4,027 matches
-
sufletul însetează permanent și totodată de înălțare spirituală a creației mistice. Prietenia vine ca un prisos al bucuriei, al vieții morale trăite în care se prefigurează apoi ca un prinos al fericirii. Prietenia vine ca o plinătate a bucuriei, ce țâșnește ca o flacără binefăcătoare a spiritului, ca un Rug aprins al încântării persoanei în toată splendoarea ei de a se desăvârși moral. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, care trăiește cu adevărat în spiritul Aleșilor Săi, ne mărturisește Prietenia Sa ca pe
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
Mai departe, i-am văzut împrietenindu-se. Doctorul venea o dată pe săptămână, pretextând că trebuie să-i ia tensiunea, dar, de fapt, venea să-și ia doza de frumusețe sufletească. // Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el țâșnește, în aparență, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor și-ți persistă în suflet toată viața, ca o icoană. - p. 117), La ordin (eseu), Moștenirea privirii (povestire), Sfântul (predică rostită la Mănăstirea Petru Vodă, în octombrie
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348977_a_350306]
-
gând, mers, zâmbet, gest un ritm personal, de care aproape nu avem cunoștință. Însă cei cu luciditate interioară deosebită se pot exteririza în diferite forme forme de exprimare în domeniul artei, iar la baza creației stă sinceritatea artistică. Sinceritate care țâșnește din cele mai adânci și ascunse cămăruțe ale sufletului. Dacă sinceritate lipsește, nu suntem firești, adevărați. ,, Iată, prin această carte Sofia Vicoveanca, ne arată încă odată în plus despre harul cu care a înzestrat-o Dumnezeu. Cu vocea sa de
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă neomenesc și fugi spre camera lui, aruncându-i-se în brațe, prima dată după atâția ani. El fu surprins de întâmplare, dar, pătruns de o căldură nefirească, renunță la
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
vreodată mai mult decât oricine ar putea să fie. frumoasă-mi ești mereu precum o vară și sufletul mi-l umpli de căldură privirea-mi urmărind doar zvelta ta alura și-n brațe când îmi cazi la ceas de seară țâșnești în valuri și robul tău mă faci cu sânii tăi cei albi și gură ta de fragi. Referință Bibliografica: iubire-mi umpli trupul de plăceri / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 309, Anul I, 05 noiembrie 2011
IUBIRE-MI UMPLI TRUPUL DE PLĂCERI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348593_a_349922]
-
Zeului Suprem i-a plăcut Pămîntul a dat naștere prin respirația să celor 7 zei ai genezei lumii, avîndu-l conducător pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta după ce s-a uitat peste tot pe pămînt a găsit un loc unde ape albastre țîșneau din munți împăduriți, dealuri blînde îi înconjurau, acoperite de covoare verzi de iarbă, unde climă era blîndă și... în timpul nopții a populat acest spațiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiți Dacii „the chosen people". "Bun e
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
Bâlbu se înfipse în pieptul păros. Aproape instantaneu, coastele îi fură penetrate de țepușa destoinicului Chiompu. Astfel, imobilizată fiind, loviturile de topor ale lui Bălău (va fi numit, în scurt timp de la această luptă: cel viteaz) începură să curgă. Sângele țâșni stropindu-i pe combatanți, dar și pe copiii lipiți de gard. Un fior de incredibilă plăcere le străbătu ființele care acum, iată, cunoșteau botezul bărbăției, marea lor bucurie estompând, preț de o clipă, gemetele și zvârcolirile cumplitei creaturi. Urletele combatanților
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
și cu oase înălbite de mortăciuni”. Martori ai teribilului act sunt doar salcâmii: „Coborâră în văgăună și, într-un loc, Florea Gheorghe se opri. În clipa aceea, peste coama înaltă a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple văgăuna de sângele calului, trimițând suliți subțiri, ori cuțite cu tăișul în jos pe grumazul calului, ca o prevestire. Dar omorul îl va săvârși omul
