6,513 matches
-
guarani (America de Sud), kin în armeană, în udmurtă ken „noră“ etc., femeia fiind văzută ca o brazdă (loc arat) în toate vechile mitologii. Ar fi multe de scris despre magh. arok - se vede legătura cu arik, arâk, arig -, cu sl. rov „șanț adânc, groapă“, poate și cu lat. rivus, rus. reka etc. Dacă cineva se mai îndoiește de relația lui canalis cu „a săpa, a scobi“ iată o frumoasă explicație dată în NDE, Paris, 1913, p. 158: canal, „râu săpat de om
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și cărare, Învolburate, Apele, Apele! Dar, deodată Apare o roată Însângerată Pe zarea toată: E Soarele, Soarele, Zvârlindu
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
sặ scrie despre tine că ești „lăcaș și loc de odihnặ a Sfanțului Duh”, orice alt comentariu, criticặ, sau opinie despre poezia ta nu-și mai găsesc loc decât cel mult ca notặ informativặ ori explicativặ la subsolul paginii, așa cum șanț și rândurile de fațặ. Sfanțul Cuvios Efrem Șirul este autorul evlavioasei și popularei rugặciuni din timpul Postului Mare: „Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut pe partea de nord, ne arată că stejarul meu, nu este chiar la prima tinerețe. Simt pleoapele din ce în ce mai grele, somnul vine pe furiș, mă cuprinde fără veste, ațipesc cu gândul la frumusețea pădurii. Într-un târziu
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
Ce este adevărul”, Iisus nu îi răspunde direct fiindcă știa că Pilat nu putea înțelege „ce este adevărul” dacă nu i revelase mai înainte Cine era Iisus: Calea, Adevărul și Viața. • Nu toate câte înțelegem prin rațiunea și logica noastră șanț neapărat și reale și adevărate. De aceea și neputința intelectului de a-si imagina limitele timpului și ale spațiului, de a cuprinde și înțelege infinitul dumnezeisc. Un dumnezeu care poate fi cuprins și explicat doar cu mintea omneasca nu este
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
de mândrie pentru o minte care poate înțelege atât de multe dar nu totdeauna și mult sau totul. • Cunoașterea adevărului nu-i face neapărat pe oameni și mai curajoși, mai capabili să și trăiască adevărul. Nu toți care cunosc adevărul șanț și liberi. Fără de curajul de a trăi adevărul, fără de spiritul de jertfă și hotărârea de urma cu orice preț calea care duce la adevăr și viața, putem ajunge să vedem o parte din lumina dar și pe aceea terminăm ascunzand
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
moșteni viața eternă. Este aidoma unui om născut bogat dar care ține comoara de aur îngropată în grădina și trăiește sărac și fără speranță. • Dacă viața este un vis trecător care se termină în moarte, atunci și viața și moartea șanț cele mai triste vanități, zădărnicie a zădărniciilor. Dar dacă după ce închidem ochii fizici, si chiar dinainte, ne vom învrednici și de o vedere spirituală, pe alte lungimi de unde și de spectre electromagnetice, dacă vom intra pe porțile luminate ale altei
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
zădărniciilor. Dar dacă după ce închidem ochii fizici, si chiar dinainte, ne vom învrednici și de o vedere spirituală, pe alte lungimi de unde și de spectre electromagnetice, dacă vom intra pe porțile luminate ale altei realități, atunci și viața și moartea șanț cele mai profunde experiențe personale și fenomene ale creației. • Condiția de muritori ne împinge în lupta pentru existența. Dacă nimeni n-ar muri, sau ar fi mai multă credință în realitatea lumii de apoi, lupta pe viață și pe moarte
TEOLOGUMENA – DESPRE ADEVĂR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370578_a_371907]
-
Acasa > Literatura > Proza > MOLEARCA Autor: Ilie Fîrtat Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Molearca Molearca era bolnavă. Bătrână și bolnavă. Pe chipul ei, viața săpase șanțuri adânci. Cunoscuse în viață răul și binele deopotrivă. După o copilărie plină de sărăcie a urmat o perioadă când a trebuit să suporte rigorile regimului comunist. Au fost obligați să se mute din bordei. Atunci au construit primele case din
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
