475,786 matches
-
bine delimitate de Constantin Călin în prefața acestei antologii de autor apărute la Editura "Eminescu". Cele mai pregnante, simplitatea și în același timp grația imagistică, și aș adăuga, suavul și enigmaticul unei pagode chinezești. Înaintând în lectura acestor Scrisori din țara cocorilor albi (titlul cărții spune foarte mult), sesizezi un je ne sais quoi, o atmosferă magică, un anumit ritm. Poezia lui Sergiu Adam, în unitatea ei, este ca un ritual diafan. Ea spune cu adevărat ceva, vorbește (subtextual) despre acea
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
Bitse-Trenchin - 1894 sept. 9, Sinaia), compozitor, violonist și dirijor cu studii muzicale la Praga și Viena. La terminarea studiilor a fost numit concertmaistru la Opera din Hamburg, iar apoi violonist în orchestra Operei vieneze. Din motive necunoscute nouă vine în țară și se angajează ca violonist (1858-1859) și apoi compozitor și șef de orchestră (1859-1861) al Teatrului Național din Iași. Fire vivace și neastâmpărată, părăsește teatrul pentru a fi numit dirijor al Fanfarei Pompierilor din București (1861-1862), apoi șeful Muzicii militare
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
1868 obține și postul de concertmaistru al Societății Filarmonice Române, pe care îl păstrează, de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
la Editura C. Gebauer din București partitura de fanfară a "Himnul(ui) național pentru muzica militară" - op. 68. Acest imn a durat până la 30 decembrie 1947, când M. S. Regele Mihai I a fost constrâns să abdice și să părăsească țara, în urma unei lovituri de stat inițiate de Gh. Gheorghiu-Dej și Petru Groza, sub "pulpana" Armatei Roșii "de ocupație"... Că a fost premeditată "acțiunea" o demonstrează și primul număr al săptămânalului Uniunii Sindicatelor Artiștilor, Scriitorilor și Ziariștilor, "Flacăra", apărut pe 4
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
în preajma obștescului exitus recunoaște fiasco-ul unei părți a creației sale îndatorate unui "rudimentar concept estetic"), care fuseseră intonate, chiar în seara zilei de 30 decembrie 1947, pe muzică de Matei Socor. Trebuia oare să fie schimbat imnul național al țării, doar pentru că fusese înlocuită orânduirea de stat?... Pe alte meleaguri abdicarea împăratului german Wilhelm al II-lea la 9 noiembrie 1918, proclamarea Republicii de la Weimar, dizolvarea Reichstag-ului (4 iunie 1932), instaurarea dictaturii hitleriste (30 ianuarie 1933) și apoi chiar
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
mostrele în stradă, în fața magazinului, de pildă un Caron și un Gucci-Envy, dar sub o raclă de sticlă, ca-n povești; printr-un sistem de tuburi invizibile cu buton exterior, aroma aurie comunică cu trecătorii și-i învinge. (în alte țări, mostrele stau într-un coș, tot pe stradă, dar însoțite de un bilet, "Vă rugăm nu furați exponatele, mai sînt și alții care doresc să le încerce!", sau le leagă cu lănțuguri dizgrațioase, ca pe cîini.) îmi plac și mă
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
Telefil Săptămînile trecute am mai avut o dată ocazia să constatăm cît de precară este ideea pe care și-o fac televiziunile noastre de toate culorile despre ce e important și ce nu e în viața politică și socială a țării. Au fost două evenimente care le-au reținut atenția: grenada de la liceul "Jean Monet" din Capitală și discuțiile guvern-președinție de la Cotroceni pe tema anticipatelor. De departe cel mai mediatizat dintre ele a fost cel dintîi. Nu știu dacă a fost
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
pe lîngă tradiționala funcție de divertisment, erau principalul canal de informare (pentru cineva care nu este masochist, simpla rememorare a peisajului mass-media de la sfîrșitul anilor '80 poate fi o problemă) prin intermediul căruia românii puteau afla cîte ceva despre istoria reală a țării lor, sau aveau șansa să tragă cu ochiul spre realitățile zilei (de la cele mai banale fapte diverse pînă la comportamentul abuziv al securiștilor sau al activiștilor de partid și monotona mizerie cotidiană), bine camuflate în propaganda oficială a regimului comunist
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
