1,581 matches
-
o face, într-o sută de feluri, să se simtă nedorită. În subconștientul ei urăște Levy Pants. — Parcă numai eu? spuse domnișoara Trixie. — Trist, foarte trist, fu unicul răspuns al domnului Levy. Domnișoara Trixie mormăi ceva și aerul îi ieși șuierând printre buze. Și acum hai s-o sfârșim, spuse domnul Levy. Te-am lăsat să te joci făcând aici o mulțime de lucruri ridicole. Acesta din urmă nu are nici un rost. Dacă vrei să deschizi un salon de înmormântări, aranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
meu va sfârși cu tine. Dorian se lăsase jos, în genunchi și făcea vânt cowboy-ului ale cărui pleoape începuseră să tremure. — Convinge-l să plece, Dorian, suspină cowboy-ul. Aproape că m-a omorât. — Mi-am închipuit că ești altfel. Amuzant, șuieră Dorian spre Ignatius. Dar în realitate s-a dovedit că ești lucrul cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul în care ai spart ușa, trebuia să-mi dau seama că se va sfârși astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ați venit, doamnelor și domnilor. Introducerea era atât de oribilă, încât Ignatius fu cât pe ce să dea masa jos. — Plătește chiar acu’, ceru femeia, băgându-și capul sub masă ca să dea de fața clientului ei. — Taci din gură, târfă, șuieră Ignatius. Orchestra atacă cu poticneli o versiune în patru timpi a melodiei Doamna sofisticată. Nazista strigă: — Și acum urmează frumoasa virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în blană, deasupra urechii. Hagar nu-l mai văzuse de săptămâni întregi. Hagar le făcu semn celorlalți să păstreze tăcerea și înaintă pe cărare. Turiștii stăteau aproape în spatele lui acum, împleticindu-se și lovindu-se unii de ceilalți, agitați. — Șșșșt! șuieră el. — Care-i problema? zise unul. Credeam că ăsta este un sanctuar. — Sssst! — Dar ei sunt protejați aici ... — Sssst! Hagar avea nevoie de liniște. Băgă mâna în buzunar și apăsă butonul de înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se terminase. Era un dezastru. Dolly era în continuare înlemnită, ca Statuia Libertății, așa că începu să o împingă, urlând la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie și să șuiere. — Otrăvire cu testosteron! strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era adevărat. Dolly era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o pasiune pe când se afla În Arizona s-au dovedit a fi armeni americani, spre marea dezamăgire a maică-sii. Strivită sub povara neliniștii și a rucsacului greu pe care-l avea În spate a străbătut Piața Operei pe când vântul șuiera și Îi cânta melodii stranii la ureche. La Max's Opera Café zărit un cuplu de tineri care fie erau dezamăgiți de sandvișurile cu carne de vită din fața lor, fie tocmai se certaseră. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt singură, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
face coada dragonului ăstuia mai lungă, astfel Încât să-mi acopere Întregul braț? Vreau să se Întindă de la cot până la Încheietură - știți, ca și cum mi s-ar târî pe braț. Totuși, Înainte ca mătușa Zeliha să-i poată răspunde, maică-sa a șuierat: — Ești nebun? Nici gând! Am fost de acord să alegem ceva mic și simplu, o pasăre sau o buburuză, de pildă. Nu ți-am dat niciodată voie să-ți tatuezi cozi de dragoni... Timp de două ore Asya și Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a spus bunica Gülsüm. Ai deja patruzeci de ani... Stând la celălalt capăt al mesei și vopsindu-și unghiile Într-un vișiniu strălucitor, mătușa Zeliha a ridicat capul și i-a aruncat o privire lui Mustafa. — Ce vârstă fatidică, a șuierat dintr-odată printre dinți. Vârsta la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iarnă... îți lasă cu siguranță o impresie durabilă... alteori un guturai și totuși, e preferabil călătoriei cu mașina decapotabilă, de exemplu... sigur că nimeni nu merge cu mașina decapotabilă prin frig, dar dacă ar merge, închipuiește-ți ce viscol i-ar șuiera în față! Sau dacă mergi o noapte întreagă cu trenul, ce senzație de libertate să te îndepărtezi de o gară înspre alta, fără să te gîndești la destinație, să ai impresia că ai evadat înspre infinit, că te-ai eliberat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nimic altceva decît acel moment și libertatea verii... Ea își ținea haina pe braț, eu stăteam cu coatele pe genunchi și șapca pe ceafă, cerul deasupra era senin și lumina soarelui se răspîndea pretutindeni. Un tren a trecut prin apropiere, șuierînd... Ce-ar fi să mergem așa, într-o zi, cu trenul ăsta, pînă la capăt? am întrebat-o eu într-o doară. Să ne urcăm în el și să vedem pînă unde merge... să ne ducem pînă la graniță... ai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
