7,108 matches
-
acesta, Cartea Șoaptelor va apărea și în limba italiană, la Keller Editore, care și-a câștigat faima prin preluarea editării în limba italiană a operei Hertei Müller, cu puțin timp înaintea decernării Premiului Nobel autoarei germane originare din România. Cartea șoaptelor mai este în curs de traducere în limbile ebraică și armeană. Sexagenara și tînărul de Nora Iuga Apărut anul trecut în limba germană, în traducerea Evei Ruth Wemme, romanul Sexagenara și tînărul, de Nora Iuga, s-a bucurat de o
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
nu mi-am ascuns deloc dorința. Să ajungem cât mai repede, în goană, la etajul, la cerul al șaptelea... Ieșind de la baie și întinzându- mă lângă el, înainte de a îndepărta prosopul cu care-mi acoperisem pieptul, l-am întrebat în șoaptă: nu sunt prea slabă? Mi s-a părut că nu înțelesese vorbele mele sau doar se prefăcea. În timp ce ne mângâiam, mi-am amintit de cuvintele țigăncii Zara, dar, oricât de mult aș fi vrut să i le spun, n-am
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
detaliile și de rigoarea cu care a fost construit fiecare moment dintr-un puzzle cinematografic, dens, efervescent. Un spectacol din pilule fizice și metafizice pe care nici nu știi dacă poți să le înghiți, să le digeri. Nu știi dacă șoaptele sau strigătele, dacă lașitățile, ezitările, egoismul, neputința - tot ce ar intra într-un dicționar pentru definirea conceptului „slab de înger” - nu țîșnesc din tine însuți. La vedere. Din acumulările conștiinței. Totul e foarte, foarte pe muchie de cuțit. Și din
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
cu expresivitatea incandescentă a corpului întors ca o virgulă spre partener. Mă uit la Vasilica Tastaman, Natalia Ivanovna din „Trei surori”, tot a lui Giurchescu. Cîte spune în această fotografie în care nu se rostește nimic. Mă străduiesc să aud șoaptele trecutului, să descopăr ceva ce n-am știut, să înțeleg miza jocului și a întîmplării de dincolo de timp. Ca în cărțile cu basme ale copilăriei mele în care desenele ies din coperți, personajele se mișcă, elementele de decor sau mai
Despre memorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5832_a_7157]
-
fi șocat (spun șocat pentru că nu găsesc un cuvânt mai tare), revenind în țară, de schimbarea uluitoare în comportamentul locuitorilor. Astronautul imaginar pe care l-am luat drept martor ar fi părăsit o țară cenușie, în care se vorbea în șoaptă, se stătea, așa cum stau dobitoacele în deșert la izvorul de apă, la cozi nesfârșite, pentru un kilogram de mălai și-o sticlă de ulei. Era țara în care copiii își turnau părinții, securiștii dictau mersul culturii și milițienii te cotonogeau
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
Tamara Buciuceanu Botez a primit luni seara Premiul de Excelență în cadrul galei găzduite de Ion Caramitru. Andrei Șerban a primit Premiul pentru cel mai bun regizor pentru piesa pusă în scenă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca - „Strigăte și șoapte”. Montarea a fost desemnată cel mai bun spectacol al anului trecut, iar Zsolt Bogdan a primit Premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, rolul Bergman din aceeași montare. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-
Gala Premiilor UNITER () [Corola-journal/Journalistic/5623_a_6948]
-
de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
aiuritelor ființe ce sîntem. Povara legăturilor. Ce este dincolo și dincoace de ceea ce credem că știm. Calea către taina lucrurilor. Calea către miracol. Acolo, în spectacol, amestecul este sublim și în el găsim dizolvate iluzii, cuvinte, gesturi, lumini, umbre, strigăte, șoapte, durere, zi, noapte, suferință, iubire, trădare, stele, dimineți. Fața tăinuită a lumii care nu se arată decît aceluia care se topește dacă nu o privește. Marii artiști își abandonează continuu eul ca să ne arate frumusețea din noi a lumii de
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Imagini din spectacolele lui Ștefan Iordache, detalii pe mîinile lui, pe mersul lui, pe un costum sau altul, o întoarcere sau o intrare în scenă, un zîmbet, îndoieli, tristeți, tumultul cuvintelor învolburat într-un personaj sau altul, tăceri. Imagini, cuvinte, șoapte, imagini, cuvinte, șoapte. Doar eu și ele. Am privit cîmpurile galbene, cîmpuri uluitoare pe care rapița m-a lăsat să-mi desfăt ochii. Așa cum sudul Franței este prizonierul lavandei și al unui mov unic, așa este scăldată în galbenul rapiței
