1,246 matches
-
un mers de pisică, încât nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai întâlnisem undeva, dar nu mai știam unde. Era șters, blond, cu un neg mare la rădăcina nasului și mergea drept, țeapăn, cu pieptul ușor bombat, în ciuda artei de a nu produce nici un zgomot în mers. Când m-am răsucit cu fața spre fereastră, era tot în cameră. Stătea întins în pat, cu o carte în mână, și se uita spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și mă izbi formula «ne spui» - ce anume ai căutat în atâtea nopți în sala cu oglinzi”. „Cum adică ce-am căutat?” m-am mirat. Și nu m-am putut stăpâni să adaug: „Dar tu ce-ai căutat?” Arhivarul deveni țeapăn. Dincolo de lentilele ochelarilor, ochii lui mă fixau mici și plini de ură. Se sculă de la masă și mă lăsă să înțeleg că nu mai avea timp de pierdut cu mine. Pe coridor am observat cu surprindere că se făcuse seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dacă se dezlănțuie toată deodată... - Atunci bătrânul a ținut minte și și-a dat seama! Nu e prost cum l-aș fi bănuit... spuse luminat cârmaciul. Știa unde se duce Tefnaht! Hor se încruntă. Ceva se tulburase înăuntrul lui. Stătea țeapăn. Nici cârmaciul nu era liniștit. Spuse cu ciudă, simțământ pe care Auta nu-l mai cunoscuse la nici unul dintre ei: - De ce am lăsat luntrea singură? - N-aveai de unde să bănuiești că are să vină Tefnaht! încercă pământeanul să-l liniștească. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
expediente, dat fiind că nu aveau nici o pregătire sau deprindere În afară de manierele impecabile. — Știau că desenez mult personaje din Înalta societate, spuse Du Maurier, și s-au oferit să Îmi pozeze. I-am pus la Încercare, dar erau fără speranță, țepeni ca niște scânduri. Jessie, micul meu model cockney, care lucrează seara ca barmaniță, reușește să fie mult mai convingătoare În pielea unei amfitrioane Întâmpinând un oaspete decât va fi vreodată doamna Harrington. Henry Își notă anecdota pentru a o utiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care tânărul Își expuse avântat planul de a publica un nou periodic literar de bună calitate, care să fie mai mult o carte decât o revistă - avea chiar să se cheme The Yellow Book -, destinată să provoace și să transforme țeapăna, filistina lume a literelor din Anglia. În ea se vor tipări lucrările cele mai bune ale tinerei generații de scriitori, care se inspirau din evoluția recentă a literaturii franceze, iar ilustrațiile vor aparține unui nou geniu artistic sclipitor pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că e nevoie, domnule James. După cum v-am spus, am parcurs deja piesa de vreo două ori (și se uită rapid la ceasul de buzunar). Cred că e mai bine să Începem. Doamnelor și domnilor, sunteți gata? Cu o Înclinare țeapănă a capului, care se voia expresia demnității rănite, Henry eliberă scena și coborî treptele laterale, către sală. Daly Începu lectura indicațiilor scenice. — „O peluză de modă veche sau o mică grădină, puțin neglijată sau părăsită, pe o Înălțime sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
politica de sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot kilometri... anunță Guzganul, zdrăngănindu-și sextantul. Cele mai țepene și zdravene pe picioare căsoaie ale Bucureștiului... Dar de traseul binecuvântat al Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios, să se atingă... Și, mai ales, de încolăcirile ei, dinspre adevărata vărsare. Pe care, o fi el băiat bun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fura el arme ori gologani, unii nu ezitau să fure deodată 500, ba chiar 1 000 de bărbați și femei. - ...Ctitorii unei închisori... - conferenție unul dintre poeții nouăzeciști, anume Radu Sergiu Ruba... Poet mai curând scund. Tacticos. Vorbea ținând spinarea țeapănă din pricină că era nevăzător. Lucru aproape neobservabil. Enciclopedist. Bancurile sale durau 45 de minute și nu puteau fi nicicând repetate de alte persoane. Din cauza meandrelor complicate ale narațiunii. Și a faptului că, dacă istorisea un banc în care apărea, de exemplu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în picioare, țeapăn, drept și chipeș, adonisul meu idiot, și cum s-a prăbușit apoi în fața călăilor săi fantomatici, nu, nu, nu legat la ochi, vă rog, o țigară înainte să trageți. Călăii fantomatici. Eu nu le-am văzut, nici nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ți-a spus. — Mi-a salvat viața de două ori, răspunse Vultur-în-Zbor. Iar pentru încercarea de-acum a avut încuviințarea mea. Dar ce-i cu fața mea? — Biet tinerel idiot! zise Liv, întinzându-se pe pat. Vultur-în-Zbor se așeză țeapăn pe scaun, în mijlocul grămezii de mizerie. — Biet tinerel idiot! repetă ea. Fața ta seamănă cu cea a lui Grimus, ca propria lui imagine în oglindă. Ceva mai tânără și mai palidă, dar atât de asemănătoareă! Nu știai că asta l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru asta. începuturile sunt întotdeauna mai bune decât sfârșiturile. Atunci orice era posibil. Acum nu mai este nimic. întuneric. Caietul închis, învelit, pus la