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
Autorului Mare tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu bir cu fugiții, Cu noile achiziții. În curând larma fu stinsă, Curtea de
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
care a fost construită în partea nordică a văii El - Kherit (Pârâul biblic Cherit (Chorat)). Pârâul care traversează partea nord - estică a Pustiului Iudeii, de la Ierusalim până la Valea Iordanului, avea cândva o culoare foarte verde, datorită celor două izvoare care țâșnesc din albia lui: izvorul Ein - Fara - din partea de vest a albiei și Ein - Keit, din mijlocul ei. Astăzi, debitul izvoarelor constituie sursa de apă potabilă pentru locuitorii Ierusalimului și ai Ierihonului. Prezența tuturor celor necesare: apă dulce din abundență, legătura
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
cele două universuri lirice seamănă incredibil de mult, prin concentrarea sensurilor, non-abundența sintagmelor neologice, epatând prin expresivitatea simțirii și prin cromatica specială. În aura poeziei sale există toate culorile spectrului. În cele din urmă, ESENȚE(le) - „îmbuteliate“ în sticluțe mici - țâșnesc precum apele fierbinți ale unui gheizer în plină iarnă hibernală, polarizând mirarea la porțile aurorei boreale. La rădăcinile esențelor stau sevele ce au alimentat dintotdeauna sufletul, au încălzit trupul, mintea și inima, au conferit frumusețe și trăinicie vieții: casa, familia
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
consiliul? pițigăie cu voioșie baba. Tinerii rămân înmărmuriți de scena din fața ochilor. Se găsesc în mijlocul unei adunări prezidată chiar de vrăjitoare. De jur împrejur le rânjesc jivine cu chip hidos, cu gheare și coadă stufoasă. Traumatizați de acest spectacol surprinzător, țâșnesc ca o săgeată prin golul ușii, dărâmă poarta de la curte și aleargă la întâmplare pe una din ulițele satului. O haită de câini se ia după dânșii și le sfâșie pantalonii și-i umplu de sânge. Între timp răsărise luna
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o orientare în această junglă, iscodiți de ochii fioroși
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
creând cerul și pământul, Dumnezeu odihnindu-se, apoi Intrarea în Ierusalim, Drumul Crucii și multe alte pasaje biblice, atât de vii, atât de pătrunzătoare în sufletul meu avid de cunoaștere! În ființa mea spirituală s-a aprins o scânteie care țâșnește direct către Dumnezeu. Aproape că nu mă mai recunosc. Scriu acatiste și aprind lumânări, apoi mă pierd în mulțimea de mireni ce pășesc tăcuți pe dalele de piatră. Îmi continui drumul la Vechiul Schit, parcă într-un urcuș inițiatic, pe
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
rai în duminica în care începe Postul, iar în Vinerea Mare Mântuitorul Iisus Hristos îi spune tâlharului răstignit lângă El „Astăzi vei fi cu Mine în rai“. Crucea devine noul Pom al vieții, iar prin Iisus Hristos, a Cărui coastă împusă țâșnește sânge și apă, Sfinții Părinți spun că se naște Biserica, cu noua Eva, se reface într-un fel pe Golgota un nou rai. Toate aceste simetrii nu sunt întâmplătoare și sunt arătate în Evanghelie. Aceasta ne spune că Iisus Hristos
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
este ca un X, care barează, este ca un semn de interdicție, de oprire. Crucea are deci un semn de oprire; noi ne oprim de la păcat, ne oprim de la lucrurile diavolului, ca apoi, din puterea acestei barări și renunțări, să țâșnească altă putere, o viață care vine de Sus. Așa cum spunea frumos Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, Dumnezeu a făcut lumea ca un dar și a pus Crucea pe acest dar. Celui care nu știe să se apropie de darul lumii prin
