1,267 matches
-
minuni și învățătorul oamenilor care erau bucuroși să afle adevărul. A atras de partea lui o mulțime de iudei, dar și o mulțime de păgâni. Acesta a fost Hristos. Chiar dacă Pilatus, datorită acuzațiilor aduse de fruntașii poporului nostru, 1-a țintuit pe cruce, n-au încetat să-l iubească cei ce l-au îndrăgit de la început. Căci li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis profeții trimiși de Dumnezeu, înfăptuind și o mie de alte miracole. De
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de controlul său asupra povestirii, ci rămîne ezitant, confuz, oarecum depășit de situație sau chiar în afara ei (Simpson observă aici inclinația către autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă se reduce, in extremis, la: 1. naratorul care te ține țintuit de povestirea lui pentru că, el însuși cunoscînd-o în cele mai mici detalii, dorește să ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și 2. naratorul care îți
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Elvețianul J.-J. Rousseau sau acidul Voltaire, prieten cu Frederic al II-lea; sau Diderot, „ateul”, Montesquieu, care propune „Împărțirea puterii În stat”, dând astfel o tribună majoră tocmai acelor „pături sărace”, care, iute, Încep să se chivernisească. Nietzsche a țintuit drastic aceste „pături” sub denumirea infamantă de tschandala, intușabilii Indiei, și a prezis că „dacă aceștia vor face revoluție, ea se va Îneca Într-o baie de sânge!”. Intușabilii Europei care, după autorul lui Zarathustra, „vor strica buna ordine a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu puțini care s-au Întrebat sau se Întreabă și azi „cum de-am rezistat”, cele vreo două decenii, după ce mi-am dat demisia În semn de protest și am fost scos din funcțiile literare sau politice, din casă etc., țintuit Într-un fel la stâlpul infamiei, fără un venit regulat, Într-o țară, Într-un sistem extrem, dur centralizat, unde ultimul cetățean depindea de bugetul statului - și al partidului! Am rezistat În primul rând pentru că... așa am voit-o eu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Grama (ca să preluam un titlu, mai vechi, al lui D.R. Popescu). Cu alte cuvinte, Eminescu, beneficiind de o popularitate "folclorică" și înrâurind decisiv dezvoltarea cugetării românești cum sună profeția maioresciană -, devenit "erou eponim" (cf. Ilie Bădescu) este azi un obstacol, țintuindu-ne "la porțile Europei". De unde și tăcerea, întinsă pe lungimea măcar a unui deceniu, pe care o recomandă profesoral E. Negrici, supunându-l pe poet și gazetar (îndeosebi) unui ciudat embargou. În fond, canonicul de la Blaj punea în discuție, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gândit că doamna Rășcanu, după plecarea noastră, a avut destulă oboseală cu curățenia camerelor. Aș fi fost tare bucuros să le fi scris, dar n-am putut. Am fost la Roman unde am două rude bolnave, din care una este țintuită la pat, fiind paralizată. În ziua de 14 iunie mi-a venit o strănepoată, în vederea pregătirii pentru un examen de admitere la Liceul sanitar. Griji și preocupări multiple, care răpesc din timpul meu prețios. În Șuletea am avut marea bucurie
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
poetul-martir de la Crasna); „Ah, noaptea asta rece așa de ușor cade... / Departe plânge apa și tremură-n cascade. Un vad se desvelește pe apa cerului / Și peste dânsul prinsă e Calea-laptelui. Pe albăstrimea-naltă lucește ca o punte / Cu schele țintuite de stelele cărunte. / Și puntea se întinde departe, tot mai sus, / Până coboară-n zarea albastră, la apus... / O, punte albă, tare, treci vadul cerului / Și întâlnești în cale mioara-oierului, / Tu lasăte de-acolo c-un capăt la fereastră, / Cu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
