1,612 matches
-
vedere spre mare în Bora Bora, cu un pavilion în aer liber unde poți să și dormi și o piscină privată, sau poate un safari de lux în Africa, unde ar face dragoste într-un pat acoperit cu plase contra țânțarilor, după care un șofer i-ar duce în goană, într-un Range Rover negru, impresionant, pe lângă elefanți și lei). Începuseră deja să-și cam facă ochii dulci, când Emmy îl întrebă pe Paul — în treacăt, i s-a părut ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce Înfățișau nimfe despuiate. În prima săptămînă, Jim a fost liber să vină și să plece cînd voia. Își Înghesuia bicicleta În lift, urca la etajul șapte și intra În apartamentul familiei Maxted printr-un geam deschis, cu plasă de țînțari, de pe balconul servitorilor. Ușa din față avea vizor și un set complex de Încuietori electrice, căci domnul Maxted, membru important al Societății de Prietenie cu China pro-Chiang, o organizație a oamenilor de afaceri locali, fusese odată victima unei Încercări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare din ciment, terenul de adunare bătătorit și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor din bazinul Yangtze. Dar, de Îndată ce intră prin gardul de sîrmă, Jim simți aerul apăsîndu-l. Alergă pe pista de zgură, cămașa zdrențuită fîlfîindu-i pe umerii osoși, ca rufele spălate de pe sforile dintre barăci. În plimbările lui neîncetate prin lagăr, Jim Învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ia această măsură de precauție, pe motiv că vrea să-i ferească pe prizonieri de suflul bombelor. De fapt, era o pedeapsă pentru raidul aerian, după cum aveau să simtă prizonierii pe pielea lor, chiar În acea seară, cînd mii de țînțari anofeli aveau să se ridice din bălțile cu apă stătută din jurul lagărului, la vremea mesei. Pe treptele Blocului E, unul dintre dormitoarele pentru bărbați, sergentul Nagata urla În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îl Întristau cel mai mult pe Jim, cu picioarele lor umflate și plămînii plini de apă, cu mințile atît de rătăcite, Încît credeau că mureau În Anglia. În ultima lor oră, li se acorda un privilegiu special, singura plasă de țînțari a spitalului, și zăceau În acea imitație de mormînt Înainte de a fi duși la cimitirul de lîngă grădina de zarzavat. În timp ce sergentul Nagata se apropie de spital Însoțit de doi soldați, Jim se uită În salonul bărbaților. De zile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bucura Întotdeauna de lunga așteptare pentru rația de cereale și cartofi dulci a lui Basie, și se simțea și el, În compania bărbaților, un bărbat În devenire. Șirurile de prizonieri transpirați, cu pielea plină de ulcerații și de mușcături de țînțari, emanau un miros greu de agresivitate, iar Jim Înțelegea de ce paznicii japonezi se temeau de ei. Limbajul lor obscen Îl depășea, discuțiile lor triviale despre trupurile femeilor și despre părțile lor intime dădeau impresia că acești masculi terminați se provocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion. Cele trei camioane ieșiră din tunel și se opriră pe pista de zgură. Doctorul Ransome păși peste pacienții săi și coborî prin spate. Doamna Pearce se dădu jos din cabina celui de-al doilea camion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu puteam să mă regăsesc pe mine însumi în fața ei. Ar fi fost neplăcut, ca și cum ai privi în urmă propriile-ți excremente. Și tu vrei să rămâi singură, am învățat să te cunosc. Faci ceea ce vreau, apoi dispari, ca un țânțar când se face ziuă, te așezi pe florile de pe divan și speri doar ca eu să nu te bag în seamă. Știi că ai importanță numai în acuplare, știi că atunci când îmi fac nodul la cravată, înainte de a pleca, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În atenții. Apoi se naște fiica noastră și peste alți doi ani - fiul. Yeri, bineînțeles, e un tată atent, devotat. Consecvent. Echilibrat. Cuvântul potrivit e: de nădejde. Un soț care e dispus să spele pelinci, știe să curețe plasele de țânțari și Învață din cărți cum să gătească sau să Îngrijească plantele. Scoate copiii În oraș