locul lui. Femeia tăcută, în văluri negre, s-a ridicat în picioare și a stat așa, țeapănă, înaintea lui. O găină cotcodăci o singură dată. Afară: agitația frenetică a autorului jurnalului, ce căuta o ușă pe care știa că nu poate nici s-o găsească, nici s-o deschidă. Iar curva ascunsă, ghemuită lângă măgar, în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe jumătate exaltat, ce venea dinspre pădure. Vultur-în-Zbor s-a trezit imediat și a fugit în direcția vocii. Virgil, mai lent și mai greoi, l-a urmat, clipind des. Media stătea la marginea pădurii, cu brațele tremurându-i și mâinile țepene, încleștate una de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-a Îmbrâncit cu toată puterea, rânjind samavolnic. Însă rânjetul i-a Înghețat pe gură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înșelam. A trecut pe lângă mine cu trena ei de transpirație Înțepăcioasă și, când a ajuns În dreptul meu, m-a privit scurt și a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
discutat mult cu domnul Stratan (Gârneață), care nu pleacă niciodată urechea la bârfele din jurul său. Singura care l-a plâns pe decedat a fost femeia de serviciu. Domnul Cantemir nu arăta tocmai rău În sicriul cumpărat din banii noștri. Stătea țeapăn Întins, inexpresiv, ca și cum ar fi... Înghețat la un ordin. Un ordin de sus! La Întoarcerea de la cimitir (pe o căldură cumplită, care a invadat orașul cu o zi Înainte), am găsit pereții blocului curați, așa cum Îi plăcea domnului administrator să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca ieșită din minți. Nu pot să scap de cina deja programată cu Abelhammer. Nu prea pot să folosesc ca scuză un control de urgență Împotriva paraziților. Restaurantul Brody cu specific fructe de mare 19.30: În timpul cinei, stau foarte țeapănă, ca regina Maria, și destul de departe de masă. Am În cap imaginea unor lindini descurcărețe făcând o ascensiune În supa de scoici a clientului. — Îmi permiți să te duc cu mașina la hotel, Kate? mă Întreabă Jack. —Ăă, bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând să-i pună cămașa de forță unui țicnit. Richard a adus acoperitoarea de ploaie și mi-o Înmânează: e o combinație perversă Între o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cum stau, ciripind prietenoase și urmărindu-mă cum mă lupt cu acoperitoarea. —Vai, biata gâgâlice, zice una arătând spre fiul meu, care urlă din toți plămânii. Te udă ploaia, nu-i așa? Lasă că termină mămica imediat. Degetele Îmi sunt țepene de frig. De-abia pot să țin clipsul, darămite să-l desfac. Împachetat În partea greșită a acoperitoarei, Ben e roșu ca sfecla. Mă Întorc către doamne. —Cărucior nou, spun tare, să se audă. Și toate aprobă din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îmi spune punându-mi mâna pe umăr o clipă. E doctoriță În Bridgend acum. Are doi băieței. Muncă grea, să știi. Nu ai niciodată liber, nu-i așa? Scutur din cap și Încerc să zâmbesc, dar buzele Îmi sunt prea țepene de frig. Mâinile femeii sunt roșii și osoase. Mâini de mamă: o mamă care a spălat vasele de trei ori pe zi, a curățat legume și a amestecat În oala În care scutecele fierbeau cu spume. Acest tip de mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine. Ci-ntr-un nor de abur, într-un văl de ceață, Își ascunde tristă galbena ei față. Horia pe-un munte falnic stă călare: O coroană sură munților se pare, iar Carpații țepeni îngropați în nori Își vuiau prin tunet gândurile lor. Eu am - zise-un tunet - suflet mare, greu, Dar mai mare suflet bate-n pieptul său; Fruntea-mi este albă ca de ani o mie, Dară a lui nume mai mult
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O Ștefan! tu ești mare și la mormântul tău! {EminescuOpIV 58} ANDREIU MUREȘANU Tablou dramatic într-un act Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ninsă stând pe steaua-i alburie Și-aruncînd ochii lui turburi peste-a vremi-mpărăție Aiurîd întreabă lumea: - Și aceia-s muritori? Colo unde stau Carpații cu de stânci înnalte coaste, Unde paltinii pe dealuri se înșir ca mândră oaste, Munții țeapăna lor frunte o suiau n-albastre bolți; Stau tăcuți ostașii Romei, ridicând fruntea lor lată, Strălucitele lor coifuri, la stîncimea detunată, Unde ultima cetate ridica-n nori a ei colți. Nori ca de bazalt de aspri se zidesc pe-albastra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așeză pe bancheta din spate, cu gura strînsă Într-o expresie crîncenă. Andersson aruncă o ultimă privire spre mormînt. Îi zîmbi brav lui Crawford, care aștepta lîngă el plin de bunăvoință, salută țărîna care se așternea peste sicriu și porni țeapăn către poartă. Groparii Își primiră bacșișul de la Crawford dînd din cap și fără să comenteze, gata să accepte orice comportament din partea străinilor veniți În mijlocul lor. Crawford Îi bătu pe umăr și rămase În picioare lîngă mormînt, cu capul plecat, rumegîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să aflați că pentru primul an nu există taxă de membru. Primii recruți ai lui Bobby Crawford se Înrolau În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]