aripile peronului pe garnituri vecine, timpul reluat de călătorie. XXIV. CĂLĂTORIA BASARABIEI Nicolina Ungheni Bălți Ocnița Otaci Dondușeni Bălți Orhei Chișinău Leova Cahul Giurgiulești Galați Cuca Bălăbănești Bîrlad Vaslui Iași Marți, 17 iulie 2007, ora 4,53, în fața gării Nicolina: țintuit să mă vămuiască să ne mutăm în altă țară Goga! violează spațiul intim arhetipul Republica Moldova, cu perspectivă de exces climatic pînă la frazele-reper, nu lucrurile se schimbă, ci părerea despre ele, gară internațională în mijlocul Iașului, în raza kilometrului 0 al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ochi zămisliți din lumină, cu fața zîmbitoare și blajină, înfrățit cu pămîntul, cu fluierul din lemn de fag, cu oile, cu cojocul întors pe dos, cu vifornițe și zloate, cu singurătatea și tăcerea, cu oamenii. Admiram la el o centură țintuită cu butonași galbeni, un briceag atîrnat cu o nojiță din piele, un ciomag cu măciulie pe care erau încrustate meșteșugite hieroglife fără înțeles. Îi mai admiram și cîinele, mai mare și mai frumos decît alții. Și nu era copil din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Era în fața mea! Cu coarnele întoarse și cu ochii de jar. Mare, fioros! Și te-ai trezit, rîde forțat Topuz. Nimeni nu-l ia în seamă de data asta. Prostănacul continuă, nestingherit de remarcă. M-am oprit paralizat. Berbecul mă țintuia cu ochii de jar. S-a dat înapoi cîțiva pași și apoi a pornit spre mine în galop. Am putut să mă feresc la timp. Hai că-i gogonată rău! Sigur s-a întors să te mai încerce o dată... Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu mai înaltă ca mine, purta părul tăiat scurt, dar pe care și-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană multă minte cu inteligență mereu revărsată și cu un nas care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
olecuță, măcar, că, tari’ aș vini, măi..!”. Dorința lui atât de fierbinte, și neputința .. care se împleteau într-un chip atât de dureros, m au lăsat fără grai. Pe el nimic nu-l putea reține, decât doar boala care-l țintuia la pat. „ - Să dea Dumnezeu, Vasile, să poți veni..! Noi te așteptăm !” N-am știut ce să-i spun mai mult. Bietul Vasile, poate’l ajută Dumnezeu... dorința lui îi prea mare.. ca, Dumnezeu să nu i-o asculte !”, am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
graiul matern. Prin această experiență asumată tragic, a ajuns să înțeleagă care-i prețul ce-a trebuit să-l plătească pentru înstrăinarea de tradiții și de toate legăturile de sânge de care altădată era strâns legată. În ceea ce privește motivele care o țintuiau în trecut, Medeea se așează într-o condiție de negație absolută; ea trece peste orice legătură, peste orice limită, pentru a fi cu adevărat liberă ca să poată să dispună de sine. În eforturile făcute ca să-și păstreze autonomia erotică, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
după ortostatism. Chiar dacă ar fi accesibilă investigației clinice,ea nu ar avea o valoare diagnostică mare. Hipotensiunea posturala manifestă clinic (amețeli, astenie fizică, tulburări de vedere, senzații de lipotimie sau chiar sincopă) poate fi o complicație severă și invalidantă, care țintuiește pacientul la pat. În aceste cazuri, pacientul trebuie avertizat să doarmă cu capul pe o pernă ridicată, iar la trezire să se ridice lent și să rămână așezat la marginea patului 5- 10 min. După ridicarea în picioare la marginea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
tatăl era un epsilon marginal în economia familiei. Rarele divorțuri erau imputabile exclusiv soților - bețiv, afemeiat, mizerabil, iar soțiile erau "săraca, n-a avut noroc". În timp ce ele, mamele noastre, avuseseră din plin (ca în povestea de mai sus) căci își țintuiseră soții prin cicăleală, gătit, curățenie și copii. Cred că obsesia națională față de Elena Ceaușescu venea din această autocomparație cu familia standard: soțul nu face decât ce îi spune soția. Dictatura din mediul public se insinua și în mediul privat nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
reexaminării critice și interpretării propuse în cele arătate deja. „Joaca” (nu jocul) cu vocabule - „etichete” neconvingător „înnoitoare” nu mă atrage, nu mă interesează. Dar este un fapt că, dintre prozatorii noștri interbelici de primă mărime, singur Sadoveanu rămâne încă prea țintuit în imaginea unui „tradiționalist”: ceea ce este și inexact, și nedrept, în cazul operei majore a romancierului. Dimpotrivă, Baltagul, Creanga de aur, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Nopțile de Sânziene mizează, întemeiat, pe o artă subtilă, de o paletă
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