oricând munca Îi lasă câteva clipe libere. Între timp progresează puțin și În pat. Își dă seama Încetul cu Încetul că nu sunt făcută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au rezistat sub pseudonim până când Klaus Roehler, care, treaz, era un lector din cale-afară de atent al editurii Luchterhand, l-a deconspirat pe unchiul meu la beție. Podul casei și despărțiturile lui de scânduri pline de troace și plase de țânțari. Mai târziu își va afla refugiul acolo, asemenea mie, Oskar Mazerath, înainte să fi fost urmărit și supus la cazne de către copiii din vecini. De acolo exersa cântatul cu efecte la distanță; pentru mine, însă, a devenit important cufărul supraviețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cealaltă parte a ferestruicii confesionalului își mărturisea păcatele, se pare că eu am coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca acolo, cu bună știință sau din simplă îndrăzneală, să... Nu, spun eu și pun piesa cu țânțarul lângă celelalte care păstrează, închise în ele, alte insecte - o muscă, un păianjen, un gândac minuscul. Nu am fost eu acela. Lucrul acesta stă scris în carte și e adevărat numai acolo. Nu, pentru această nelegiurie nu există dovezi, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
meu și care pretinde că mă întruchipează pe mine: permanent la îndemână, se află, alături de alte obiecte găsite, în sertarul de sus al pupitrului și vrea să fie ținut în lumină, să i se ceară lămuriri. Fie că-s păianjeni, țânțari sau gândaci, dacă ai ceva răbdare, încep să-ți răspundă... Dar ce anume văd eu, de îndată ce-l privesc, la lumina lunii în primul pătrar, pe tanchistul rătăcit ca ediție timpurie a unei persoane ce a înaintat în ani? Arată de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la prima vedere este faptul că atunci când jupoi ceapa, ochii încep să-ți lăcrimeze. Astfel, se aburește ceea ce cu ochii limpezi ar fi lizibil. Cu mai multă claritate reține chihlimbarul meu ceea ce a rămas închis în el: mai întâi ca țânțar sau păianjen minuscul. Pe urmă, însă, un alt obiect care s-a închis în ceva ar putea să se vâre în prim-planul amintirii: schija de grenadă care mi-a râmas în umăr, ca amintire, cum s-ar spune. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
umplută cu prune uscate. Iar ca mâncare de toamnă, ca garnitură la costițe de batal, se servea „fasole cu pere“. Așa se numește una din poeziile pe care am trecut-o pe curat cu Olivetti-ul. O alta se numește Tortura țânțarilor și s-a datorat apropiatului lac Diana. Veneau în vizită prieteni. Hans și Maria Rama, care considerau că iubirea noastră se cerea păstrată durabil în fotografii alb-negru. Și iarăși m-am împrietenit cu un flautist, de data asta cu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pești, precum și alte dihănii, a dat curs, cu poeziile în geantă, unei chemări telegrafice care i-a fost trimisă în primăvară în locuința lui din pivnița unei vile în ruine. În grădina sălbăticită a vilei înflorea liliacul. Seara, vântul aducea țânțarii dinspre lacul aflat în apropiere până în dreptul ferestrei deschise. Telegrama o semnase un bărbat pe nume Hans Werner Richter. Acela îl îndemna pe tânărul poet, cu puține cuvinte, în stil telegrafic, să vină de îndată pe malul altui lac, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
filigranate împrăștiate de vânt, cu păianjeni coborând în pahare, cu lăcuste ocupând un oraș și fiind totodată hrană pentru profeți. Și o păpușă care privește cruciș și din această cauză nu este lovită de săgeți. Foarfeci care zboară ciripind. Iar țânțarii se transformă în metafore, luând proporții omenești. Într-o viziune extrem de personală și concretă asupra lumii, cuvânt și semn curgeau din una și aceeași cerneală. De îndată ce îmi evoc locul vrăjilor mele pe hârtie, pivnița din ruina produsă de războiul mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu-i merge mintea decât la el și nu știe că mi-e urât să merg cu perpedesu, s-a Încăpoșat să-i mai arăt o dată castelu cu apă pentru irigat, care tomna ardea soarele mai rău ca niciodată