de-/ nceput/ cam asta fiind”?! (“face parte din nextul urban și categoric”). Într-o astfel de lume între rădăcini și aripi, coboară poetul, adică “totuși, eu” și se prezintă simplu în toată splendoarea: și iată-mă m-am împrăștiat cu șanțul în timp ce chiar bezmetic frunzele băteau la mine-n” Dar unde este în cerul lui adevărat poetul, tot căutăndu-se și tot negăsindu-și locul, decât în iubire? Iată de ce spuneam că versurile vin dureros de frumos: în iubirea ta și desigur
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
niciodată bine sau în siguranță. Otrava o avea permanent la ea și avea ca complice o vrăjitoare care îi prepara otrăvurile. A fost protejata Liviei până când aceasta a murit. Apoi acea femeie a fost găsită cu gâtul tăiat într-un șanț și au aruncat-o apoi în apele învolburate ale Tibrului... -Ce destin josnic dar meritat! conchise Nerva. ,,Hodie mihi, cras tibi!” (Azi pentru mine, mâine pentru tine!) spuse el gândindu-se la destinul celor două femei. -,,Vae soli! ˮ(vai
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
le fie retrocedate pământurile strămoșești pe care le mai primiseră de câteva ori și tot de atâtea ori le vânduseră iar statul nou creat să se ocupe de toate problemele, ei urmând ca, tot în mod tradițional, să stea pe șanțuri, să bea și să se plângă de sărăcie. Aici cele mai multe adepte se dovediră a fi muierile cunoscute în istorie pentru evlavia, hărnicia și moralitatea lor fără de cusur, mai ales după șaptezeci de ani. Al doilea grup, în frunte cu primarul
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
însărcinare grea: să organizeze celula de partid într-un sat; a stat câteva zile în satul acela și într-o seară a pornit către Făgăraș; n-a ajuns acasă decât peste două zile; l-au găsit oamenii aruncat într-un șanț, bătut, zdrobit [...]; Tudor a zăcut câteva luni în spital; cu greu a scăpat; iar a pornit prin sate, vesel și încrezător [...]; într-o zi, mi-a spus un lucru cutremurător: „Sunt bolnav de plămâni.“ [...]; când și-a dat seama că
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Pamîntul s-a micșorat într-un munte, marea s-a preschimbat în apa albastră» Cînd l- a mai urcat cu o milă, vulturul îi spune lui Etana: «Privește, prietene al meu, cum arata pamantul!». «Marea s-a preschimbat într-un șanț de gradina» Cînd au coborît în cerul lui Ana au trecut prin poarta lui Ana, Enil și Eo. Vulturul si Etana împreuna s-au închinat. Vulturul lui Etana îi spune: «Prietene al meu, privește, cum arata pamîntul!» «Pamîntul s-a
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
vestita pădure Cotoșmanu, ascundeau în vremurile mai îndepărtate numeroase grupuri de lotri. Aceștia ațineau ... II. MOLEARCA, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Molearca Molearca era bolnavă. Bătrână și bolnavă. Pe chipul ei, viața săpase șanțuri adânci. Cunoscuse în viață răul și binele deopotrivă. După o copilărie plină de sărăcie a urmat o perioadă când a trebuit să suporte rigorile regimului comunist. Au fost obligați să se mute din bordei. Atunci au construit primele case din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
Pe timpul comuniștilor, nu le-a fost chiar așa de greu, dar nici ușor. Mai munceau pe la colectivă, iar vara făceau câte două cuptoare de cărămidă pe ... Citește mai mult MolearcaMolearca era bolnavă. Bătrână și bolnavă. Pe chipul ei, viața săpase șanțuri adânci. Cunoscuse în viață răul și binele deopotrivă. După o copilărie plină de sărăcie a urmat o perioadă când a trebuit să suporte rigorile regimului comunist. Au fost obligați să se mute din bordei. Atunci au construit primele case din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
era exportat masiv pe continent prin rețeaua de drumuri și porturi construite. Atât de reală era Pax Română, încât casele de țară din sud-estul insulei, ornate cu mozaicuri, fresce și băi, nu erau întărite, nu erau aparate nici măcar de un șanț. Niciun om din această regiune pașnică nu era antrenat pentru autoapărare. Prin urmare, în momentul retragerii legiunilor române, anul 407, țara rămâne descoperită în fața invadatorilor. Când ești prea „civilizat”, prea muncitor, când vrei să mai trăiască și celtul pe lângă tine
