3,030 matches
-
n-am să mai înțeleg nimic / dă-mi puțină apă” (Sete). Apa de care vorbește poeta este apa vie, apa vieții, menită să-i înduplece setea și să nu mai simtă arșița pământului, care-i mistuie tălpile. Se spune că țărâna patriei nu-ți va înțepa niciodată călcâiul. Dar există și locuri pe care pășești ca pe jăratec, până când nu le stropești cu lacrima și sudoarea țâșnite direct din inimă. Drumul nu e întodeauna neted. El prezintă asperități, suișuri și coborâșuri
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
din chiler. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită prin grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
Passionaria Stoicescu alias Doamna Bonsai? Răspunsul poetei vine simplu, gradat, cu fiecare poem în parte. El vine de undeva de departe, materializat, tot paradoxal, într-un om - un mire, dar nu cel creat, așa cum spune Biblia dintr-un „pumn de țărâna din pământ”, ci de la himera de cenușă, întrupata în mirele poeziei. Iubire, pasiune, destin „De tine am ars/ până când zgură/ mi-a rostuit altfel făptura.../ Acum,/ dacă ți-aș mai întinde un gând/ ar fi spulberat de vânt.../ Trupului meu
SOMETHING ELSE THAN SIGNS de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344636_a_345965]
-
cărei lanț era prins într-o cracă, pornește pe spinarea calului care-l duce către casă. O adevărată aventură, pe care noi o urmărim cu sufletul la gură. Va ajunge târziu, după ce, la un obstacol din drum, Tudor cade în țărână, dar este protejat de cal și-și reiau drumul. Povestirea este chiar palpitantă și istorisită cu mult farmec. Iapa vorbitoare se dovedește a fi sfetnicul copilului de 7 ani. Ajuns acasă, bunicul îi descifrează tainele îngrijirii animalelor, cu grijă, devotament
PE CURÂND, DRAGI PRIETENI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344663_a_345992]
-
eretic arzând într-un veac prea târziu ideal Prin gura măștii lui curge un fluviu pe care aisberguri se văd lucind în soare și pe țărmuri coborând un schelet de femeie cu un crin în mână râzând în gura mare! ȚĂRÂNA CĂLĂILOR E-n pământul Țării, Doamne, O țărână care zbiară Pe care-o scuipă sălbatic Toată țărâna din țară Cum ar vrea țipând pământul s-o arunce-n altă parte cum ar vrea și ea să plece dar nimic nu
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Prin gura măștii lui curge un fluviu pe care aisberguri se văd lucind în soare și pe țărmuri coborând un schelet de femeie cu un crin în mână râzând în gura mare! ȚĂRÂNA CĂLĂILOR E-n pământul Țării, Doamne, O țărână care zbiară Pe care-o scuipă sălbatic Toată țărâna din țară Cum ar vrea țipând pământul s-o arunce-n altă parte cum ar vrea și ea să plece dar nimic nu se mai poate Odihnesc călăii Țării În biata
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
aisberguri se văd lucind în soare și pe țărmuri coborând un schelet de femeie cu un crin în mână râzând în gura mare! ȚĂRÂNA CĂLĂILOR E-n pământul Țării, Doamne, O țărână care zbiară Pe care-o scuipă sălbatic Toată țărâna din țară Cum ar vrea țipând pământul s-o arunce-n altă parte cum ar vrea și ea să plece dar nimic nu se mai poate Odihnesc călăii Țării În biata țării țărână Pe când osul lui stă, Doamne, Singur în
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
zbiară Pe care-o scuipă sălbatic Toată țărâna din țară Cum ar vrea țipând pământul s-o arunce-n altă parte cum ar vrea și ea să plece dar nimic nu se mai poate Odihnesc călăii Țării În biata țării țărână Pe când osul lui stă, Doamne, Singur în zare străină N-o fi crezut că nu-l vindem De s-ar mai fi întors iară Sau nu-i mai avu loc crucea De călăii lui în țară? Sau i-a fost
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