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
lui Ștefan Iordache, detalii pe mîinile lui, pe mersul lui, pe un costum sau altul, o întoarcere sau o intrare în scenă, un zîmbet, îndoieli, tristeți, tumultul cuvintelor învolburat într-un personaj sau altul, tăceri. Imagini, cuvinte, șoapte, imagini, cuvinte, șoapte. Doar eu și ele. Am privit cîmpurile galbene, cîmpuri uluitoare pe care rapița m-a lăsat să-mi desfăt ochii. Așa cum sudul Franței este prizonierul lavandei și al unui mov unic, așa este scăldată în galbenul rapiței această parte de
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
este scăldată în galbenul rapiței această parte de început de Oltenie. Oltenia cu lumea ei magică și tăinuită, cu ceea ce este mereu nerostit dincolo de ce se spune, cu un cod închis în spatele ochilor, acolo unde realitatea agită imaginarul, cu alte șoapte și alte imagini pe care Ștefan Iordache le-a purtat în neliniștile lui, în personajele lui neliniștite. Oltenia ca o muchie de cuțit. Ca și viața. Ca și arta. Privesc afișul Galei „Ștefan Iordache”. Ștefan Iordache-Titus Andronicus. Semnul puterii și
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Tatăl Nostru Biroul Politic). Sau într-un poem închinat lui Paul Goma, referința la un coșmar datatlocalizat fără greș (VorbaIago). Un alt procedeu al lui Nicolae Coande e dat de-o potențare oximoronică a factorilor terifianți. Vocea puternică scade, devine șoaptă înfiorată (Roagă-te să nu se întîmple iarna). Același efect îl are oscilația între grandiosul sumbru, strivitor și delicatețea pe care Erosul înțelege a și-o păstra (Tălpi mici). Aplecat să înțeleagă „cărările filozoficești ale trupului/ și delicatele sale contorsiuni
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
întrebă. Martín se așeză și începu să smulgă niște smocuri de iarbă. Dădu de o pietricică și păru că-i studiază alcătuirea, ca un geolog. - Nu mă auzi? - Ba da. - Te-am întrebat de maică-ta. - Mama, răspunse Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându-se într-un cot și privindul atentă. Martín, fără să-și ia ochii de la pietricică, nu scotea o vorbă, cu maxilarele încleștate, repetând întruna în gând cloacă, mamacloacă. În
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
scriituri, energia unei forme de spectacol vin să ne locuiască și să ne împlinească atunci cînd sîntem deschiși să ne acceptăm. Cînd am hotărît că vrem să ne uităm în oglindă și să ascultăm - privindu-ne ridurile și povestea trăirilor - șoaptele și strigătele celor pentru care viața cu zilele și nopțile ei înseamnă că plecăm pe drumul căutării. Pentru Inițiere. Și Spiritualitate. M-am dus la Timișoara și pentru că aveam nevoie de un dar. Am intuit că Yuri Kordonsky, artistul și
Puțin după asfințitul soarelui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3742_a_5067]
-
au fost Închise, inventarele au fost confiscate, unii proprietari au fost trimiși În pușcării. Au fost, astfel, eliminate ultimele rămășițe ale unui stil de viață. — Mă doare sufletul să părăsesc aceste locuri, l am auzit pe Moriț, spunându-i În șoaptă, aici m-am născut și am trăit până la această vârstă, aici s au născut și au trăit strămoșii mei. Am depus acte să plec În Israel. Va trebui să o iau de la capăt, dar sunt sigur că voi reuși să
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
prin folosirea/interpunerea altor persoane care primeau sumele de bani pretinse urmare a traficării influenței, modalitatea conspirată de a aborda discuțiile cu tematică infracțională (în toalete, prin dezbrăcarea interlocutorului pentru a nu avea asupra sa aparatură de înregistrare, dialogul în șoaptă însoțit de gestică), precum și încercările de a șterge urmele infracțiunilor prin redactarea unor contracte false care să creeze o altă aparență decât realitatea primirii unor sume de bani sau de a afla date nedestinate publicității, despre posibilele cercetări ce s-
DNA: Discutau dezbrăcați în piscină ca să nu fie interceptați by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/35043_a_36368]
-
