6,446 matches
-
7%). Este evident că modernizarea României este strâns legată de un proces de urbanizare, dar mai cred că și un mod echitabil de reprezentare are foarte multe de spus în dezvoltarea județelor profund rurale. Departe de a întărâta o răscoală țărănească, dar nu mai putem accepta aceste diferențe mari ca de la cer la pământ. Un prim pas în a remedia această măsură este de a constrânge partidele să aibă cote juste de reprezentanți ai mediului rural în consiliile județene din Romania
Câteva întrebări puse de un „băiat de la țară” după ce a văzut, în plin câmp, un restaurant „cu bandă de refugiu” () [Corola-blog/BlogPost/338299_a_339628]
-
de altfel însuși țăranul român, argumentul viu și cel mai puternic al autohtoniei noastre ... O caracteristică tot atât de importantă a unui neam, ca și comunitatea de sânge, este limba. La noi și aceasta e opera țăranului. Limba românească e o limbă țărănească. Farmecul și expresivitatea specifică le-a căpătat dela făuritorul ei originar, care a fost țăranul. Toată desvoltarea ei, până în timpurile mai nouă, se datorește țăranului, singurul care a vorbit-o totdeauna. Limbile prea cultivate, ajunse la completă maturitate, devin rigide
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
latină, greacă, ebraică... Limba noastră, cultivată numai de țărani, în legătură continuă cu pământul și cu lumea concretă, a păstrat expresia imagică și naivă a omului simplu, o prospețime pitorească și colorată, ritmul vieții mișcătoare. Limba aceasta, ca toate operele țărănești, e conservatoare și-și apără cu îndărătnicie conformația, rămânând refractară încercărilor de violentare. Neologismele, în afară de cele de specialitate cu circulație numai în anume sfere, se generalizează anevoie și abia după ce suferă transformările noționale și formale potrivite cu spiritul ei. Așa
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
fi o dovadă mai mult că orașului îi lipsește încă spiritul autohton zămislitor de valori originale. Totuși cultura adevărată, prin care neamul românesc să-și justifice rostul în lume, numai orașul poate s’o creeze și s’o desăvârșească. Literatura țărănească nu e pentru țărani, căci țăranii nu citesc și nici nu vor citi cărți literare. Țăranul își face singur literatura pe care o poftește inima lui, cum își confecționează cele trebuincioase pentru trupul și sufletul său. Cărțile cu țărani le
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
În puținul timp rămas Ion Pena a scris, totuși, câteva sute de poezii și epigrame. Oricum, „Non multă șed multum” spunea domnul Peter Sragher. Ca si cum parcă părinții nu ar fi suferit destul, prietenia să cu Gheorghe Sută, liderul Partidului Național Țărănesc din Domnești, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, participanta activă la „Rezistență anticomunista din Munții Făgăraș - Haiducii Muscelului”, si apartenența să țărănista aveau să-i condamne familia la supravegherea miliției și securității după război, pana prin anii ’70. Ion Pena n-
Marin Scarlat: Ion Pena, scriitorul interzis () [Corola-blog/BlogPost/339379_a_340708]
-
Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul patern. Acesta este un om al istoriei la pas, un om al unei țărănești meditații tihnite. Fost jandarm, bunicul acoperă emoțional în devenirea familiei intervalul de după 1940. Lasă în zestrea de reflecții și emoții trăite a liniei genealogice și transferă nepotului o lecție și o privire de sus și de departe a lumii. Acest
Dan Ionescu: Umbra scrisului (Roman). The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing () [Corola-blog/BlogPost/339420_a_340749]
-
țăran, Florea Gheorghe, Aristide, Marin al Mariei lui Usturoi, Matei Dimir, Fane-Marin Bâznae, Valache, Albei, Sița, Popa Andrei, Vasile Boțoghină, faimoasa Guica. De atunci au trecut mulți ani. Romanul „Moromeții” a rămas multă vreme în umbră sub motivul că prozei țărănești i-a trecut timpul. Dar puțini au observat că „Moromeții” este un roman care ne aduce în față un nou tip de țăran care se deosebește de țăranul lui Sadoveanu, Creangă, Zaharia Stancu sau Rebreanu. Acestă carte e ca aurul
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae Breban spune :„Moromete înseamnă în primul rând lansarea unui personaj. Cea mai mare forță a scriitorului nu e să facă metafore, forța scriitorului să creeze, precum Dumnezeu sau zeii, o figură de
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
român, Nicolae Breban a spus-o din nou, foarte plastic: „În 45, când s-a terminat războiul, 75 la sută dintre români erau țărani. Și acum sunt tot cam 75 la sută, cea mai mare parte dintre noi avem constituție țărănească, nu ne ascundem după deget, facem pe orășenii, facem pe snobii, mergem la Monaco , avem nu știu câte licențe... de-astea de două parale”. Și a concluzionat: „E o mare porcărie că lăsăm să se scufunde așa în neglijență acest pachebot enorm
