1,367 matches
-
drept o dovadă a gradului cu care artista își trăia empatic pasajul interpretativ, și nimeni nu se îndoia că prăbușirile ei erau un semn al virtuozității artistice. Astăzi, un ochi avizat ar ghici în spatele amețelilor secerătoare o suită de jucate șarje isterice, chip de manifestare a unui sindrom hipertiroidian pe care pianista îl lăsa să iasă la iveală nu doar sub forma crizelor de leșin, dar și sub forma stării fantasmatice cu care savura, alături de Carmen Sylva, ședințele de dialog cu
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
de a avea la dispoziție un protagonist al cărui profil interior permite jocul cu măști. E de ajuns să- l urmărim pe Caragiale în confruntările directe cu notabilitățile „vremii lui” ca să înțelegem că uneori diplomația e doar o formă de șarjă (a se vedea pp. 27 - 28, în care aparenta flaterie adresată mai-marilor e decodificată pe înțelesul rigoristului Slavici). Nu altceva face, în altă epocă și la altă scară, Camil Petrescu. Dincolo, însă, de chestiunile morale (și dincolo chiar de eșecul
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
de estetică. Istoria n-ar fi „nici operă didactică”, „nici una de știință”. Tot Ralea dixit. E observația cea mai obișnuită. Autorul ar fi prea subiectiv, impresionist incurabil, judecățile de valoare ar fi „mormane”, analizele ar devia în pamflet și în șarjă. „Lucrarea în discuție nu își umple așa dar menirea ei cea dintâi, aceea de istorie organică a literaturii române”, declară Streinu cu ocazia unei anchete din „Curentul literar”. „E mai ales discutabilă sub eticheta de istorie literară” și „amendabilă ca
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
cât de cât "normal". Ceilalți se numesc River, Summer, Rain și Liberty. Iar copiii lor, într-o demență onomastică în creștere vertiginoasă, au fost botezați Rio Everest, Indiana August, Indigo Orion. Cratylos și Hermogenes, oricât s-ar fi călit sub șarjele lui Socrate, ar fi cedat în fața unor atari jerbe onomastice pline de neprevăzut. Am norocul unui nume banal, nici prea-prea, nici foarte-foarte, așa că nu mi-am pus vreodată problema să-l schimb. Doar când jucam fotbal mă gândeam cum îmi
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
dotare, să rămână pildă, spre a nu mai fi vreodată întârziați de la aspirațiile lor sublime. Ajunși în Universitate, au început să lectureze cu viteză incredibilă volume întregi; și cum terminau un volum, îl și aruncau spre alții, ca la o șarjă pe linia de trei sferturi la rugbi, să se bucure și ei; splendid exemplu de altruism; sigur, în această vastă operație de schimburi culturale s-a mai întâmplat ca unele cărți să cadă pe jos, să fie călcate în picioare
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a toate, o exaltare nefirească a cărei principală trăsătură este lipsa de căldură. Nietzsche este un posedat rece, șarjele lui polemice semănînd cu focurile de artificii brăzdînd un cer înghețat. Ritm alert de scriitor frenetic ascunzînd o răceală de mormînt devalizat. Urmarea acestei răceli profanatoare este că efectul tonului demolator se răstoarnă. Chiar dacă nu guști muzica lui Wagner, începi
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
căci pînă la urmă savoarea observațiilor vine din creierul care le emite, nu din adecvarea la obiectul sarcasmelor. Pur și simplu spiritul lui Nietzsche se descarcă, cu sacadări și volute de neprevăzut, asupra lumii în care era silit să trăiască. Șarjele se țin de unele singure, prin zvelteața îndemînării retorice, dar adunate la un loc, nu dau liantul unei structuri întregi, ci doar destrămarea unui mileu sfîșiat. Nu-i nimic mai compromițător decît o reflexie" (p. 23) scrie la un moment
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
Șostakovici, o dramaturgie amplă, o spiritualitate de tip slav excelent portretizată de muzicienii formației pe direcția unui programatism psihologic abil tensionat expresiv. Cred însă că orientarea pe direcția unei expresivități suculente poate atinge limite mai puțin dorite, cele ale unei șarje ce dislocă, spre exemplu, frumusețea simplă a melodiei schubertiene. Muzicieni originari din România am întâlnit și în componența Cvartetului ,George Enescu", muzicieni stabiliți actualmente în Franța și în Olanda. Violoniștii Constantin Bogdănaș, Florin Szigeti, violistul Vladimir Mendelsson, violoncelistul Dorel Fodoreanu
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