reluăm călătoria mirifică... Soarele scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă, munții de pe dreapta mă Înmormântaseră cu umbra lor posomorâtă. După cină, urc grăbită scările spre locul de mine știut, pe puntea Înălbită de razele jucăușe ale Selenei... Primele stelele Își țintuise În negrul albăstrui al cerului chipul lor viu de lumină scânteietoare, Regina nopții moarte pe năsălie de nouri albi Începuse a pluti pe căile deșerte ale umbrelor Înalte. Este trecut de miezul nopții. Zumzetul s-a mai potolit, doar În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Poliției în față, trece în viteză prin Piața Unirii. Sirenele mașinilor de poliție țipă ascuțit ca niște vipere călcate pe coadă, țziau, țziau fac ele, traficul este oprit, convoiul urcă în forță Dealul Patriarhiei. Înregistrez privirea grea, reprobatoare, a celor țintuiți pe trotuare și în rând. Lumina celor doi ochi albaștri se îndreaptă spre asfalt. Un bărbat din jur spune scrâșnit printre dinți : „Domnule, nu se mai satură ! Oare ce-or fi simțind în sufletul lor când se uită la noi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de revedere a locurilor în care ați trăit (acest orășel al guelfilor și gibelinilor!) și pe care le ați sfințit cu omenia și cu vigoarea talentului Dv. creator. Cei pe care nu i-a vizitat încă Thanatos și nu sunt țintuiți la pat, vor evoca de bună seamă cu regret în glas, frumusețea anilor fără întoarcere ai tinereții. Noroc că muritorilor le-a fost dat să bea din apa râului Lethe. În ce mă privește, mă preocupă în prezent personalitatea actriței
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Cum vine asta? Ei bine, numai ce am terminat crearea noului teren de joc mai orizontal, iar indivizii și companiile, mai ales cele din Occident, au Început să se adapteze rapid la el, că trei miliarde de oameni care fuseseră țintuiți pe teren s-au și trezit că au libertatea de a se conecta și de a interacționa unul cu celălalt. În afara unei minorități neînsemnate, acestor trei miliarde de oameni nu le fusese niciodată permis să concureze și să colaboreze Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
floare a sufletului românesc. Avea o mină sadică. În fața celor mai tineri, l-a întrebat mirat pe Ionel Ladea: Câți ani ai tu? Am împlinit 12 ani și de un an fac politică, a răspuns micuțul Ionel, fără să clipească, țintuindu-l pe Nicolski. Cazul lui era următorul: un ofițer de securitate încerca să intre în grațiile doamnei Ladea, mama lui Ionel. Dar demnitatea morală a doamnei era mai presus de închipuirile prostului cu caschetă și cizme ofițerești. Securistul și-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că judecata sănătoasă impunea asemenea gesturi, indiferent de ceea ce simțea ea. Politețea le impunea și prin politețe am fi putut salva situația, cel puțin pentru moment. Sau poate că soțul ei infirm era într-adevăr bolnav, suferind, indispus, sau chiar țintuit la pat? Dar, vai, ce simțea Hartley, ce-o determina să fie atât de încordată și de îngrijorată? Poate că reținerea de a mă invita la ei era lesne de înțeles, într-adevăr foarte lesne de înțeles. „Ești atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stele, nici prăbușiri de stele pe care simțurile omenești să le poată sesiza sau măcar concepe. Totul era mișcare, totul era schimbare, și acestea erau, într-un fel, vizibile și totuși inimaginabile. Iar eu nu mai eram eu, ci ceva țintuit pe jos ca un atom, un atom dintr-un atom, un spectator în mod necesar captiv, o oglindă minusculă în care toate se aureolau nepăsător, pe măsură ce fremătau și clocoteau în nemișcare, aur după aur după aur. Mai târziu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când l-am prins din nou în obiectiv, se întorsese cu fața, stând rezemat de zidul turnului, cu brațele întinse în lături, și privind fix în direcția mea, evocându-mi brusc o siluetă prinsă în lumina unor faruri puternice și țintuită de o stâncă. Acum că-l priveam prin binoclu, am constatat că nepoftitul meu cățărător era un băiat, sau mai curând o făptură aflată la acel stadiu imprecis de eflorescen]ă a bărbăției timpurii. Purta niște pantaloni cafenii, suflecați până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pistolul din război. N-aveam nici o îndoială că-l ținea uns și bine lustruit, dar s-ar putea să n-aibă gloanțe. Aveam și eu, însă la Londra, o reușită imitație de pistol automat, din recuzita teatrului. Dacă l-aș țintui cu el, obligându-l să ridice brațele, să-și întoarcă fața la perete, și i-aș trage cu o măciucă în cap? Și pe urmă? Să mă duc la poliție să istorisesc întreaga poveste? S-o determine pe Hartley să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]