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
principal în brigadă. Pentru toate acestea, a fost lăudată și felicitată de profesor, apoi, amândoi de instructorul de partid și chiar de secretarul raional Vătuiu, sosit în timpul derulării programului. După serbare, programul a continuat până la lăsarea întunericului cu o horă țărănească în fața localului vechi, în timp ce autoritățile s-au retras pentru „vizitarea” îndeaproape a localului nou, care făcuse obiectul inaugurării. Din interiorul unei săli de clasă au observat, dincolo de rondurile din fața școlii, un foc cu mai multe persoane în jur. - Ce se
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
aparatului de stat, semidoctismul intelectualilor, parazitismul social din vremea lui. Dispărând din București, Toma Nour este prezent în Copenhaga, Torino și în fine, din Germania trimite jurnalul său povestitorului, jurnal în care ni se dezvăluie povestea vieții lui. De origine țărănească, întâlnește de mic durerea, prin pierderea mamei și în timpul studiilor la Cluj, cunoaște pe Ioan, care va deveni tribun în mișcarea lui Avram Iancu. În urma unei vizite făcute familiei Sofiei, iubita lui Ioan, în urma decesului acesteia, Nour se îndrăgostește de
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
generice, a semnificațiilor concrete și a înțelesurilor specifice generate de text. Fundamentată pe o semantică romanescă echilibrată, lectura onestă a cărții de față ne instalează în perimetrul larg al spiritualității, al tradiției, al culturii rurale, al obiceiurilor și al gândirii țărănești actuale. Fondul de adâncime al romanului îl reprezintă spiritualul. Pe suprafața discursivă, această profunzime este derivată în subiecte convergent grave și revelator împovărate de tematizarea unor idei, sentimente și emoții de rezonanță general umană. Per ansamblu, din integrarea comportamentelor și
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
ne arată oameni care pun întrebări și își pun întrebări. Întrebările și acțiunile duc la rupturi, întrebările și acțiunile aduc împăcarea. Personajele lui Constantin Pădureanu sunt ființe interogative și ființe iertătoare. Fundamentele lor culturale sunt tradiționale, spiritualitatea lor este totalmente țărănească. Tinerii trăiesc tradiția alături de părinții lor. Istoria contemporană intră cu greu în Rudari. Acest lucru face ca localitatea să-și păstreze specificul. Identitatea satului provine în mare din ceea ce se ridică la nivel de întreg din expresia existențială a părților
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul patern. Acesta este un om al istoriei la pas, un om al unei țărănești meditații tihnite. Fost jandarm, bunicul acoperă emoțional în devenirea familiei intervalul de după 1940. Lasă în zestrea de reflecții și emoții trăite a liniei genealogice și transferă nepotului o lecție și o privire de sus și de departe a lumii. Acest
DAN IONESCU: Efectul identitar / The identity effect , de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339602_a_340931]
-
octombrie 1949). Face școala în sat. Învață bine și, cu toate că era cel mai bun la matematică, este dirijat de ai săi către o școală profesională. Raționamentul care stă la baza luării deciziei pentru drumul său în viață este unul pur țărănesc, s-ar zice chiar popular. Bunicul său argumentează că „meseria este brățară de aur” și că „pe cărturari i-au băgat în pușcărie cu grămada” (p. 80). Concluzia acestuia, pe care o impune părinților lui Aurel, chiar cu oarecare amenințare
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
în pușcărie cu grămada” (p. 80). Concluzia acestuia, pe care o impune părinților lui Aurel, chiar cu oarecare amenințare, este că meseria te scapă de pușcărie, căci „pe meseriași îi lasă în pace”. Ne aflăm către 1963. După colectivizare, idealul țărănesc nu mai este ogorul sau cucerirea intelectuală a orașului, ci „cea mai bună și mai bănoasă meserie”. Aurel trebuie să se facă lăcătuș. Merge la profesională și este selectat a face handbal. Ajunge, din inerția unor doleanțe tinerești, să fie
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
-n mut. Apoi intră în casă și cântărea din ochi leguma de pe masa pusă... Din noapte cu-nceput de ziuă el se scula, nu știu dacă mânca, dar știu că-avea o doniță cu apă rece de izvor. Apoi în straie țărănești cu cioareci, cămeșă și opinci tulea pe vale-n luncă să se opintească la bușteni... Era un om întreg dar mutul vorbei îl ținea departe de prieteni și fetele erau doar pentru ochii lui și vise. De-acum povestea-și
