1,700 matches
-
Dar în această dimineață oribilă nu putea să își amintească decât părțile bune, primele zile care dădeau speranță și promiteau dragoste. Ea lucra la Chic, iar Oliver era un fotograf de modă. Unul în ascensiune. Intrase grațios în birou, cu șuvițele lui împletite în vânt, purtând ca de obicei un rucsac imens pe umărul solid. Chiar și atunci când întârzia la o întâlnire cu editorul - de fapt, mai ales atunci - se oprea mereu pentru a pălăvrăgi cu Lisa. Cum a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dintre ei a făcut prima mișcare. El? Sau ea? Tot ce știa era că au sărit dintr-odată unul către celălalt și s-a trezit lipită de el. Fața lui era acoperită de stropi și părul i se strânsese în șuvițe care picurau în ochii lui negri. Și el și-a coborât gura către a ei. Lisa era conștientă de multe lucruri: de mirosul sărat al ploii de deasupra mării, de stropii reci de pe fața ei, de căldura gurii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a transformat în mătase neagră. Trebuie să îl uzi pe tot, spuse ea, cu capul în jos. —Știu! A simțit cum el a început de la urechea ei stângă, cea bună, dând ușor părul la o parte, separându-l în șuvițe, umezindu-l pe tot, trecând apa peste baza părului ei, apoi în jos, către gât. O gâdila într-un fel nu tocmai neplăcut. Aplecându-se să ajungă peste tot, era lipit de ea și coapsa lui o atingea pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
formație de băieți, spuse Lisa. Fața lui Beck era lipsită de orice expresie în timp ce-și căuta cuvintele. Până la urmă, s-a hotărât: —Vrei să taci DRACU’? exclamă el. Voi face figurație pentru Man U. —Și ai nevoie de șuvițe blonde? — Păi?! râse el de stupiditatea ei. Normal că am nevoie! — Nu acum Beck, am gripă! —Ba nu ai. El deja se îndrepta spre baie și apoi s-a întors pentru a-i face cu ochiul. Dacă tu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a o ține sub control. De exemplu, pot să fac voluntariat pentru a ajuta oameni ca Boo... Cei care nu avut norocul să dea peste un Jack Devine! adăugă ea veselă. —E, hai, spuse el, ridicând ochii către ea, pe sub șuvițele de păr, după care privirile lor s-au intersectat. Starea de relaxare a dispărut brusc, lăsându-i confuzi și cu zâmbete ciudate pe față. Jack și-a revenit primul. —Iisuse, Ashling! declară el, foarte vesel. Mă simt cuprins de emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un scaun din răchită, Înfășurată Într-un pled. — Doamna Coronado? am Întrebat ridicînd glasul, temîndu-mă că sărmana era surdă, țicnită sau amîndouă aceste lucruri. Bătrîna ne cercetă pe Îndelete, cu o anumită rezervă. Avea o privire nisipoasă și doar cîteva șuvițe de păr alburiu Îi acopereau creștetul. Am băgat de seamă că mă observa cu un aer ciudat, de parcă mă mai văzuse și Înainte și nu-și amintea unde. M-am temut că Fermín se va grăbi să mă prezinte drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s-au împreunat pe întuneric. Tânăra întinde brațul prin somn și-l atinge. Nimic nu zvâcnește în măruntaiele lui. Cu delicatețe, dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
buni administratori întocmai ca bunicul ei? Zâmbetul face loc tristeții. Mai mult ca sigur că în mintea ei încolțește speranța ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit făptura arogantă și autoritară din timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se proceda așa:. ținând tubul În mână, se introducea proiectilul În gaura unei broaște de ușă și se strângea bine; glontele ieșea și ajungea să facă parte din colecția specială. Tubul era golit de pulbere (uneori era vorba de niște șuvițe subțiri de exploziv fără fum), ce era apoi aranjată În forme șerpuitoare cărora li se dădea foc. Tubul, cu atât mai prețios dacă avea capsula intactă, venea să sporească colecția Armelor. Colecționarul bun avea multe din astea și le aranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