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
de suferință. Atunci când creștinii sunt încercați de necazuri, de suferințe, de boli își aduc aminte de puterea Sfintei Cruci și uită acum în această perioadă că de fapt adevărata viață nu vine din prosperitatea mall-urilor sau a consumului, ci țâșnește din puterea dăruirii, nu din puterea consumului, ci din puterea dăruirii. Prin desacralizare și magie se ratează înțelesul duhovnicesc al Crucii - Însă, Preacucernice Părinte Profesor, schimbând puțin registrul discuției noastre, vom remarca cu toată întristarea că, din păcate, asistăm în
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu șnur, obiecte la modă încă de acum
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
luară fasole dă la bulgari și ne-o dădură hăia, gata plină dă carcalaci. Da’ las’ că nu-i grabă, torn niște oțet pă ei șî-i bulesc! Dar, cum stătea el așa, chitit să-i anihileze, o rază verde țâșni din strachină și se opri cam pe vârful nasului. Lui Vasile îi dădură lacrimile, urlă, și crezu că s-a scăpat pe el de durere. Constată imediat că a crezut bine! Bermudele cu șnur, obiecte la modă încă de acum
ODISEEA SPAŢIALĂ DOMESTICĂ 3001 de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349853_a_351182]
-
de mătase, Împletită-n cinci și-n șase, (R), Cârpe dalbe de fuior. Dar la El cine-mi aleargă? (R), Aleargă ș-aleargă Sfântu’ Ion Șî din brațe că mi-L luară, (R), La râu’ Iordan că-mi alergară, Unde țâșnesc trei izvoară, (R), Trei izvoare din trei munț’: Un izvor cu lapte dulce, (R), Alt izvor cu vin mai roșu Șî altu’ cu Sfântu’ Mir. (R), În lapte dulce mi-l scăldară, Alb ca laptele-L făceară. De altfel, tematica
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor Lui necreate, care-L fac prezent și-L revelează ca iubire structurată, cu un contur”. Energia necreată îndumnezeitoare principală, cea care creează unirea dintre Dumnezeu și om este forța extatică a iubirii de har a Duhului Sfânt
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
Dumnezeu este experiată ca lumină”. Aici Părintele Profesor Dumitru Stăniloae angajează o a treia interpretare, profund originală, a experienței mistice ortodoxe, explicând Viața lui Moise a Sfântului Grigorie al Nyssei prin fenomenologia iubirii dezvoltată de L. Binswanger: lumina orbitoare care țâșnește din întunericul divin „este experiată nu ca uniformitate plată sau ca un haos luminos”. Intrat în întunericul supraluminos de pe vârful muntelui Sinai, Moise a văzut cortul/templul imaterial, prototipul cortului/templului pământesc. În orbitoarea lumină dumnezeiască misticul distinge așadar „structurile
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
când „ulciorul de lut” nu pusese stăpânire pe spiritu-i „îngeresc”: „iubirea o înalț în ochi/ brațele le întind spre desăvârșire/ tu-mi iei tot cerul inimii/ în palmă virtuți de rouă cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
8) preînchipuie pe Mântuitorul înălțat pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu numai samarinencei la fântâna lui Iacob (Ioan IV, 14), ci tuturor oamenilor. Mielul
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
nepărăsire, niciodată, pentru că nu există nicio autoclarificare în această privință, nimeni neștiind unde-i cântecul atunci când nu se aude, și de unde vine, atunci când răsună. Ce interogări și cine poate lămuri unde-i punctul locuibil al cântecului, ca stânca de sub care țâșnesc picăturile fluviului?! S-a întors pe un larg și mirabil estuar al muzicii ușoare românești, „ultimul trubadur”, Alexandru Jula. Nici nu plecase! Cântecele sale erau! Tăcuse un răstimp dar i-au reîncolțit șlagărele în cântece proaspete, unul mai fermecător ca
IOANA SANDU, ADMIRAŢIA ŞI IUBIREA CARE OCOLESC LABORATOARELE PSEUDOMUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344546_a_345875]