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
fundamentale, agricultura și păstoritul sperând să asigure turme numeroase și recolte bogate. De exemplu, călușul invoca, la solstițiul de vară, fertilitatea solului. În trecut, satul era un tip de organizație nu doar teritorial-administrativă, ci și socială și spirituală. În limba țărănească, termenul de „sat” avea o multiplicitate de înțelesuri care dezvăluie caracterul său complex, care depășește simpla asociere cu un organ administrativ. Astfel, satul este uneori sinonim cu „obștea”, de unde și expresiile „l-a judecat satul”, „s-a supărat ca văcarul
SEMNIFICATII ALE SATULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340707_a_342036]
-
de aceea, existența unui muzeu al satului este foarte utilă și necesară înțelegerii istoriei locale - cea care stă la baza istoriei naționale. Un muzeu sătesc trebuie să scoată în evidență, în primul rând, „icoana țăranului”, credința puternică în valorile artei țărănești, în valabilitatea ei și respectul pentru acești oameni care n-au știut să se apere. Prin urmare obiectele au în muzeu nu funcția de a se autoprezenta, de a vorbi despre sine; ele apar ca argumente în demonstrații privind trăsăturile
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
înțeles sunt noțiunile de om cumsecade, noblețe, cinste, curaj, grijă, ascultare, rânduială, cuvânt dat. Sunt cuvinte pentru care merită să te bați. Gustul pentru trecător, pentru lucrul care nu durează... În același timp tot ce făceau era definitivul însuși. Civilizația țărănească nu cunoaște lupta pentru autodepășire. Este o calmă și bună exprimare a bucuriei de a exista. Omul „european” a existat cu adevărat prin țăran. Muzeul nostru va fi o privire integratoare asupra omului european. Cu cât ne îndepărtăm de omul
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
cu atât riscul imposturii este mai mare. Nu putem compara humanoidul viitorului cu omul complet produs de societatea satului distrus sub ochii noștri. Și același muzeu sătesc, trebuie, în al doilea rând să arate românismul, sub formele sale de manifestare - țărănești ori urbane, locale ori naționale. * Domneștii Argeșului este o comună aflată la jumătatea drumului dintre cele două foste prime capitale ale Țării Românești, Câmpulung și Curtea de la Argeș, la marginea râului Doamnei, la o aruncătură de băț de suspinul Anei
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
Icoanele mai mici sunt din cele care împodobesc casele creștinilor mai mult sau mai puțin înstăriți. Și acestea au stiluri și proveniență diferită, unele cu ținută artistică remarcabilă, altele create în serie și unele pe care le putem numi naive, țărănești. În patrimoniul comunei mai există și un număr de 16 pristolnice și cruci de mână, vechi, unele remarcabil realizate Icoanele acoperă o perioadă foarte lungă de timp, începând cu secolul al XVI-lea, până în secolul al XX-lea. Putem concluziona
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
aparținut profesorului Dimitrie Gusti care a găsit terenul și fondurile necesare. Pentru ducerea la bun sfârșit a proiectului, ideea lui Victor Ion Popa a fost aceea de a reproduce harta României Mari în spațiul muzeal din apropierea Parcului Herăstrău. Dispunerea gospodăriilor țărănești urma astfel un plan bine definit, pentru ca în Muzeul satului românesc să nu fie o amestecătură haotică între casele din Ardeal și cele din Moldova sau din Dobrogea, între casele din Maramureș și cele din Banat sau din Muntenia. Casele
O AMPLĂ DIVERSIUNE DE SFÂRŞIT (/ŞI ÎNCEPUT) DE SECOL: DIVERSIUNEA „RROM-ROMÂN” de ISABELA VASILIU SCRABA în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340895_a_342224]
-
muzicii populare românești? IC: V-aș invita să facem distincția clară între muzica populară și creatia tradițională, având ca sursă de inspiratie vatra satului. Muzica populară cuprinde mulțimea făcăturilor de prost gust, care azi ne bombardează ochii și urechile. Cântarea țărănescă a trecut prin sita timpului, a străbătut veacurile și a ajuns la noi, fiind șlefuită continuu, având caracter anonim. MM: Cum se pot susține tradițiile strămoșești? IC: Cântările noastre valoroase vor fi salvate de personalități dispuse la sacrificiu. Sunt ferm
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
face turul lumii. La propriu. Prin astfel de solii ne exprimăm, colectiv, frumosul de suflet, de grai și de cânt. Românesc. Nu doar acolo unde sunt mulți români plecați, ci peste tot pe unde se găsesc iubitori de muzică bună țărănească românească. Îi dorim succes pe unde ne reprezintă și sperăm să ne doinească și altădată! Referință Bibliografică: Întâlnire cu Domnul Ion Crețeanu / Milena Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]