suficient de puternic. Prea local. Prea slab. Ai nevoie de o crimă mai bună, răspunse Ken cu vocea de copil mofturos pe care o folosea Întotdeauna când vorbea cu ea, În semn de tandrețe. — Ken, hai să ucidem pe cineva, șuieră ea. — Bună idee. În felul ăsta o să ai exclusivitate. Nici un alt post TV nu va ști, toți vor veni la noi, implorându-ne să le dăm știrea, spuse Ken prefăcându-se În glumă foarte entuziast. — Ba nu, o vor fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de toate mărimile, ca toți ceilalți. Kitty se Întoarse spre portar cu un zâmbet cuceritor, Încercând strategia cu polițistul bun, care să compenseze abordarea de polițist rău a lui Diane. — Hei, cum te cheamă? — Dick. — Dick? Bineînțeles, cum altfel! Îi șuieră Diane lui Kitty. Nu că n-aș avea nevoie de una În noaptea asta... scuză-mi gura spurcată. — Dick, Îmi place la nebunie locul ăsta, zise Kitty, netulburată de comentariile prietenei sale. Am fost aici aseară, la petrecerea pentru târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bărbat pentru tine, lasă-L pe El să hotărască cine să fie. Comentariul ei așternu o liniște nefirească peste masă. — Trebuie să mă duc la toaletă, zise Carmen ridicându-se. — Păcat În ochii bisericii? Ce rahat mai e și asta? șuieră Giulia de Îndată ce Carmen dispăru. Ce e biserica? O clădire, o organizație, un grup de oameni care se cred puri și nevinovați, dar care nu sunt, de fapt, chiar așa. Ce altceva e biserica? Niște reguli pe care trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau până la secție. O duseră sus pe Desert Rose și o abandonară pe un scaun dintr-una din camerele din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci și, conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
închipuia că astfel voi fi îmblânzit, pus cu botul pe labe. Când a ieșit din cancelarie, a tresărit văzându-mă; a vrut să se întoarcă, să-i spună directorului că ascultasem la ușă, apoi a renunțat. „Te urăsc”, i-am șuierat printre dinți și am văzut cum s-a clătinat de parcă îl lovisem cu pumnul în piept. „Ce zice?” a întrebat directorul care tocmai ieșise. „N-am auzit nici eu”, a mințit tata. Și a plecat. Oricum, s-a înșelat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
presimțiri rele, am început să mă retrag spre ieșire, fără să mă grăbesc, ca să nu-mi trădez panica. Și eram gata să reușesc când unul dintre acei indivizi spelbi mi-a sărit în spate și m-a strâns de gât, șuierându-mi cu o voce fierbinte la ureche: „Ascultă... să-ți spun ceva... de fapt, ai rămas acasă și dormi... doar visezi că ai plecat la mare... dimineață când te vei trezi, te vei duce s-o întrebi pe bătrâna meșterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
până atunci mai e... încă dormi, încă visezi și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din nou, încercând să readorm. Dar n-am reușit. Nu mă hotăram nici să mă scol, să citesc din cartea pe care o lăsasem seara lângă pat, deschisă; o istorie a împăraților romani. Mi-am amintit, în schimb, ce-mi șuierase la ureche individul care mă strânsese de gât... Era posibil oare așa ceva? Era posibil oare ca zgomotul valurilor izbite de țărm, pe care-l auzeam foarte limpede, să fie vis? iar eu să fiu acasă, învelit cu două pături ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-o doresc. Sta înfiptă în fața mea în timp ce-și trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de corecție și la spital; mi-a fost frică totdeauna să nu nimeresc lângă cineva care sforăia. Nopțile au devenit un calvar. Stăteam, cu nervii întinși, la pândă. Câtva timp nu sforăia. Respira liniștit. Apoi începea un concert sinistru; sforăia, șuiera, pufăia și horcăia în același timp. În clipa aceea nervii mei se aprindeau și îi simțeam ca pe niște mărăcini fierbinți. Tușeam tare ca să-l trezesc. El deschidea ochii și-mi surâdea. Doamne, cât îl uram atunci. După ce că mă ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii mei. A doua zi îmi trecuse înverșunarea. Poate și fiindcă acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
reabsoarbă bufnița. Madame Olcott i se așezase la spate și-i strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
merg Împrăștiați, obligându-mă să cobor de pe trotuar. O clipă mă tem să nu fie trimiși de Bătrânul de pe Munte și să nu fie acolo special pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din acest conferențiar mobilizator Între două vîrste să iasă o creatură nouă și proaspătă, strălucind de spuma inocenței și a ironiei transcendente. Nu există precedente. Diavolul apucă o frunză ce-i este la Îndemînă și și-o Îndeasă Între buze. Șuieră În ea „I Did It My Way“. Un pictor ambulant ridică ochii să vadă cine cîntă. Frunza Îi cade În cap. Crossroads. Răscruci. Wakefield va găsi răscrucea și va apuca pe un drum nou. Dacă ar fi angajat un șaman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]