8,709 matches
-
de nicăieri a amuțit tăcerea nu am simțit durerea cuvintelor ce mor. în glastre hohotiră crinii, mirați de țipătul luminii se sting gânduri, curg clipe amețite de mângâierea unui cânt. a mai rămas doar o vioară ce zace pe un țărm de mare,de zare ea cântă și cântă dar nimeni nu o ascultă... Referință Bibliografică: VIOARA / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate
VIOARA de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385046_a_386375]
-
Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Toți acești ani, triste tăceri au destrămat, dar gândul ți-a rămas fierbinte și-nhămat, marea depărtarii n-a spălat dorul de mine și pe țărm de vis respiri clipe diamantine. Așteptarea, ca un blestem făr' de coperți, a desenat mereu alte noi și curioase hărți, speranța a dat chiar, semne de oboseală, iar răbdarea a scărmănat nori de cerneală. După toți acești ani, gândul e
EFIGIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385097_a_386426]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TÂRZIU Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul murdar prin nisipul impur al gândurilor se strecoară iluzii apoi pleacă încet uneori mă așez la umbra sufletului prea obosit prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-
TÂRZIU de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385119_a_386448]
-
albă să mă învelească. Când codrul haina își va pierde, Iar gerul crengile-i golașe le va îngheța, Șă plângeți până își va pune haina verde, Doar lacrimile voastre, îl vor mângâia. De lângă voi de-o fi să plec, La țărmul mării să m-aduceți, Cu șoapta-i dulce-o să petrec Și după mine să nu plângeți! Referință Bibliografică: De-o fi să plec / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2278, Anul VII, 27 martie 2017. Drepturi de
DE-O FI SĂ PLEC de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385123_a_386452]
-
-n care-mi cer iertare În ochii tăi și cerul parcă plânge, Sub norii grei lumina se răsfrânge Și lacrimă târziul care doare. Amurgul scris-a un poem cu sânge Iar forma sa pierdută-n depărtare A ostenit lângă un țărm de mare Regretele din valuri a le strânge. Mă iartă că mă-ntorc iarăși la tine Eu nu știu alt motiv de a trăi, Doar al tău foc mă poate întreține Veșnic să ard doar pentru a iubi. Mă iartă
SONET DE IERTARE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385230_a_386559]
-
Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017. PRINTRE STÂNCI noaptea se frânge lovind semețe stânci în adâncimi profunde și adânci perfide valuri în jur, se sparg cad și cad amețitoare valuri, sunt vise sfărâmate le culeg pe țărm ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
pașii meiera apusul, nu'i așa.... XV. RĂTĂCIRI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. RĂTĂCIRI obosit de întrebări mă plimbam prin locuri unde nu am fost nicicând m-am rătăcit normal,curând pe țărm luna și-a despletit un val aruncându-l tristă pe mal în depărtatul larg alte valuri suspinau pe rând se loveau de stânci ascuțite,negre și adânci tu știi, atunci,atunci... am aruncat tăcutele suspine am plecat spre viața ce
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
loveau de stânci ascuțite,negre și adânci tu știi, atunci,atunci... am aruncat tăcutele suspine am plecat spre viața ce vine... sau poate nu mai vine ... Citește mai mult RĂTĂCIRIobosit de întrebărimă plimbamprin locuriunde nu am fost nicicândm-am rătăcitnormal,curândpe țărm lunași-a despletit un valaruncându-l tristă pe malîn depărtatul largalte valuri suspinaupe rândse loveau de stânciascuțite,negre și adâncitu știi,atunci,atunci...am aruncat tăcutele suspineam plecatspre viața ce vine...sau poate nu mai vine... XVI. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
MELC, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al măriipe o masăo carte deschisăîntr-un pătuț micuțtare drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. PRUNCUL un
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