și țânțarii veneau puhoi. Din fericire, am scăpat și m-am Întors să-l citesc pe Giono; nu-mi spuneți că nu vă place Accompagné de la flûte. E bestială, care-ți distrage cartea asta atenția de la estancia. Dar mai nainte am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crezi că, când mandea ț-am pictat grosso modo neagra delicvență a lu Cárdenas, te-ai gândit că lăudabilu zel care mi-a Înspirat tot ce să leagă dă S.U.P.A. noastră poa să mă stimule să fac dân țânțar armăsar, cu o „gravă acuzațe“, care mi-e cu totu străină dă caracter. FAPTELE MI-A DAT JUSTIFICAREA. Sinuciderea lu Cárdenas arată că acuzația mea iera izactă și nu unu dân arșinii dă brașoave dă fantazie. O campanie dârză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
demască publicațiile sexy. „Partuze colective”, scrie dînsul, de unde noi Înțelegem că există și reversul, partuze individuale, lipsite de bucurie, practicate la nevoie, În parc, În Totuși iubirea, lîngă țîșnitoare, acolo unde Vasile Băran Îl compară pe Grigore Grigurcu cu un țînțar, „insecta aceea atît de mică (...) sub forma unei păsări cu Înțepătură veninoasă (...) stînd la pîndă, din cracă-n cracă (...) fiind mereu beată”. Se vede treaba că Vasile Băran n-a mai fost de mult prin pădure, fiindcă nu mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se cățărau pe pereți și pe tavan, apa care curgea doar câteva ore pe zi era ruginită și trebuia s-o strecoare și s-o fiarbă înainte s-o bea, hainele îi erau jilave de umezeala fierbinte și aproape irespirabilă, țânțarii puiau. De câteva ori a crezut că va face stop cardiac, pentru că suferea de inimă, dar e posibil să fi fost o exagerare a celor care povesteau, numai să-l facă mai simpatic sau mai iubit. Nu era nevoie, Meme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmi fusese Încă și mai greu când plecase după aceea Împreună cu prietenul ei - care acum Îi era soț - la Houston. Taman la Houston! Întreg acel oraș mi se păruse de-a dreptul insuportabil de Înecat În umezeală și infestat de țânțari, dar, de parcă asta nu era Îndeajuns de infect, sora mea - sofisticata, frumoasa mea soră mai mare care iubea arta neoclasică și care Îți topea sufletul când recita poezii - se pricopsise și cu un accent sudic. Și nu doar cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își ținea părul cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Șagului nr. 5 a fost inaugurat un show-room ce oferă tâmplărie PVC și geamuri termopan. Magazinul aparține S.C. „Life Plast” S.R.L. , care mai oferă spre vânzare și alte produse precum: uși metalice din import, rulouri exterioare din PVC, plase contra țânțarilor și pervazuri pentru tâmplăria PVC. Profilele expuse spre vânzare sunt cu 3, 4 sau 5 camere și sunt de două tipuri: profile Gealan fabricate în Germania și profile Apex importate din Turcia. Feroneria folosită este de producție germană, fiind de
Agenda2006-12-06-1-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284886_a_286215]
-
drepturilor de folosință a piesei care a obținut premiul I, și-a desemnat câștigătorii. Lista nominalizărilor a cuprins piesele „Chat“ de Ștefan Caraman, „Patru cepe degerate“ de Mihai Ignat, „Subterranean homesickness“ de Irina Roxana Georgescu, „Experimentul lui Vili“ de Nina Țânțar, „Nimic mai mult“ de Madi Lussier, „Balcania XX“ de Horia Gârbea, „Vitrina cu străini“ de Olga Delia Mateescu, „Autorul“ de Radu Herjeu, „Europa la purtător“ de Cornel Udrea, „De-a v-ați ascunselea sau piesa fără sfârșit“ de Florina Iliș
Agenda2005-49-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/284444_a_285773]
-
respectiv, decât deosebirea unui fir de păr aruncat într-o cumpănă. Ecce homo... Darwini, omul redus la ultima, la cea mai simplă expresie cu putință. Dar ce să mai vorbim! Uh proverb turcesc zice că, pentru cel ce înțelege, un țânțar sună ca o trâmbiță, iar pentru cel ce nu înțelege tobele și surlele sânt în zadar; și în orice caz lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi. Domni-va aceeași orbire la alegerile viitoare ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]