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
poezia „Începutul“, cea de a doua din șirul de poeme din volumul de debut `Primele iubiri“: „Bătăile versului am prins a deprinde/ Nu din cărți, ci din horă, din danț/ Rimele din bocete și colinde,/ Din doinele seara cântate pe șanț.“ Pentru Preasfințitul Părinte Episcop Vicar Dr. Timotei Aioanei Prahoveanul șederile în preajma celor care se nevoiesc în mănăstiri, catedrale, biserici, capele au reprezentat unele dintre experiențele existențiale inițiatice cu care a fost norocit. Le-a trăit plenar și benefic, cu răsunet
CHIPURI DE IERI ŞI DE AZI ÎN RAMA VEŞNICIEI, COLECŢIA „MEDIA CHRISTIANA”, SERIA „LUMINA”, A EDITURII BASILICA, 2015... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368174_a_369503]
-
Până la urmă tu însuți, Aureliane (tu, para-de-foc a tuturor fărădelegilor!), n-ai făcut tu nebunia de a te năpusti de-a curmezișul Traciei? Și n-ai fost tu spintecat acolo, sub privirile tuturor, chiar în mijlocul drumului, căruia i-ai umplut șanțul cu sângele tău blestemat? (Deci, cum rămâne cu „celebra retragere Aureliană”, atât de mincinos mediatizată?! n. a.) După sângeroasa lui prigoană, Dioclețian și-a pecetluit singur soarta când s-a socotit nevrednic de domnie și când și-a dat în vileag
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
masonăcărie demonică sau ce pisici o mai fi, dar noi ca popor, ca oameni ,trebuie să ne vedem de ale noastre ș să măncăm ceapa nostră ,roșia noastră, merele și perele noastre și tot ce crește pe pământul și pe șanțul nostru binecuvântat de univers și să ne gândim că la alții nici firul de iarbă nu crește așa de ușor, pe cât ne batem joc noi de el,uneori. Aș vrea să o lăsăm mai moale și cu ,,ortodoxismul nostru,,. Pe
DACIA ŞI DACII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352910_a_354239]
-
clănțăneau dinții și-ți scârțâiau bocancii. După o jumătate de oră de urcat în marș forțat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ăsta ,dar acum că l-am văzut, chiar că-mi venea să suspin. Găuri, hârtoape, șanțuri, noroi înghețat și mărăcini scăpați de tirul armelor. Pentru că aici făcea antrenamentul toată artileria. Și ăia de la tunuri și cei de la tancuri și cei cu AG-ul. Era câmp de luptă, după luptă. - Pe două rânduri a-du-na-rea! s-a pițigăit
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
nu erau feriți ... Uzina de produs filme de la Hollywood, din rațiuni comerciale, aduceau pe ecrane fapte neconcordante cu realitatea trăită de ei. Viciau grav și conținutul și forma, tocea de sensuri aspectele întâmplător corosive ale acțiunii cotidiene, “împingeau” gestul în “șanțul” bătăii de joc, ba îi conferea pe deasupra și accente de nonficțiune, vulgarizau comportamente și fapte altfel normale pentru ei și plăsmuiau scenarii cu o pronunțată tentă “horror”, care, am văzut cu proprii ochi, îi îngrozeau până și pe ei. Denaturarea
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
ai iubirii sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar și prin ceață. Se cunoaște de la mare depărtare și se atinge și la cinci metri. Iubirea
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile negre erau atât de înalte încât păreau să se sprijine de cer și nu aveau nici o fereastră, cât de mică. Ionuț încremeni în fața șanțului adânc care apăra zidurile, prin care curgea smoală aprinsă. Nu se vedea nici urmă de poartă sau de pod. Mama lui se transformă în femeie. - De aici, eu nu mai pot înainta. Am să-ți dăruiesc însă, acest fluier de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
lui Ionuț se înălță o coroană de frunze din aur, iar el se simți mai puternic ca niciodată și de neînvins. Acum mai rămânea doar să găsească o cale de a pătrunde în castel. Se învârti cât de învârti pe lângă șanțul aprins, după care hotărî să sufle în fluierul de aur. Imediat ce țiuitul subțire se împrăștie în pădure, se auzi un fâlfâit de aripi și un dragon verde apăru lângă Ionuț. - Care ți-e voia? Aripă-Verde o îndeplinește! - Vreau să ajung
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]