din 14 noiembrie 2016. ULTIMUL VAL o picătură de viață în marea trecere între ape ard duc în mine gânduri,vise în ochi se aprind se sting lumini raza lunii trece și se petrece lină peste mine eu stau pe țărmul vieții biet catarg în vânt,în ploi aștept un vis,un gând un val ce vine,ce trece ... Citește mai mult ULTIMUL VALo picătură de viațăîn marea trecereîntre apeardduc în minegânduri,viseîn ochise aprind se stingluminiraza lunii treceși se petrecelină
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
vânt,în ploi aștept un vis,un gând un val ce vine,ce trece ... Citește mai mult ULTIMUL VALo picătură de viațăîn marea trecereîntre apeardduc în minegânduri,viseîn ochise aprind se stingluminiraza lunii treceși se petrecelină peste mineeu stau pe țărmul viețiibiet catargîn vânt,în ploiașteptun vis,un gândun valce vine,ce trece... XXVIII. TÂRZIU, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
țărmul viețiibiet catargîn vânt,în ploiașteptun vis,un gândun valce vine,ce trece... XXVIII. TÂRZIU, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul murdar prin nisipul impur al gândurilor se strecoară iluzii apoi pleacă încet uneori mă așez la umbra sufletului prea obosit prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet plec discret în tăcerea gândului nescris, nespus ... Citește mai mult TÂRZIUe noapteprea târziusă plec, să rămânpictez visepe țărmul murdarprin nisipul impur al gândurilorse strecoară iluziiapoi pleacă încetuneori mă așezla umbra sufletuluiprea obositprea tristsă pășesc mai departeîntr-o pierderede alte gânduriculeg cuvintenoaptea așez stele pe cerîntr-un decor desuetplec discretîn tăcerea gânduluinescris, nespus... XXIX. UN DRUM, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
regăsit pe străzi obosite multe plictisite curg gânduri se scurg în amurg în vechiul târg plec departe de lume prea departe de tine departe de tot las în urmă lumina ochilor să lumineze pașii în cenușa timpului las cuvântul pe țărm să zidească alte lumi las trupul ofrandă pentru păcatele lumii ... Citește mai mult LASnu dormmă doareneliniștea cuvântului nerostitploaia plângeîn bătaia crudă a timpuluipierdut și niciodată regăsitpe străzi obositemulte plictisitecurg gândurise scurg în amurgîn vechiul târgplecdeparte de lumeprea departe de tinedeparte
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
zâmbetul inimii pe pânzele tale. Și dacă a venit, spun bun venit și aștern... Totul ești tu, iris de jad umplându-mi privirea, bucurie și zâmbet, esență de viață, sarea și azima cuvântului rostit liber. Ioan: - Cine-a fost pe țărmul albastru, știe-a folosi piatra unghiulară primită în dar de la doi într-o seară, în gara de la Răpsig satul cu halta din insulă, unde trenul oprește fix un minut pentru îmbarcarea cailor de rodador (peninsula cu izvor din stânca lovită
FRAGMENT DIN CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE PĂSĂRI NEJUCATE , CAPITOLUL IV, INIŢIERE ÎN INEFABIL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384331_a_385660]
-
Toate Articolele Autorului Parfumul tău s-a destrămat în zori Și au rămas să-mi plângă trandafirii Am adunat un vis de-atâtea ori Și l-am ascuns în tainele iubirii. Mai sunt în mine resturi de-mprumut Rămase de pe țărmul îndolielii, Când pentru restul vieții-am fi putut Să ardem rădăcinile greșelii. Dar cine suntem noi să știm ce-i rău? Doar fire de nisip dintr-o clepsidră; Și timpul meu nu este și al tău, Dar îl înghite-n
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
în: Ediția nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului “Astăzi a fost cea de a treia zi dezamăgitoare petrecută la pescuit pe Marea Neagră. Sfârșitul lui octombrie a fost o bucurie pentru pescari deoarece s-a reîntors mai aproape de țărm strunghilul mare, rotund, plin de carne si dulceața peștelui marin. Toată vara i-am dus dorul, a dispărut ca și când dintr-o dată Marea Neagră s-a transformat în Marea Moartă. Sosiseră “termitele” (turiștii dornici să savureze dulceața unui pește marin prăjit) și
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