apariția și evoluția modernismului românesc. Din care pricină nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc scrierea lui Alexandru Dobrescu, aflată azi la ediția a doua, "revăzută", care pune în chestiune semnificația consacrată a predecesorului, mai exact îl supune unei șarje de amploare. Sub scutul unei laborioase mobilizări a tuturor factorilor în măsură a sluji demonstrația scontată și a unei scriituri expresive, ne întîmpină o contestare "în lege" a Maiorescului. Neputînd apela la scandaloasa panoplie proletcultistă și nefăcînd caz nici de
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
cazanier, de formație mai curând socială decât intelectuală. Avansând în ficțiune, personajul îți devine chiar simpatic, nefiind nicidecum un erou de serie realist-socialistă (comunistul pur și dur, stahanovistul cu inima bătând în ritmul Partidului). Nu Ilie Cazane-pere este însă ținta șarjelor textuale, ci textul însuși, făcut să penduleze între standardul biografiilor comuniste exemplare și diferite registre epice distorsionante. "Eroul" este, cu toate calitățile și darurile lui neobișnuite, un ins mărunt, strivit ca o gâză de palma grea a regimului. Nici n-
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
vine în primul rând din trăsăturile neobișnuite ale personajului principal. Intrarea lui într-un con de umbră, în al doilea volum, nu va rămâne fără urmări, epica mai captivantă de acolo încercând parcă să compenseze marea absență. Dincolo însă de șarjele verbale ale lui Ilie Moromete, de gesturile și schimele lui ce smulg hohote de râs, de complicatul ceremonial prin care tratează și cele mai simple situații (rezolvându-le, totodată, pe cele mai dificile), există o structură tare a lumii din
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
străfundurile memoriei, schimbarea de perspectivă (G. Poulet, Espace proustien, Gallimard, 1982). Mihaela Mancaș se referă adesea la Noul Roman; aici nu fac decît să menționez eseul lui Alain Robbe-Grillet, Pour un Nouveau Roman, în care se subliniază golirea discursului de șarja semantică, psihologică, morală. Lumea este și atît. Autorul geometrizează și lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar cititorul o trăiește prin propria participare. în sfîrșit, să înțelegem că proza "socialistă" n-ar
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
acord - sînt încă fie apăsate de glorii supradimensionate, fie nu-i cuprind, la înălțimea cuvenită, pe unii scriitori de valoare care n-au intrat în dispozitivul inițial alcătuit în pripă. în continuare însă Ion Bogdan Lefter trece la o imprevizibilă șarjă împotriva cronicii literare, care și-ar fi "pierdut brusc din importanță după decembrie 1989". De ce? Ea ar fi înregistrat, consideră criticul, o "dublă, subtilă inadecvare". Odată față de veritabila scară axiologică a creației literare a perioadei - ceea ce menționam adineauri -, "producînd o
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
despre o performanță din partea actorilor, plecînd poate chiar de la distribuirea într-un rol sau altul. Situația și aparițiile au fost previzibile: Tudorel Filimon în Egist nu mă surprinde cu nimic, știu pas cu pas cum își va construi personajul, cu șarje cu tot. A fost folosit într-un registru unde nu mai este obligat să descopere ceva, apelînd la aceleași mijloace. La fel Raluca Penu (nu am văzut-o și pe Carmen Stimeriu. Deocamdată.). Clitemnestra se comportă la fel și cu
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
între 150 și 225 de pagini, un roman care să aibă între 225 și 300 de pagini, sau plus. Te rog să bifezi cantitatea care te interesează” (p. 234). Cu acest citat, însă, se oprește posibila paralelă. Dacă este o șarjă (și este !) Negustorul de începuturi de roman nu are drept țintă convențiile unui gen literar, ci (n-am altă sintagmă la îndemână), lumea de azi, ale cărei reflexe infinit comunicaționale alunecă înspre metastază. Pentru prozatorul Vișniec, ideea e departe de
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
sunt cu vedete bucureștene, rămase în poze care se șterg la soare, în geamul unei tipografii: "Nababule Cantacuzino, vesele Bobeica, impetuosule Filipescu, tribunule Fleva, papa Ventura, naționalistule Ureche, muncitorule Exarcu, cochetule Claymoor, încondeiați la rînd, cu metehnele voastre, exagerate de șarja artistului, unde sunteți?". Revistele literare au dus-o greu ieri, o duc greu azi și, știm noi, cei de după Radu Rosetti, o vor duce și mîine. Somațiile pentru plătirea contribuțiilor neonorate sînt frecvente, și-n paginile Literatorului, și pe la '940