Nesuferită, neapărat, situația noului venit și, după sensibilitate, de-a dreptul insuportabilă: Când, totuși, gâtuiți de emoție, rupem tăcerea,/ O facem din nevoia disperată de comunicare / - și nu pentru a schimonosi cu un accent imposibil/ limba frumoasă și arogantă a țării prin care tocmai/ călătorim, călătorim..." Așadar, un jurnal de aventuri cotidiene ale emigrantului este lirica dlui Theodor Vasilache, jurnal scris sub aștrii lucidității, de felul ei amăruie, deci, compensativ, cu pantagruelic jubilativă poftă de a da în vileag potopitoarea ipocrizie
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
ce-l privește, Tzara era un comunist fără pasiune. Se distanța rămânând în același timp pe linie.... Nu-și făcea nici o iluzie despre sistemul sovietic. Le era doar recunoscător comuniștilor pentru că au riscat în timpul Rezistenței. Pentru el, URSS era o țară care se sacrificase pentru a o sfârși cu nazismul. De altfel, nu făcea mare lucru în Partid"... Un interviu acordat de Tzara lui G. Ribemont-Dessaignes înregistrează, între altele, și acest răspuns semnificativ: "Nu există nici un fel de angajare a poetului
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
care au scăpat din infernul roșu, despre torturile îndurate. Lumea liberă închide capitolul cruzimii omenești la înfrîngerea lui Hitler. Mulți occidentali nici nu vor să asculte. Războiul le este de ajuns! Celor care cunosc totuși realitatea și știu că în țările comuniste există mii de închisori, de lagăre de concentrare, de azile psihiatrice, le pot spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
unui partid lovit de streche. Oricâte alte comparații aș căuta, singura nimerită e aceea cu ultimii ani ai lui Ceaușescu. La fel ca prin '86 - '89, când puterea se concentrase în mâinile celebrei familii, o gașcă de politruci supun astăzi țara la un necontenit viol economic, politic și moral. Aberațiile ieșite zilnic din mintea șefilor pesediști îmbină răceala scenariului represiv, gândit în laboratoarele puterii, cu inițiativa detracată, din teren, a personajelor de prim-plan. într-o bielă manivelă infernală, ceea ce scapă
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
Dacă nu pentru sănătatea morală a societății românești, măcar pentru a satisface curiozitatea unui public avid de senzațional. S-a scris, de pildă, că Ristea Priboi (securistul care "avea în grijă" Europa Liberă) ar fi unul dintre marii bogătași ai țării. Ne putem mira, atunci, de ce n-a apărut și el pe lista multimilionarilor români? (O listă, à propos, de-un comic absolut: cum să așezi oameni care și-au făcut cea mai mare parte a averii în afara României, precum Josif
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
români? (O listă, à propos, de-un comic absolut: cum să așezi oameni care și-au făcut cea mai mare parte a averii în afara României, precum Josif Constantin Drăgan și Ion Tiriac, alături de personaje care-au "operat" după 1990 în interiorul țării? N-o fi asta o subtilă operațiune cosmetică, o formă de a-i împinge mai spre umbră pe cei "ca noi, iviți dintre noi"? Pentru că altfel reacționezi când pe locurile de pe podium se află oameni peste care a trecut și
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
filă de dosar "fierbinte" de la S.R.I. Și nu pentru că bancarii ar fi mai puțin profesioniști decât oamenii lui Timofte. Ci pentru că valuta forte reprezentată de "secretele de stat" e infinit mai prețioasă pentru clica de la putere decât siguranța financiară a țării. Banii vin și pleacă, dar securiștii rămân pe loc. Astfel s-a ajuns ca Priboi să fie considerat pensionar de lux al S.R.I.-ului, iar dosarul său de mardeiaș să intre în categoria celor legate de "siguranța națională". De data
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
să arunce în aer România. Evident, e vorba de România pesedistă, raiul securiștilor bătăuși, criminali și hoți. E bună la ceva și jumătatea asta de mărturisire: ea confirmă cu eclatanță că de numele Priboi se leagă momente misterioase din istoria țării. Dar nu e vorba de politica externă a României, cum se sugerează, ci de pașnica, democratica politică a bulanului și a pistolului pus la tâmplă. Revelațiile privind participarea lui Priboi la reprimarea revoltei din noiembrie 1987 de la Brașov arată cu
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