și mișei Din adânc de vremi și până În tăriile albastre Blestemați să fi-ți de-apururi Negurile mamii voastre! Și pentru urmașii voștri Ce-ar dori în veci să vină Le strigăm din veac s-audă Că nu mai avem țărână! INVENTAREA LUI Nu cumva el Bălcesu a fost trimis anume Și intra în cetate un fel de cal troian Eu l-am văzut pe dealuri trist ca o schelărie Cum îl trăgeau popoare icnid prin subteran Căci cum putea poporul
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
acelor Ființe umane cu majusculă, care s-a folosit întotdeauna de argumentul solid al propriului lor profesionalism spre a-și conduce, pline de noblețe și seninătate, către Lumină aproapele și nu de a-l îngropa cu rea intenție, definitiv, în țărână. Un fapt mult prea nespecific, din păcate, ipochimenilor contemporani din preajmă-ne. Este și unul dintre motivele fundamentale pentru care îi voi purta reputatului doctor în geologie și membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gh. Ionescu-Șișești” HORAȚIU IOANIȚOAIA
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
o filozofie de existență , un mod, adică, de a gândi omul și relațiile lui cu universul (Eugen Simion). Marin Preda are originea cea mai nobilă pe care o poate avea un român: este țăran, adică născut la țară, adică din țărână, adică din pământ (Nichita Stănescu). Marin Preda, prozatorul care, ca toți marii scriitori, în anumite momente de cumpănă, a știut să-și riște confortul, poziția, liniștea, să iasă, cu viața lui cu tot, în fața contemporanilor și să apere dreptul la
MARIN PREDA , LA 34 DE ANI DE LA MOARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350720_a_352049]
-
duritate ce poate zgâria chiar sticla dar atât, devine centrul intereselor omenirii. Reclama ne face să mâncăm iahturi și tancuri în loc de mămăligă. La ce folos? Doar ca unii, putrezi de bogați strângă multe milioane așa, să aibă. Să le fie țărâna ușoară cu acest acoperământ. Dar ei sunt confundați cu oameni de bine care creează mii de locuri de muncă și deși au averi de invidiat, nu au un ban în buzunar, așa de o țigară. De fapt nu fumează. Am
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
Eminescu,” intitulată “ A sosit Domnul EMINESCU”, apărută la Editurta GORDIAN, 15 ianuarie 2010, în format A4, și având 709 pagini.O carte de mărimea “Istoriei Literaturii Române” de G.Călinescu, dar dedicată numai unui singur autor. Patriotismul nu este iubirea țărânei cât iubirea trecutului”, scria Eminescu. Ceea ce a făcut Nicolae Danciu Petniceanu prin editarea revistei EMINESCU apărută în perioada 2000-2008 nu este altceva decât respectarea zicerii eminesciene. Un scriitor mai iubitor de operă eminesciană ca autorul amplului roman” Bigamul” care și-
A SOSIT DOMNUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358958_a_360287]
-
se împerechează, Corzile răului, binelui, alternativ vibrează Speranțe iluzorii ziua o îmbracă Dar...ielele nopții vin și o dezbracă. Mâine ! Mereu, un mâine există Ce crezi că-ți împlinește dorința ta fixistă Eroare ! În pumnii strânși, nimic, nimic nu ai Țărână și cenușă...doar asta duci în Rai ! Referință Bibliografică: JURNAL / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2109, Anul VI, 09 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
JURNAL de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358982_a_360311]
-
Duras. Ești cel mai bătrân în sfat, Înțeleptul țării, credință ne-ai dat, Neobosit și viteaz în bătălii ai fost Ai luptat pentru țară, ai luptat cu rost. Iată fala și răsplata viteazului dac. Dar ce păcat, vitejii noștri în țărână zac! Pentru întâia oară, un dac săvârșita o trădare În Dacia, și sufletul mă doare. Pedepsit e poporul. Ooo ... Fiica mea! Plătim cu toții vina ta! DURAS Din văgăuni, din munți, nevinovații prunci Nu vor ști de această nelegiuire, în văile