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
Discurs electoral și Înger căzut, interpretate magistral de Lari Giorgescu și răsplătite cu ropote de aplauze de întreaga sală. Aici comedia își dă mâna cu drama și rezultatul este impresionant. Tot impresionant este și modul cum, după atâta comedie și șarjă, cu Mitici, coane Joițici, Conu Leonida, Domnul Goe etc., etc., către sfârșitul spectacolului se intră în dramă autentică, cu piesa Rurale, realizată cu mijloacele cele mai simple dar mai adecvate cu putință, lecție deținută de mult de Gigi Căciulanu de la
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
lei ť), Dan Ioan Popescu ( în timpul ministeriatului său din perioada 1992-1996 Ťa agonisit cu grijă 4 apartamente și o vilă de vacanță la Azuga în valoare de 5 miliarde de leiť)" ș.a.m.d. Dacă Tudorel Urian evită refuzurile drastice,șarjele dure, "năduful", nu mai puțin aparatul d-sale negativ funcționează în permanență. Starea celui ce se simte uneori un erou cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
model un nud monumental, un fel de replică de astăzi la steatopigismul celebrei Venus din Willendorf. În cea de-a doua categorie intră desenele de mici dimensiuni, scene de gen realizate într-o manieră mai analitică, plasate însă la limita șarjei cu caricatură și pregătite parcă să ilustreze un text epic tocmai bun ca partener cultural într-o călătorie cu trenul pe ruta București - Oltenița. De fapt, aceasta fascinație a anecdoticului și a caricaturalului există latent, insă neîntrerupt, în orizontul lui
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
robuste, e dat cu încetinitorul, și comentat de pe margine. Metoda își are șarmul ei. Într-o comparație peste timp, sfaturile din Codul manierelor elegante al Aureliei Marinescu, privind același "capitol" al vieții noastre (nu numai) sociale, sînt ceva mai severe. Șarja doctorului Colonaș îi lasă consolarea, chiar și necioplitului de bine, că parcă "chiar așa" nu face. Capitolul X e pentru diferite alte împrejurări. Îndrumările sînt date pe "intrări", ca în dicționare. Citez, la întîmplare, cîteva fraze-titlu: "a te scărpina în
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
sînt împlinite, discuția se menține în jurul unor aprecieri, fie și critice, ce țin de teatru și de spectacol. Ca și impresia superficialității lui Constantin Pușcașu în Orsino, ca și evoluția plăpîndă, dar corectă a tinerei Gabriela Iacob în Viola, a șarjelor groase și ineficiente ale lui Emil Coșeru în Sir Toby (își sacrifică replicile de dragul giumbușlucurilor ieftine). Fractura majoră la nivelul celor din distribuție se produce odată cu apariția tinerei Livia Iorga în rolul Oliviei. Poate că nici nu a studiat actoria
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
de două decenii, cum este cea dintre Bogdan Ghiu și subsemnatul, o adversitate de care, eu personal, nu am deloc nevoie. Poate că are el, de vreme ce, odată devenit rubricard la Cultura, e musai ca agenda să i se încarce de șarje anticonservatoare." Să nu trecem neatenți peste încă una dintre intuițiile spectaculoase ale criticului: "Cu ani în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
devine comică. Lungul poem Alexia se compune, astfel, din segmente ale înțelepciunii condensate (Unu. Elementele; Doi. Mica elegie), iar primul dintre acestea are "episoade" cu titluri și mai înțepătoare: Cele amestecate, Trezirea, Ieșirea, Godemișul, Cele limpezi... Trezirea e o curată șarjă anti- și apoetică, savuroasă: "Cearceaf? Cearceaf. Mînă? Mînă./ Transpirație? Transpirație. Păr negru și rar? Păr negru./ Ochi urduroși? Limbă-ncărcată? Acid/ Uric? Acid". Avem aici fațeta umoristică a unei concepții cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe din lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă o formă butaforică, inadaptată la atmosferă și complet lipsită de monumentalitate, iar Fîntînă la răscruce are aceleași
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
o femeie cocheta (și biondinettă) cu doi copii (sau alți copii care vor veni) e nevoie de serioase mijloace bănești, o slujbă nouă, o casă spațioasa în centru, o viață mai ordonată?)”. Condus astfel, românul ar fi putut răsturna, prin șarja și caricatură, ticul romanțios al lui Lovinescu de a citi viață prin opera. Accesul la enigmele biografiei eminesciene mizând pe retorica lui Caragiale n-ar fi fost puțin lucru. Din nefericire, însă, prozatoarea nu mai reușește să identifice nicio soluție
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]