soarele, după ce a înveselit alte meleaguri, alte popoare, se ivea acum măreț la orizon într-un noian de raze de care parcă se aprinsese bolta cerului, iar pe firele de iarbă, pe frunzele arborilor străluceau picăturile de rouă ac niște lacrimi de bucurie izvorâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în haine frumoase anume pentru mine, ca să-mi înveselească ochii și să-mi desfete sufletul. O, ce frumoasă e această vrâstă zisă ingrată, tocmai din cauza naivităței ei și ce pacat că trece așa de iute! Căci, îndată ce ai calcat pe pragul maturităței, trebuie să-ți iei ziua bună de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochii în cărți și cu gândul cine știe unde. După un an, într-adevăr, am revenit, dar ce folos că am găsit casa doctorului Diaconovici întunecoasă și tristă ca un al doilea iad. Numai erau ochii cei albaștri ademenitori care să o înveselească. Se măritase zâna visurilor mele cu un alt medic și se instalase într-un târg de provinție din Germania. Este știut că la 16 ani suferințele morale de așa natură par mult mai sfâșietoare decât mai târziu, dar și mângăierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
puternice sentimente de tristețe și de durere față de oamenii deținuți fără vină care au murit acolo. Ieșind din acest mare muzeu, am plecat către Săpânța, o localitate cunoscută datorită Cimitirului Vesel. Chiar dacă tocmai ce vizitasem Memorialul Durerii, aici ne-am înveselit și ne-am amuzat foarte tare. Acesta este un muzeu în aer liber, de natură unică și de atracție turistică. Fiecare cruce din acest cimitir este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]