Sosiseră “termitele” (turiștii dornici să savureze dulceața unui pește marin prăjit) și noi nu aveam ce să le oferim. O vară pierdută, un an prost pentru pescarii amatori (chiar și profesioniștii se confruntau cu aceleași situații), posesori de bărci la țărmul mării, care doreau să-și recupereze din cheltuielile cu taxele la primărie și investiția făcută, dar mai ales să-și suplimenteze pensia de mizerie pentru costurile actuale ale vieții. Cum spuneam, ne bucuram, că iar a apărut un pește care
CU TOAMNA BRAŢ LA BRAŢ. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384423_a_385752]
-
ploi... Clipele ne țin pe aripi să putem scruta infinitul Norii inimii îi vom risipi soare ne este visul... Din neînțelese depărtări un fior albastru răsare. Fâlfâie neliniștite chemări, inima-mi bate mai tare. Mă poartă pașii de lumină spre țărmul bandajat de mare. Albatroșii, cântece închină Valurilor ce dănțuiesc în zare. 4.07.2015 Referință Bibliografică: Neînțelese depărtări / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1648, Anul V, 06 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Lavinia
NEÎNŢELESE DEPĂRTĂRI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384460_a_385789]
-
renunțe la folosirea metaforei acolo unde a hotărât că-i este locul: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate/ ale nopții de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat.” („Introspecție nocturnă”). În același timp, în cadrul acestui capitol și nu numai, cu toate exigențele specifice versului clasic, Olguța Luncașu Trifan își descoperă suficiente resurse pentru a se folosi de el, la fel de plăcut și explicit: „Cândva, eram un singur trup
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
la el, am văzut că era mort, Mort precum dragostea mea. Și moarte îi erau buzele și moarte îi erau mâinile Și dincolo de el am văzut o întindere vastă de pămant Unde lebedele de zăpadă/albe ca zăpada roiau pe țărmurile tăcute, Unde ultimul lor cântec este cântat și ultima stea rezistă Contemplând singuratică noaptea Și omul cu mâna lui mi-a arătat malul Unde mortul sta tăcut în mijlocul mărilor ce urlau Și el însuși sta acolo unde întunecoasa stea a
DE ZIUA REGINEI MARIA UN COPIL A TRADUS DIN ENGLEZĂ ÎN ROMÂNĂ O POEZIE A EROINEI NOASTRE, FRUMOASA REGINĂ A ROMÂNIEI MARI! de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384629_a_385958]
-
au rărit, începură pustiuri, ceața s-a întețit, încât multă vreme n-am mai văzut nimic, până când, pe neașteptate, după ce avionul nostru coborî sub nori, am început să vedem măreția unui alt oraș uriaș: Karachi, oraș în Pakistan, situat la țărmul mării. Acest oraș era, la început, o platformă pentru avioanele engezești care stăpâniseră multă vreme Pakistanul și India. Acum Karachi deveni un puternic oraș comercial. Doar în câteva clipe se anunță aterizarea noastră la Karachi. Și acum spectacolul era feeric
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
drepți dintre traci”(1) chiar în condițiile în care au fost înfrânți de oastea lui Darius I, împăratul persan, care în 514 i Hr a trecut peste aceste meleaguri. În timpul mării colonizări grecești din secolele VIII-VI i Hr, la țărmul Pontului Euxin au fost întemeiate emporiile: Histria, Tomis și Callatis, ale căror ruine se văd și astăzi. Marele rege dac Burebista, creatorul primului stat dac ce reprezenta o forță politică și militară în epoca, „cel dintâi și mai mare dintre
ZIUA DOBROGEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384631_a_385960]
-
Și cel mai impresionat de neașteptata prezență feminină era, desigur, Rameses. Acum o vedea atât de aproape de el, că era cu totul transpus de frumusețea ei. Nu degeaba o urmărise atâta timp cu privirea de pe ambarcațiunea sa, uitându-se spre țărm, ori de cate ori trecea prin dreptul satului de evrei. Răsplata pentru fapta trecută și minunată a băieților lui Efraim a fost una de un mare belșug. Asenath, în fine, se deschisese la suflet. Văzând și frumusețea fiicei evreului Efraim, o ceruse chiar
FĂCLII PE NIL (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382316_a_383645]