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > VIAȚĂ, NU PLECA! Autor: Andreea Văduva Publicat în: Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Viață, mai stai, nu pleca, Te rog cu lacrimi-ciorchine. Că-s bătrân și obosit, Pui țărâna peste mine? Dacă ți-am greșit, mă iartă, Poate, prea te-am irosit... Moartea-i grea și e urâtă, Mai dă-mi o zi de trăit. Mi-e teamă de Judecată, Că nu am fost un om blând, Și-am
VIAŢĂ, NU PLECA! de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359010_a_360339]
-
a trăit în copilărie și tinerețe, făcându-ți-i familiari, de îndată ce te cufunzi în lectură. Arta descrierii se îmbină în chip fericit cu arta portretizării. Chipul bunicului este culmea iscusinței scriitoricești: „Avea pătulul plin de amintiri aruncate de alții în țărână. Ce aruncau neprețuitorii, aduna bunicul acasă. Lucrurile astea toate îi treceau prin ochi, prin minte, prin mână, le cumpănea de întrebuințare, le legăna în brațe până acasă și le anina în perete cu sfială. Sfântul Mirică Străinul adună din generație
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
cele de folos mereu în viață,/ Cu gândul bun la Domnul în orice dimineață./ Cu Harul dăruit de Dumnezeu și Duhul Sfânt,/ Și de ISUS cel răstignit ca OM pe-acest pământ/ Mi-a spus să nu îngrop talantul în țărână.../ Și-am început să scriu din nou, cu voie bună./ Aș vrea să cred că voi avea curând o carte/ În care cele Sfinte să aibă mare parte/ Închei cu mulțumiri această-ntâmpinare/ Sperând la bine-acum și-n viața viitoare
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
nu pot să-mi dau seama. E tare-a dracului de șireată, dar dacă mă ajută să-mi cadă la pat fetica... n-am s-o uit așa curând”. - Ce trebuie să facem? - Naie, te știu de când erai cu puțulica-n țărână, dar aș vrea să mă asculți și să nu cârtești, altfel o să fie de rău, și-l amenință autoritar cu degetul arătător, pe care i-l înfipse în piept: o poți păți pe cea mai bună, băiatule!... Legea e oarbă
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
pe fiecare câmp roditor și să-ngropați sub brazdă ticăloșia vânzătorii de semeni ... acești diabolici născuți dintr-un blestem... și cine mai știe vreo rugă ( de mai știe...) s-o murmure ușor ( ca pentru sine) iar fiecare lacrimă prelinsă în țărână să stingă iadul cuibărit ca o fiară în inimă haină... să ridicați ziduri și munți de întuneric niciodată lumină... în calea nelegiuirii și-a celor botezați cu “apa crimei”.... ... să vă rugați ( de mai știți vreo rugă) și sufletul de-
VÂNĂTORII DE SEMENI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359398_a_360727]
-
au însemnat ceva anume în viața unui om trebuie expuse cu o deosebită relevanță prin intermediul memoriei afective a scriitorului însuși, ca un fel de datorie morală a acestuia, dar și ca o mărturie veridică a parcursului său existențial prin timpul țărânii terestre. Este și motivul pentru care campania intitulată de mine „Oameni de lângă noi” - din care face parte și acest material... (și începută cu eseul despre Profesorul Gheorghe Păduroiu - „Un destin printre apele timpului - profesorul Gheorghe Păduroiu”) va continua cu amintiri
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
robii vor să șadă... E drept că nu va fi ușor să vă produceți toate cele, după ce-n rai ați trândăvit și v-ați format deprinderi rele. Dar n-aveți teamă, sunt cu voi și vitregia vom învinge, ca din țărână să răsară o dragoste ce nu se stinge. (Adam și Eva se destind și pe fața femeii chiar apare o umbră de zâmbet.) Ispititorul îi privește cu mulțumire vicleană și continuă: În schimbul dărniciei mele, vă cer o justă chezășie: Să
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință - o țară de legendă vie pentru
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce se mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]