bleago? Un’ să te duci, îngrămădito?, bombănea mama neluând-o în seamă. Zinaidei i se părea că e o nimica toată să plece, de parcă păpușa asta făcută din basma era chiar ea, doar că mică de tot, și spunea în șoaptă: - O să mergem, ai să vezi. Vine primăvara și o să mergem la sanatoriu. O duseseră la sanatoriu când avea zece ani, când boala abia începuse. ...După ce își reveni din spaima și supărarea prin care trecuse, Zinaida își scoase treningul umed și
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
ca un secret suav din tijă în tijă, dintr-o structură fragilă în alta. Preajma se umple aproape fără voie de contururile carnale și sonore ale oamenilor care-și risipesc viața în conversații și gesturi mărunte. Singurele autentice, de altfel: „Șoaptele ne-au rămas ca-n scoici de mare/ În florile acestea din pahar.” Fragilitatea amintirilor, care nu sunt niciodată mai solide decât instantaneele de viață care le-au creat, transpare prin fragilitatea mediilor pe care se imprimă. O fragilitate proaspătă
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
poți înțelege acuma, când ești și tu înțelept, Ithacele ce-nseamnă. Înseamnă ce-nseamnă pentru fiecare dintre noi; pentru Kazantzakis, de pildă, înseamnă altceva, oare și pentru Kavafis? Așa cum am notat în comentariul la Barbari, există și aici, cred, o șoaptă interioară a poetului. Urechea noastră este deja mai familiarizată; să încercăm să o auzim. Cu poemul Ithaka se încheie primul periplu al lui Proteas; a început în 1886; au trecut, așadar, douăzeci și cinci de ani. Cum am văzut, începând cu Sculptor
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
mamă. Iată ce explicație îi dă el învățătoarei: „ Ce știți dumneavoastră!, îi răspunse întrun târziu, Doamnei, care începuse să fie supărător de insistentă și al cărei parfum îi înnoda un gust amar în gât.” Lăsați-mă-n pace” adăugă, în șoaptă, aplecat peste caiet cu un gest protectiv, ca nu cumva femeia să-i strecoare vreo literă în spațiile albe. „Nu mai e mult și-o să vină mama. Șiatunci om pune toate m-urile la locul lor...” Liliana, ce amintește, nu
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
concretă de săvârșire a infracțiunilor - prin interpunerea altor persoane care primeau sumele de bani pretinse, modalitatea conspirată de a aborda discuțiile cu tematică infracțională (în toalete, prin dezbrăcarea interlocutorului pentru a nu avea asupra sa aparatură de înregistrare, dialogul în șoaptă însoțit de gestică), precum și încercările de a șterge urmele infracțiunilor". Vezi și: DNA sub Kovesi: Zeci de dosare pentru membri PSD și PNL, două pentru PDL-iști
DNA solicită arestarea unui senator PSD by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37582_a_38907]
-
Părea cu fiecare vorbă mai ispită; Tăind cu grijă puiul, îmi părea Prin totul în mișcări mai iscusită; Ce nebunie ne-aripase-așa Nu știu, dar tulburarea cum incită, Am răsturnat un scaun, scos din minte, S-o-nșfac; dar ea, în șoaptă: „Stai cuminte! VII. E jos mătușa, - ascultă-orice mișcare, Balaur numărând ce fac, în clipe, Ea își închipuie și ce nu pare, Nuiaua-i gata și s-o-nșel nici chip e. Dar ușa n-o-ncuia, stai în trezie, Și
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
filme, dar și traducătoare a dramelor lui Heinrich von Kleist. Poeta a debutat în 1959, cu volumul Bună dimineața, lume și a desfășurat o activitate poetică care se întinde pe mai bine de cinci decenii, prezentată selectiv în volumul antologic Șoapte și strigăte (Editura Vinea, 2009). Titlu câtuși de puțin întâmplător, căci Mioara Cremene compune „muzical”, iar cartea are structura unui oratoriu în care se întâlnesc diverse voci, mai mult sau mai puțin „apocrife”, răsună cadențe savant orchestrate, se experimentează, ca
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
acum retrospecții peste care planează un aer de melancolie, redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara Cremene explorează profunzimile memoriei colective, redescoperind resursele poeziei ritualice, așa cum se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri existențiale poeta ajunge să se identifice în totalitate cu propria ei tăcere, necuvîntul joacă acum rolul unui confirmator ontologic, devine o probă a existenței, dar și materialul cel mai propice al poeziei care
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]