am văzut după revoluție într-un ziar și apoi pe lista deputaților. Este Ristea Priboi"). Sunt extrem de curios ce l-o fi consiliat Priboi pe dl. Adrian Năstase în perioada în care-i picura idei în urechi. Numai într-o țară ca a noastră se pune problema dacă Ristea Priboi trebuie să plătească ori nu pentru trecutul său pătat. Numai în pustiul moral vegheat de fantoma lui Ceaușescu un astfel de individ devine parte a intimității prim-ministeriale. O fi, ea
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
uităm vitalitatea filmului, a picturii și a literaturii în Australia, care și-au găsit o formulă dstinctă de cea engleză; sau înflorirea producției de filme în China după Tienanmen. Astăzi au loc mici renașteri în locuri ca Flandra, Scoția, Catalonia, Țara Bascilor, zone pe cale de a-și dobândi o anume independență. În alte perioade ale secolului al XX-lea, chiar în Europa de Est, eliberarea politică a fost percepută ca un stimulent al artei: ne gândim la filmele poloneze și cehe, la teatrul
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
din grupul lui social și de profesia lui, ar fi fost considerat nepotrivit pentru atât de cultivata mea prietenă, dar el era la punct cu evenimentele culturale, judeca inteligent spectacolele și expozițiile văzute. Era stăpân pe sine și pe viitorul țării sale. Era nedumerit de linia postmodernă la modă în lumea snobilor; dar era gata s-o urmeze. Își făcea datoria și aștepta ca artiștii și criticii să și-o facă pe a lor. Revăzând o nouă antologie de poezie maghiară
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
care au slujit o pătură burgheză de mijloc centrată pe familie, s-a pierdut. Artistul de avangardă nu este stimulat de marșuri non-violente sau de manevre legislative. A treia concluzie: artiștii și poeții maghiari, la fel ca cei din alte țări de după Cortina de Fier, au identificat libertatea politică, pe drept, cu democrațiile din Vest și au vrut să rivalizeze cu colegii lor din lumea liberă. Dar au greșit în alegerea elementelor preluate din cultura vestică. Să ne oprim pe scurt
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
mai importantă, s-a întîmplat în 1981. Ia nevastă-mea a doua repartiție, adică ne uitam amîndoi pe hartă unde s-o ia, doctoriță stagiară. Scosese în acel an Ministerul Sănătății la concurs niște locuri prin dispensare comunale, în toată țara, dar numai prin județele mai aproape de București nu. Cine a avut de-a face cu acel soi de repartiții își amintește că principiul de lucru era eliminarea treptată. Unde sînteți, voi, frumoase vremuri ale Ceaușismului după care plîng atîția dintre
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
destinul jucat la barbut de Tovarășa și de protejatele ei? Și unde e uriașa satisfacție de a-ți încerca trăinicia căsniciei, trezindu-te că-ți pleacă nevasta în lume și nu știe încotro s-o ia. Mulți și-au urît țara din cauza acestor repartiții. Și cîți medici și profesori de mîna întîi n-au ajuns alcoolici de frunte și ratați fără greș fiindcă nu erau făcuți să plece în pribegie... Erau vremuri frumoase, cu filme de Sergiu Nicolaescu, cu stadioane care
Un sentiment straniu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14584_a_15909]
-
pag. 296. Ajunge până acolo încât să instrumenteze căderea unui prim-ministru, probabil drept mulțumire că l-a numit purtător de cuvânt (deși acela fusese informat că el, Răsvan Popescu, n-are caracter). Cine îl informase pe primul-ministru? Chiar președintele țării. (pag. 93-94) Când, ulterior, primul-ministru se dispensează de Popescu, președintele își numește și el un purtător de cuvânt. Pe cine? Chiar pe Răsvan Popescu în persoană. Apoi îl decorează cu Steaua României! Nu se înțelege din tot acest episod cine
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
la guvern pentru o idee, pentru a ajuta la reformă, pentru un proiect, pentru un crez sau pentru un om. Însă ne surprinde încă o dată - el a venit din... curiozitate, să pună puterea pe hârtie! Oare Guvernul sau Președinția unei țări sunt locuri unde să faci experiențe și să-ți exersezi curiozități? Și nu e vorba numai de curiozități (și ele meschine, nu scriitoricești). Răsvan Popescu nu suflă o vorbă despre ocupațiile lui de culise, în afară de a-și spiona șefii peste
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu aveau cum să participe direct în acțiuni antioccidentale, sunt simple marionete în mâna securiștilor "mitologici"? Poate ne dă un răspuns dl. Onișoru. Să ne prefacem, așadar, că-l credem pe dl. Geoană și să presupunem
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]