chipuri se Împușcau Între ei. Vizitatorul nostru purta un costum albastru-Închis cu cămașă albă și cravată gri perlat, și instinctiv m-am Întrebat de ce Își pusese costum. Părul, artificial negru, era dat peste cap de-a lungul tâmplelor În două șuvițe pomădate, deși cu măsură, și lăsau În creștetul capului, lucios, o chelie brăzdată de fire subțiri și regulate ca niște fire de telegraf, ce dispăreau din vedere pe mijlocul frunții. Fața era bronzată, plină de semne, și nu doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de obicei, nasul acvilin, sprâncenele ca de ruși și ochi vulturești, poartă plete până la umeri, ca pictorii de odinioară, și barbă, dar nu stufoasă, doar câteva smocuri Între bărbie și obraz, și mustăți care cad În jos peste buză În șuvițe, se Înțelege, pentru că buza e mult Înălțată deasupra dinților bieții de ei, iar dinții le ies În afară, puțin cam Încălecați. N-ar trebui, cu dinții ăia, dar surâd cu blândețe, Însă ochii (v-am spus că sunt vulturești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse, cu capul dat pe spate și ochii Închiși; Își prinsese părul cu o batistă, dar cîteva șuvițe Îi căzuseră udîndu-se și, lipindu-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei, iar ea le dădea o atenție deosebită tocmai din acest motiv. Îi trase mai Întîi degetele mari de la picioare, apoi pe celelalte; le propti În palmă și le Împinse ușor. Julia ofta de plăcere. Îi căzuse din nou o șuviță și iar i se agățase de gît - neagră, plată, lucioasă, ca o iarbă de mare sau bucla unei sirene. Oare de ce, se Întrebă Helen, aveau sirenele pe care le vedeai În cărți și-n filme părul auriu? Ea era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ce acolo? Familia ta... Începu să-și amintească. Locuiau În - unde? Streatham? — O, zise Duncan automat. Nu locuiesc cu ei. Nu? De ce? Au avut grijă de tine destul de bine, nu crezi? Ai niște surori, nu-i așa? Trase de o șuviță. Una, În special. Cum o chema? Valerie? Viv? Dumnezeule, acum Îmi amintesc totul. Venea să te viziteze. A fost bună cu tine. Se purta mai bine cu tine decît nenorocita de soră-mea, oricum! Nu se mai poartă bine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd telefonul sună, În sfîrșit, zgomotul soneriei și felul În care i se zgîlția În poală o speriară de moarte. Ridică receptorul cu mîinile tremurîndu-i, aproape scăpîndu-l. — O clipă, Îi spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că Emma, care era doar cu un an mai tînără decît mine, părea desprinsă direct din paginile unei reviste la modă? Purta pantaloni strîmți, cu talie joasă, cizme cu vîrful ascuțit și cămașă strînsă pe corp, iar În păr avea șuvițe roșii. — Eu sînt, firește, Emma, zise ea. Iar tu ești, firește, Ellie. Ce straniu, adăugă zîmbind. Ești Îmbrăcată exact ca mama. Tatăl lui Dan mă inspectă din creștet pînă În tălpi, apoi se uită la Linda și izbucni În rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că nu i se va întâmpla nimic rău, că va fi reținută doar patruzeci și opt de ore, o asigură personal de acest lucru, și-și dă cuvântul de onoare.. Ea îl ignoră, stând țeapănă și încercând să-și aranjeze șuvițele de păr grizonant care i-au scăpat din coc. În cele din urmă, căpitanul lasă vorba și sare din camion. Se adresează scurt mulțimii, cerându-i să se disperseze repede, să se întoarcă în liniște la casele lor, să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și trece peste organele ei de reproducere o scobitoare acoperită de polen, luând-o cu binișorul, ca pe o balerină recalcitrantă. Pălăria galbenă cu borul lat este dată pe spate, lăsând să se vadă un scalp osos și o singură șuviță de păr cărunt. Este încruntat de-a lungul nasului sculptural și pare să nu observe sosirea lui Jonathan, fiind concentrat asupra a ceea ce face. Doar când se termină transferul de polen se îndreaptă de spate. Se întinde și își privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mărețe. Chipul îi este îmbujorat sub pălărie, din cauza efortului pe care-l face să pedaleze, iar rochia albă de bumbac i se lipește de coapse întins, destins, întins, destins. Are un chip de păpușă, oval, fin, cu trăsături delicate. O șuviță de păr blond îi acoperă un ochi. Bridgeman se oprește din mers cu ochii la ea. Elgar și ceaiul de trandafiri. Pedalează prin spațiile verzi delimitate de pereți de piatră, ea este salcia, cupa fructului, apusul, un torent de metafore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
salută paternal fiica, aruncând pe furiș o privire aspră spre Jonathan, încercând să-l localizeze. Apoi se întoarce, caută în servietă un blocnotes și găsindu-l, în cele din urmă, exclamă: „Aha!“ . Scoate un pieptene cu care-și trage câteva șuvițe blonde peste chelie, bate cu degetele în pupitru și începe. Obiceiurile sociale ale poporului Fotse, explică el, sunt atât complexe pe cât sunt de opace. Își păstoresc caprele în regiunea muntoasă uscată și pentru că pământurile lor sunt departe de drumurile comerciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată un om înțelept, un om bun. Jonathan era încă asistentul lui și împreună porniseră să extindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]